Președintele interimar al PSD, dl. Liviu Dragnea, s-a frământat circa două săptămâni, potrivit propriilor confesiuni, să afle dacă este omul potrivit să conducă în continuare, ba, mai mult, să reformeze PSD, respectiv să candideze pentru funcția de președinte plin la apropiatul congres al partidului. Între timp, candidatura ținută să fiarbă sub presiune și neanunțată a d-lui Dragnea are înalt dezirabila calitate de a descuraja orice posibili contracandidați și de a strânge a priori adeziunea entuziastă a organizațiilor locale, care se grăbesc să-și anunțe fără rezerve sprijinul pentru actualul și viitorul lider social-democrat.
Condamnarea d-lui Dragnea naște reforma PSD față de statul de drept
Unul din motivele pentru care dl. Dragnea a ezitat cu anunțul candidaturii este finalizarea unei agende de reformare esențială a partidului, după cum s-a confesat el, în direct, tuturor televiziunilor după ședința Comitetului Executiv al PSD.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
“Eu simt că partidul are nevoie de o schimbare profundă atât din punct de vedere al abordării politice, cât și din punct de vedere al doctrinei, al clarificării doctrinei din punct de vedere al organizării, al comunicării, al relațiilor interne din partid, al relațiilor cu celelalte instituții, al poziției PSD față de stat și față de statul de drept și față de justiție, din punct de vedere al introducerii meritocrației în partid. Toate acestea mă preocupă. Am început să le pun pe hârtie”, declara dl. Liviu Dragnea, luni, în ziua în care ar fi trebuit să-și anunțe candidatura.
Dl. Dragnea a adăugat că după ce va contura proiectul și va fi convins că îl poate pune în practică, o să își depună fără ezitare candidatura pentru congresul din octombrie al PSD.
Ne putem gândi, fără a greși flagrant, că un stimul pentru schimbarea “profundă” a poziției PSD “față de stat și față de statul de drept și față de justiție” rezidă chiar în condamnarea la un an de închisoare cu suspendare, pe care dl. Dragnea a primit-o pentru fraudarea referendumului de suspendare a președintelui Băsescu. Un astfel de imbold îl constituie, la fel de evident, și trimiterea în judecată a premierului Ponta pentru fapte corupție în dosarul Turceni-Rovinari.
Atât dl. Dragnea, cât și DNA au făcut apel la sentință, liderul social-democratul considerându-se nedreptățit, iar procurorul apreciind că pedeapsa a fost prea mică. Lăsând deoparte dreptul legal la apel al d-lui Dragnea, dar luând în considerare apărarea înverșunată de care a beneficiat din partea colegilor, este greu de ajuns la concluzia că social-democrații vor renunța la inițiative sau declarații agresive la adresa status-quo-ului juridic.
Senatorul Georgică Severin afirma, în acest sens, chiar la Consiliul Național al PSD, că adoptarea noului Cod Penal este o greșeală, iar juriștii PSD trebuie să aducă modificări Codului, fără teama că “vor țipa ambasadele”. Premierul Ponta a fost la fel de categoric când și-a acuzat procurorul că i-a inventat fapte pentru a-l putea trimite în judecată și a se afirma profesional.
Reforma PSD în raport cu justiția ar trebui să includă și moțiunea, susținută tot cu prilejul Consiliului Național atât de fostul, cât și de actualul lider al partidului. Ea ar trebui adoptată la viitorul congres și prevede că orice membru de partid urmărit penal pentru corupție trebuie să își piardă funcțiile publice și politice de conducere.
În mod deloc surprinzător pentru practica politică românească, marile excepții de la această regulă au fost chiar cei doi lideri care au introdus moțiunea, dar au aplicat-o doar pe jumătate, așa cum au considerat ei de cuviință să o interpreteze. Dl. Dragnea a renunțat la funcția de ministru al Dezvoltării, dar, în calitate de condamnat pentru corupție, a reușit o coupe d’etat ambițioasă, câștigând funcția de președinte interimar al PSD în fața d-nei Rovana Plumb. Premierul Ponta, la rândul său, a depășit cu brio etapa urmăririi penale, “renunțând” pe Facebook la funcția politică de lider al partidului, dar păstrându-și poziția de șef al Guvernului.
