Greu de spus dacă președintele Franței, Emmanuel Macron, atunci când l-a decorat în noiembrie 2018 cu Legiunea de Onoare pe șeful Fondului de Investiții Directe al Federației Ruse (RDIF), se gândea sau nu că, în mai puțin de 3 ani și jumătate, Rusia va ataca militar Ucraina, iar în replică UE va sancționa drastic RDIF. Totuși, la acea dată, rușii anexaseră Crimea de mai bine de 4 ani.
Consiliul Uniunii Europene a decis oficial pe 2 martie să interzică orice deal-uri ale entităților din UE cu RDIF, fond suveran de 10 miliarde de dolari creat în 2011 de Guvernul de la Moscova, ca parte a sancțiunilor dictate de autoritățile europene după invazia forțelor armate ale Rusiei asupra Ucrainei. Actul normativ a reținut atenția publică în primul rând, prin prevederile prin care au fost eliminate din infrastructura SWIFT, mai multe bănci rusești și au fost interzise exporturile de bancnote euro în Rusia.
"Sunt interzise investițiile, participarea sau orice altă contribuție la proiecte cofinanțate de Fondul de investiții directe al Rusiei", stipulează decizia Consiliului.
Care însă exceptează de la interdicție contractele în vigoare.
"Prin derogare (…), autoritățile competente pot autoriza, în condițiile pe care le consideră adecvate, o participare la investiții în, sau o contribuție la, proiecte cofinanțate de Fondul de investiții directe al Rusiei, după ce stabilesc că o astfel de participare la investiții sau contribuție este datorată în temeiul unor contracte încheiate înainte de 2 martie 2022 sau al unor contracte auxiliare necesare pentru executarea unor astfel de contracte", se mai menționează în decizie.
Cu alte cuvinte, companiile europene care sunt implicate deja în proiecte comune cu Fondul suveran al Rusiei nu sunt obligate să iasă din acestea, ba chiar își pot spori investițiile în ele.
RDIF, proiectat în atenția mass media de pandemia COVID-19, ca finanțator al vaccinului rusesc Sputnik, a fost înființat de Kremlin în 2011 cu scopul de a găsi parteneri externi alături de care să investească în companii din Rusia, atât business-uri consolidate, cât și startup-uri. Fondul a fost folosit însă și pentru a achiziționa participații semnificative la companii locale care fuseseră privatizate anterior cu investitori vestici, pentru a spori controlul statului rus asupra acestora – o componentă importantă a politicii economice și geostrategice a președintelui Putin.
"Președintele Vladimir Putin și camarila sa se folosesc de mult timp de RDIF și de CEO-ul acestuia, Kiril Dmitriev, un apropiat al liderului de la Kremlin, pentru a obține finanțări din străinătate, inclusiv din Statele Unite", se susține în decizia recentă a Trezoreriei de la Washington de a include Fondul suveran rus pe lista entităților sancționate ca urmare a războiului declanșat de Rusia în Ucraina, care a precedat cu câteva zile decizia similară a UE.
Conform datelor centralizate recent de portalul ucrainean chasdiy, aproape 100 de companii, organizații și branduri au refuzat deja să lucreze în Rusia sau să coopereze cu țara și cetățenii săi, în urma invaziei Ucrainei.
În 2007-2008, grupul italian de energie și utilități Enel a preluat aproape 60% din capitalul companiei energetice ruse OGK-5 de la compania de stat Inter RAO, plătind peste 1 miliard de euro. Ulterior, în 2012, un consorțiu de mai multe fonduri de investiții condus de RDIF a plătit 625 milioane dolari pentru a prelua aproape 25% din OGK-5, rebotezată între timp PJSC Enel Russia și listată la Bursa din Moscova. Printre partenerii RDIF s-a numărat și gigantul Macquarie din Australia, care anul trecut a cumpărat principalele active CEZ din România.
În prezent, Enel are 56,43% din acțiunile companiei, iar RDIF – 5,54%.
