Testamentul politic al lui Corneliu Coposu a fost prezentat public, duminică, după 23 de ani de la moartea Seniorului. Documentul a fost găsit de reprezentanții Fundației „Corneliu Coposu”, în arhiva acesteia.
Potrivit News.ro, testamentul este structurat în trei părți: prima conține date testamentare private, cea de-a doua conține schița calităților de care are nevoie un om politic „adevărat”, iar a treia parte este construită ca un cod etic politic.
Testamentul politic al liderului PNȚCD, Corneliu Coposu, îndeamnă generația tânără să se implice în apărarea valorilor democrației și să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar în acest mod România va reuși să depășească traumele lăsate de perioada comunistă. Alte idei care transpar sunt credința în Dumnezeu, în familie și faptul că restaurarea monarhiei ar fi singura măsură care să asigure salvarea României. Printre principiile enunțate de Coposu se numără patriotismul dovedit prin fapte, nu prin vorbe, și puterea exemplului personal care să educe tinerii în spiritul valorilor universale.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Testamentul a fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, de pe patul de spital. Corneliu Coposu urma ca în dimineața zilei de 25 iulie să fie supus unei intervenții chirurgicale pe care, cu câte ceasuri înainte, o simțea ca fiind sfârșitul: „S-ar putea ca intervenția chirurgicală să-mi fie fatală”.
În acest context, Corneliu Coposu nota în acea noapte că „în momentele de răscurce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor. Neavând nici o avere sunt scutit de obligația de a da destinație unor bunuri (….) Recunoștiința mea fără margini pentru scumpii mei părinți, care m-au învățat să deosebesc binele de rău, să fiu cinstit, să urăsc minciuna și fățărnicia, să lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus, să înfrunt toate vicisitudinile pentru idealul pe care-l servesc”.
Una dintre dorințele private ale Seniorului a fost să fie „înmormântat fără pompă, fără cuvântări în cimitirul din București” iar conducerea Partidului Național Țărănesc să treacă „sub jurisdicția lui Ion Diaconescu”.
„Nădăjduiesc sincer ca toți prietenii politici să-i dea concursul, să-l sprijinească și să contribuie la consolidarea Partidului. Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, să-și valorifice veleitățile”.
O altă dorință a Seniorului a fost ca „generația veche să predea ștafeta generațiilor viitoare”. În acest sens, Coposu nota: „Îmi pare rău că nu am ajuns eu să conduc această operațiune firească. Sper că se va realiza fără convulsiuni (….) Leg mari speranțe de activitatea politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat: Costin Borc, Ionuț Muntean, Ionuț Gherasim. Le prevăd un viitor bun”.
El a îndemnat tinerele generații să țină cont de frământările trecutului: „Trebuie să ne servească drept învățământ. Au fost mulți orgolioși care au experimentat desprinderea din Partid, în ideea că vor realiza înfăptuirile visate (Vaida, Stere, Iunian, Lupu, Călinescu). I-a înghițit pe toți istoria, iar partidul a rămas. Soarta dizidenților și a fripturiștilor e pecetluită. Din păcate, oamenii nu țin seama de experiențele din trecut”.
Încrezător în viitorul tinerilor și al democrației României, Corneliu Coposu scria în noapte de 24 iulie 1994: „…era comunistă, impusă țării noastre după al doilea război mondial a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească (….) Această catastrofă a ultimilor decenii, comunismul, s-a prăbușit iremediabil. Cred că în România se vor instaura instituțiile democratice. Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră”.
Totodată, ca apărător al principiilor politice oneste, Corneliu Coposu mai spune în Testament: „…politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strangere de inimă atunci când prin forța împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi”.
Mai mult, Corneliu Coposu făcea în urmă cu 24 de ani un apel la ceea ce trebuie să fie politicienii români și la ceea ce nu trebuie să fie: „politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut și detestat, din prima tinerețe, materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin”.
Referindu-se la activitatea sa politică, Seniorul s-a declarat împăcat cu „datoria” față de țară, și față de conștiința sa: „Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de Patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate”.
„Dacă aș fi întrebat în ziua judecății despre urmele pe care le lasă străduințele mele de o viață, aș răspunde fără ezitare că mă socot cel puțin co-ostenitor la supraviețuirea Partidului Național Țărănesc, peste cele aproape cinci decenii de teroare; că mă felicit pentru integrarea (cu câte riscuri) Partidului în Internaționala Creștin-Democrată (1987) într-o epocă de cumplită persecuție și supraveghere polițienească; în noaptea Revoluției din decembrie am relegalizat Partidul, scriptic desființat în iulie 1947 (în realitate funcționând clandestin chiar și în pușcării); am redeschis, cu dificultate, ajutat de un mănunchi de oameni vrednici pe care suferințele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu și Mihalache, peste un hău de patruzeci și cinci de ani, plin cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitură rusă-comunistă; (Partidul Național Țărănesc, cu definiția pe care i-am adăugat-o “Creștin-Democrat” a fost înscris primul, cu nr. 1 la Tribunalul București, în registrul formațiunilor politice); prin eforturi susținute și osteneli necântărite, prin deplasări obositoare și demersuri repetate, am reușit să integrez Partidul în conclavul formațiunilor politice respectate și respectabile ale Occidentului, marcând o prezență europeană cu doi ani înaintea încercărilor oficiale de adeziune la civilizația continentală; am stabilit legături de colaborare cu cele mai importante personalități de decizie din apus și am obținut prețuirea și ajutorul moral și material al acestora”.
Cât îi privește pe cei care au contribuit la consolidarea comunismului, Corneliu Coposu nota: „Dacă până cândva se va face procesul comunismului (înțeleg procesul celor care au contribuit, în concret, la dezastrul țării), rândurile de față ar putea servi ca argument în instanță, în favorul celor încriminați. Anume: oamenii (sau sub-oamenii) care s-au pretat la acțiunile degradante ce li se vor pune în sarcină (teroare, asasinate, torționări, persecuții criminale) nu trebuie să fie pedepsiți, ci internați în ospicii. Din partea-mi i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut. I-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunii lor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive”.
În finalul Testamentului, liderul opoziției din România post-comunistă conchide: „Cred că am făcut tot ce mi-a stat omenește în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. („Eu nu voi supraviețui. Voi, care veți scăpa de iadul comunist, aveți datoria să duceți mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!“). Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar și în condiții deosebit de dificile, îl trec în sarcina generației tinere a Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte! Corneliu Coposu”.
Conținutul Testamentului a fost prezentat integral într-un eveniment special dedicat acestui moment de Ion Gherasim, președintele Fundației Corneliu Coposu, alături de Costin Borc, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Dan Grigore, Doru Mărieș, Tudor Dunca și în prezența a sute de simpatizanți și cunoscuți ai Seniorului.