Având în vedere consecvența cu care liderii social-democrați au ignorat responsabilitatea politică față de propriile acte, noua poziție (reformată) a PSD privind statul de drept și justiția în viziunea d-lui Dragnea nu se poate anunța, spre deosebire de candidatura sa, decât foarte interesantă.
Farsa* candidaturii fantomatice și a scrutinului democratic
Candidatura d-lui Dragnea are caracterul fantomelor din scrierile gotice ale secolului al XIX-lea. Este suficient de eluzivă pentru a rămâne intangibilă la orice atacuri directe din partea adversarilor, dar este într-atât de inhibantă, încât să alunge orice intrus în cursa electorală și să determine adeziunea grabnică și suspect de obedientă a organizațiilor locale, chiar înainte de oficializarea candidaților.
Social-democrații nu s-au remarcat niciodată prin toleranța față de membrii marcanți care tulbură liniștea ierarhică, iar dl. Dragnea are experiența jocurilor de culise care au propulsat în trecut câștigători surpriză la congrese. Prin urmare, liderul încă interimar al PSD se împarte zilnic între creionarea pe hârtie a planului de reformare a PSD și suflatul în ciorbă, respectiv vizitarea tuturor organizațiilor locale, pentru a se asigura că nu va păți ca alții și, prea încrezător, nu se va împletici chiar înaintea liniei de finiș.
Amenințarea candidaturii fantomatice a d-lui Dragnea a făcut două victime simultan, atunci când în interval de câteva ore s-au retras sau au anunțat că analizează retragerea doi candidați la șefia PSD, respectiv imaturul personaj politic, dar primar al sectorului 3, dl. Robert Negoiță și reprezentantul tot mai anemicei aripi iliesciene, senatorul Șerban Nicolae.
Caracterul de farsă al întregului mecanism politic, pus la cale cu această ocazie, a fost scos la lumină de episodul Negoiță. După ce a arătat incriminator spre fosta alianță politică Ponta-Dragnea, subliniind fie acuzațiile, fie condamnarea pentru acte de corupție, d-lui Negoiță i s-a atras, deloc subtil, atenția că nici el nu e mai breaz decât cei doi. Printre altele, primarul sectorului trei are datorii de 52 milioane de euro la ANAF pentru că nu a plătit TVA pentru zeci de imobile pe care le-a vândut ca persoană fizică.
“Eu i-am spus, am vorbit cu Robert și i-am zis că e riscant să zică de Liviu Dragnea, de mine. Dacă mâine e el? Ce facem? Eu în locul lui nu aș fi zis. Dar, în rest, toată lumea poate să candideze”, comenta, dând impresia detașării, premierul Ponta.
Sub biciul declarațiilor ironic-apostrofatoare ale premierului și ale președintelui interimar, dl. Negoiță a revenit a doua zi în rândurile oițelor disciplinate și și-a exprimat susținerea pentru dl. Dragnea, cu toate că ultimul încă nu-și anunțase candidatura.
Celălalt candidat anunțat, senatorul Șerban Nicolae, a fost descurajat de lipsa de transparență, de modul subteran în care, aparent dezinteresat, președintele interimar a ales să orgnizeze scrutinul.
“Cei al căror vot se cere nu au putut vedea ofertele politice, ideile și viziunile candidaților, nu au putut cântări, în mod onest și transparent, argumentele și contra-argumentele fiecăruia. (...) Alegerile trebuie să se desfășoare transparent, statutar și în condiții de egalitate”, observa, cu argumente de bun simț, senatorul.
Cu siguranță, deși nu încă publică, oferta politică a d-lui Dragnea a fost adusă la cunoștința organizațiilor locale. Numai astfel se poate explica avântul cu care multe dintre conducerile filialelor județene PSD au ajuns să anunțe oficial în ultimele două zile că sprijină “în unanimitate” candidatura inexistentă a liderului interimar la șefia plină a partidului.