PJSC Enel Russia deține și operează în Federația Rusă trei centrale de producție de energie pe gaze, cu putere instalată totală de 5.629 MW electricitate și 2.032 Gcal/h energie termică, plus parcul eolian Azovskaya din Rostov, cu capacitate de 90 MW. Acesta din urmă a fost pus în funcțiune în primăvara anului trecut, în urma unei investiții de circa 135 milioane euro, finanțată inclusiv printr-un credit acordat de Eurasian Development Bank, bancă de dezvoltare deținută de Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kîrgîstan și Tadjikistan.
Franța și-a salvat o companie istorică-simbol cu banii rușilor. Este vorba de ARC International, producător al sticlăriei Luminarc, fondat în secolul XIX de familia Durand și care a controlat în România fabrica de sticlă Avrig, intrată între timp în faliment.
În 2016, aflată într-o situație financiară extrem de dificilă, ARC International, al cărui pachet majoritar de acțiuni fusese preluat în 2015 de fondul american de investiții Peaked Hill Partners (PHP), a obținut o finanțare de 250 milioane euro de la un consorțiu de fonduri de investiții condus de RDIF și la care a participat și brațul de asset management al CEC-ului francez, Caisse des Depots (CDC) International Capital. ARC International avea în 2016 peste 5.000 de angajați doar în Franța și peste 10.000 în întreaga lume.
Înțelegerea de atunci, susținută puternic de Emmanuel Macron, la acel moment încă ministru al Economiei, dar pregătindu-și deja candidatura la președinție, prevedea ca o parte din bani să fie folosită pentru plata de datorii și pentru capital de lucru, iar restul - pentru construirea de către ARC International a unei fabrici noi de sticlărie și veselă în Federația Rusă, la Kaliningrad. De asemenea, deal-ul a fost unul mixt, RDIF preluând o participație minoritară la producătorul francez pentru o parte din sumă, cealaltă reprezentând împrumuturi.
ARC International deținea de mai demult în Rusia 75% din capitalul fabricii de sticlărie OZS din regiunea Vladimir, pentru modernizarea căreia a primit și un credit de 25 milioane euro de la BERD, cam jumătate din valoarea totală a investiției. În cele din urmă, planul pentru noua fabrică de la Kaliningrad a fost abandonat, iar ARC International a rambursat o parte din finanțare cedându-le rușilor cealaltă unitate de producție, cea din Vladimir, și menținându-și un centru de distribuție în Rusia.
Colaborarea RDIF cu Franța a făcut ca, în noiembrie 2018, Emmanuel Macron, ajuns președinte al Republicii, să emită un decret prin care CEO-ul fondului suveran al Rusiei, Kiril Dmitriev, era decorat cu Legiunea de Onoare. Ceremonia de decorare propriu-zisă a avut loc la Ambasada Franței de la Moscova, în prezența mai multor antreprenori ruși de top, inclusiv Ghenadi Timcenko, apropiat al Kremlinului, sancționat încă din 2014 de către UE și SUA, după anexarea Crimeei de către Rusia.
În 2010, gigantul francez Schneider Electric a preluat 50% din capitalul fabricii rusești de transformatoare și alte elemente de infrastructură energetică Electroshield Samara, devenind acționar unic în 2013. Ulterior, în 2019, cei de la Schneider au creat un joint-venture cu fondul suveran al Rusiei pentru a exercita în comun controlul asupra fabricii, francezii păstrându-și o deținere majoritară, de 60%.
RDIF a mai avut tentative de colaborare și cu alte companii franceze, precum Veolia, Dalkia, Olmix sau Orpea, precum și cu grupuri germane (Schaeffler, Siemens), nematerializate însă.
Șeful fondului suveran, Kiril Dmitriev, este de naționalitate rusă, dar născut la Kiev în Ucraina. De la 14 ani a trait în Statele Unite, unde a făcut liceul, a absolvit Stanford University cu o diploma în economie și și-a luat MBA-ul la Harvard. Până să fie numit CEO al RDIF, a lucrat doar în SUA, la Goldman Sachs, McKinsey și Delta Private Equity.
