Serviciile de informații franceze sunt ținta unor critici intense după ce s-au dovedit a fi incapabile să prevină recentele atentate sângeroase de la Paris, deși, după atentatul de la redacția Charlie Hebdo din ianuarie, au beneficiat de puteri semnificativ sporite în războiul lor contra terorismului, cum ar fi permisiunea legală de a intercepta convorbiri telefonice și corespondență electronică fără a obține în prealabil mandat de la instanțele de judecată.
În replică, susținătorii comunității de informații a Franței susțin că anvergura și complexitatea la care a ajuns amenințarea jihadistă a copleșit pur și simplu sistemul francez de apărare și securitate, scrie The Guardian.
De la atacul din ianuarie de la Charlie Hebdo, soldat cu 12 morți, au fost luate mai multe măsuri de întărire a prerogativelor serviciilor de securitate ale Franței. Acestea au căpătat, de exemplu, permisiunea de a intercepta telefoane și e-mailuri fără mandat de la judecător, iar furnizorii de servicii de telefonie și internet au fost obligați să predea date-cheie autorităților la cererea acestora.
Noua legislație a permis, de asemenea, serviciilor secrete să plaseze camere de supraveghere și instalații de ascultare în locuințe private, precum și dispozitive care permit înregistrarea în timp real a oricărei apăsări de taste pe un computer. Autoritățile au dreptul de arhiva înregistrările și de a le păstra timp de o lună, iar metadatele aferente acestora – timp de 5 ani.
În plus, furnizorii de servicii de internet au fost obligați să instaleze așa-numite "cutii negre", algoritmi meniți să identifice succesiuni de matrici de comportament online considerate suspecte, cum ar fi cuvintele-cheie utilizate pe motoare de căutare, site-uri vizitate și contacte online efectuate.
Statul nu are niciodată resurse suficiente
Mai mult, structurile antitero ale Franței au fost reorganizate în cadrul unui sediu comun, sub comanda unică a Ministerului de Interne. Au fost create 2.000 de posturi noi în cadrul acestor structuri, procesul de ocupare a lor fiind încă în desfășurare.
Toate aceste măsuri luate după atentatul de la Charlie Hebdo au fost menite să permită serviciilor secrete să supravegheze mai multe persoane suspecte de activități teroriste, sugerându-se că, până atunci, agențiile de securitate ale statului nu dispuneau de suficiente resurse pentru a face față amenințărilor. Astfel, supravegherea unor figuri-cheie implicate în atacul de la Charlie Hebdo a fost ridicată cu puțin timp înainte ca acestea să înceapă planificarea activă a atentatului și redirecționată către alți suspecți, bănuiți de legături cu rețele teroriste din Siria sau Irak.
Se estimează că peste 1.500 de cetățeni francezi au călătorit în cel puțin una dintre cele două state menționate și că circa 250 s-au întors. O bază de date a statului conține numele a peste 11.000 de persoane suspecte de terorism, iar Le Monde susține că serviciile de informații nu reușesc să proceseze imensul volum de date.
Noile măsuri antiteroriste din Franța au avut ca intenție creșterea capacității de supraveghere a instituțiilor de forță ale statului, însă Yves Trotignon, fost oficial cu atribuții antiterorism în serviciul de informații externe al Franței, DGS, pune la îndoială eficiența sporirii capacităților de supraveghere în absența unei reforme organizaționale a serviciilor secrete, astfel încât fluxul de informații să poată fi prelucrat cu acuratețe, în vederea identificării amenințărilor reale și a ierarhizării corecte a acestora în funcție de gradul de risc.
"Făptuitorii mai multor atacuri teroriste recente din Europa erau cunoscuți de către serviciile de intelligence, dar asta nu a fost suficient pentru prevenirea atentatelor", spune Trotignon.
S-au delimitat de "războiul împotriva terorismului"
Unul dintre motivele pentru care Franța nu s-a confruntat cu atacuri teroriste după evenimentele din SUA din data de 11 septembrie 2001 a fost acela că serviciile de informații franceze au fost mai eficiente decât omoloagele lor anglo-saxone în a înțelege adevărată natură a amenințării reprezentate de fundamentalismul islamist.
Pe de altă parte, instituțiile de forță ale Franței dispuneau deja de mai multă vreme de prerogative de arestare și detenție mult mai largi decât cele ale altor țări europene.
Un alt motiv pentru care Franța a fost relativ protejată până nu demult de acte de violență teroristă, comparativ cu alte state occidentale, a fost preocuparea clasei politice de a delimita statul francez de războiul global împotriva terorismului condus de Statele Unite și cvasiunanimitatea cu care politicienii din Franța s-au opus războiului din Irak.
"Aceste avantaje defensive s-au evaporat. Nu ne mai putem ascunde după deget. Ne aflăm în mijlocul furtunii, iar ce e mai rău stă să vină", conchide Marc Trevidic, magistrat francez specializat în spețe de terorism.