“Unii își anunță candidatura la televizor și și-o retrag pe Facebook, alții și-o retrag prin scrisori deschise, eu în schimb am văzut un singur coleg care și-a luat în serios anunțul de candidatură – domnul Daniel Savu – și chiar îl apreciez. Nu pot să rog pe nimeni să rămână candidat, nici nu pot să-l forțez”, comenta dl. Dragnea situația retragerii celor doi candidați.
Cu binecuvântarea conducerii de partid, dl. Savu a rămas sparring partner-ul oficial al viitorului candidat, urmând să îi asigure d-lui Dragnea alibiul unui contracandidat “serios”.
Umbra referendumului asupra alegerilor PSD
Ținând cont de condamnarea sa, dl. Dragnea are însă nevoie de legitimitatea pe care i-o pot oferi masele. Aspirația acestei legitimități a constituit resortul care l-a determinat să propună alegerea sa în funcția de președinte PSD prin votul tuturor membrilor de partid, printr-un scrutin organizat cu o săptămână înaintea congresului de partid.
“Sistemul acesta... Ceaușescu încercase cândva să facă un fel de recensământ național. Ca toți să voteze, de la oraș și sat pentru tovarășul Ceaușescu. Deci, nu știu cum anume practic, tehnic se face așa ceva. De aceea se convoacă congrese, pentru că delegații vin cu un mandat din partea membrilor și deliberează”, a dezavuat, ca în vremurile bune, dl. Ion Iliescu sistemul propus, fără să precizeze dacă astfel dl. Dragnea “a întinat” și el, ca Ceaușescu, “idealurile socialismului”.
Dl. Iliescu a fost, de fapt, vizibil deranjat de faptul că jocurile au fost făcute cu mult înaintea congresului, care va fi în esență doar o ceremonie omagială, de ungere ritualică a actualului lider interimar în fruntea partidului.
Atât timp cât nimeni din PSD nu va interveni, în sensul psihologic și clinic al termenului, dl. Dragnea va face ceea ce a exersat de atâta timp, inclusiv la referendumul pentru a cărui fraudare a fost condamnat, și anume, se va ocupa de organizarea alegerilor, indiferent de natura acestora. Umbra referendumului fraudat va plana însă, la fel de rău prevestitoare, nu doar asupra alegerilor interne ale PSD, ci asupra întregului partid.
În aceste condiții, ale ignorării propriilor moțiuni privind sancționarea corupției și ale aranjării prealabile a rezultatului congresului, prin tradiționalele înțelegeri subterane de partid, fără nicio dezbatere serioasă a unor programe politice propuse de candidați, dl. Dragnea militează cu o logică academic calificabilă drept schizoidă pentru o “cultură a integrității” în PSD.
“Eu insist că trebuie să ne implicăm foarte mult pentru a determina să apară în PSD o cultură a integrității. La alegerile locale din 2016, dacă eu voi mai fi președinte, PSD va avea niciuna sau poate foarte puține cauze pentru care să fie acuzat din punct de vedere al candidaților, adică nu vom avea candidați cu probleme grave de corupție", a declarat recent dl. Dragnea, aflat într-o stare de totală obnubilare cu privire la propriul său raport cu corupția.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit pentru 28 septembrie, primul termen de judecare a apelului în dosarul referendumului, iar dl. Dragnea, chiar în preziua judecății, după o gestație conceptuală de două săptămâni, va scoate la lumină, în fieful propriu din Teleorman, fructul preocupărilor sale privind reformarea PSD și totodată va ieși din penumbră pentru a se revela drept candidatul ideal pentru partid.
Semnalul este clar și reiese inclusiv din declarațiile d-lui Dragnea: indiferent ce decizie va lua Înalta Curte, soarta PSD este pecetluită.
* Farsa este, la origine, un scurt interludiu comic, introdus în misterele medievale, sau, în sens larg, în piese teatrale cu subiecte grave. Farsa are legătură cu umorul burlesc, intenția ei este să smulgă hohote de râs, e o comedie joasă, din registrul clovneriei, comicului bazat pe gag-uri fizice, pălmuieli etc. Farsa se caracterizează prin acțiuni fizice exagerate și repetate, exagerare a caracterelor sau situației comice, situații absurde sau surprinzătoare. Personajele și dialogurile au, din aceste motive, un rol mai curând secundar în economia farselor. (Wikipedia)
