Sancțiunile economice impuse de statele occidentale Rusiei par a nu avea rezultatele scontate, nereușind să șubrezească regimul Putin, ci, dimpotrivă, să-l întărească. Cel puțin din punct de vedere instituțional.
Dovadă: rezultatele ultimelor alegeri parlamentare, desfășurate pe 18 septembrie. Partidul care se bucură de protecția președintelui Putin, Rusia Unită, și-a majorat cu peste 100 numărul reprezentanților din Duma, de la 238 la ultimele alegeri, cele din 2011, la 344 la alegerile desfășurate în urmă cu câteva zile. Nu mai puțin de două treimi din cele 450 de fotolii parlamentare ale Dumei sunt ocupate de “aliații” președintelui rus, care va deține un control absolut asupra instituțiilor statului.
Metoda de alocare a fotoliilor parlamentare în Rusia este una hibridă, jumătate dintre acestea sunt alocate proporțional, în funcție de voturile exprimate pe listele alcătuite de partide, iar jumătate prin vot uninominal, pentru ele concurând între ei candidați individuali.
Și mai grav, Rusia Unită și-a majorat numărul de mandate de parlamentar în detrimentul opoziției “democrate”, și nu al “opoziției” obediente. Trei partide de opoziție docile, oportunistul Partid Democratic Liberal, cel Comunist și cel de centru-stânga Rusia Dreaptă, sunt celelalte partide parlamentare. Cele două partide pro-occidentale liberale, Yabloko and Parnas, au obținut mai puțin de 2% și nu au reușit să intre în Parlament.
Sancțiunile economice - un adevărat bumerang
Nu este prima dată când sancțiunile economic occidentale reușesc contra-performanța de a întări, și nu șubrezi, un regim autoritar, aceasta fiind mai degrabă regula, decât excepția pe care însă guvernele nu vor să o accepte. Iranul este doar ultimul exemplu în acest sens. Recesiunea provocată de sancțiuni este pusă de propaganda statelor respective exclusiv pe seama sancțiunilor impuse de statele occidentale, iar o parte din populație se raliază în spatele acestei idei.
De altfel, aceasta a fost tema campaniei electorale. Putin a salutat rezultatul alegerilor, susținând că acesta a fost expresia “reacției cetățenilor la presiunile externe efectuate asupra Rusiei” și “un vot pentru stabilitate”.
Statul și companiile rusești o duc bine după deprecierea rublei
În urma impunerii sancțiunilor occidentale, banca centrală a Rusiei a decis să permită flotarea liberă a cursului de schimb, permițându-i rublei să se deprecieze în același ritm cu scăderea prețului internațional al petrolului. Din punctul de vedere al statului rus, al cărui buget depinde în foarte mare măsură de veniturile din exportul de petrol și gaze, decizia a fost una logică: și-a conservat veniturile în moneda în care are cheltuieli (rubla), depreciindu-și moneda într-un ritm similar celui în care i se diminuau veniturile în dolari obținute din exporturi.
Similar, și companiile exportatoare de petrol și gaz (Gazprom, Rosneft și Lukoil), care au fost o țintă indirectă a sancțiunilor occidentale, au beneficiat de pe urma trecerii la un regim de flotare liberă, micșorându-și considerabil costurile de producție (în pricipal salarii, pe care le plătesc în ruble), ceea ce a condus la o compensare a diminuării veniturilor, în dolari, pe care le realizează din exportul de petrol și gaze. Așa se face că, așa cum arăta Profit.ro în urmă cu un an, marja de profit a celor trei giganți de stat ruși nu numai că n-a suferit, dar s-a și majorat, în pofida crizei prin care trece economia rusă.
Rusul de rând achită factura
Însă cineva trebuia să achite nota de plată a “salvării” statului rus și a “principalilor săi campioni economici” de la faliment. Așa cum era de așteptat, cel care a suportat costuri a fost rusul de rând. Populația a fost nevoită, vrând-nevrând, să pună umărul la “salvarea” statului rus și a giganților săi energetici prin achitarea unor prețuri mai mari pentru produsele cumpărate în urma deprecierii rublei, care a condus la cea mai ridicată rată a inflației din ultimii 13 ani ca urmare a deciziei Băncii Centrale de a majora dobânda de politică monetară.
Inflația galopantă a erodat puterea de cumpărare a consumatorilor ruși. În plus, ca urmare a faptului că bugetul Rusiei este dependent de veniturile din exportul de petrol, salariile rușilor au rămas constante, însă numai dacă sunt calculate în barili de petrol. Potrivit Bloomberg, salariul mediu lunar al unui rus a rămas blocat la nivelul a 10 barili de petrol. Cu alte cuvinte, în termeni reali, salariile rușilor s-au micșorat în același ritm cu care s-a redus prețul petrolului.
Metoda prin care guvernul rus a decis să combată efectele crizei asupra pieței muncii este una tipică pentru un stat încă puternic centralizat. Pentru a nu crește rata șomajului (de 5,2% și în noiembrie 2014 și în septembrie 2015), guvernul promovează politici menite să conducă fie la reduceri de salarii, fie la micșorare a numărului de ore de muncă.
Prezență redusă la urne
Însă toate acestea sunt puse, de oficialii ruși, întemeiat sa nu, pe seama sancțiunilor occidentale. Iar o parte a electoratului pare a fi fost convins. Vestea bună a acestor alegeri este că numai o parte a electoratului crede acest lucru. Celalaltă parte pare oarecum plictisită de jocurile geostrategice ale marilor puteri, preferând să nu se prezinte la vot. Așa se face că, deși a obținut o victorie zdrobitoare în alegeri, în termeni absoluți, partidul lui Putin a pierdut 5 milioane de voturi de la ultimele alegeri. Și asta pentru că prezența la vot a fost una extrem de redusă. La alegerile de duminică s-au prezentat doar 47,8% din cetățenii cu drept de vot, un procent mult mai redus decât cel de de 60,2% înregistrat la ultimele alegeri, cele din 2011.
Absenteiștii - marea speranță a Occidentului
Iar populația urbană pare a fi cea mai lovită de absenteism: În Moscova și Sankt Petersburg, unde oficial trăiește 11,8% din populația Rusiei, prezența la vot a fost și mai redusă, de aproximativ 30%. Interesant este că până și în Crimeea, peninsula anexată de Rusia în 2014 și cauza principală a sancțiunilor occidentale, prezența la vot a mai redusă decât cea de la alegerile parlamentare ucrainene din 2012. Însă poate că atunci miza a fost alta, prezentându-se la vot atât ucrainenii, cât și tătarii, nu numai rușii din peninsulă.
Cu alte cuvinte, marea speranță a presei occidentale este electoratul pe care de obicei îl înfierează, reprezentat de absenteiști. Aceștia fie sunt indeciși (nu știu cine e responsabil pentru problemele lor, Putin sau Occidentul), fie nu s-au prezentat la vot de teamă. Probabil că ambele explicații sunt valabile.
Putin vrea să înființeze vechiul KGB prin fuziunea celor mai importante servicii secrete
Cu atât mai mult cu cât semnele unei întăriri a poziției regimului Putin nu au întârziat să apară. Potrivit The Economist, în noaptea alegerilor, Kommersant, a publicat un document oficial, obținut “pe surse” care vizează înființarea unui nou superminister al controlului, Ministerul Securității Statului. Acesta ar urma să fie format prin fuziunea Serviciului de Securitate Federală (FSB), principalul moștenitor al KGB-ului, cu Serviciul de Informații Externe (SVR) și Serviciul de Federal de Pază (FSO), SPP-ul rus. Dacă această fuziune se va realiza, practic va fi reînființat vechiul KGB sub forma sa cea mai centralizată.
