Firmele și persoanele fizice autorizate cu sedii acasă vor trebui să depună declarații la taxe locale, până pe 31 martie, însoțite de documente din care să reiasă destinația clădirii, potrivit normelor Codului fiscal. În funcție de acestea și de înregistrarea utilităților, impozitele vor fi ca pentru locuințe – majorate cu până la 30% - sau nerezidențiale – cel puțin duble față de cele actuale.
Având în vedere că noul Cod fiscal, care intră în vigoare din 2016, schimbă sistemul de taxare a clădirilor în funcție de destinație, în loc de proprietar – persoană fizică sau juridică -, clădirile în care au sedii firmele și Persoanele Fizice Autorizate (PFA) se încadrează, în principiu, la destinație mixtă. Prin urmare, ar trebui să plătească un impozit însumat pentru suprafața din casă folosită ca locuință și pentru cea rezervată activității.
Totuși, Codul fiscal precizează că acolo unde suprafețele – de locuit și comercială - nu pot fi evidențiate distinct, impozitul se stabilește ca pentru clădiri rezidențiale, dacă nu se desfășoară nicio activitate economică. Impozitul se calculează, însă, ca pentru clădiri nerezidențiale dacă se desfășoară activitate și sunt înregistrate cheltuielile cu utilitățile.
CITEȘTE ȘI Taxele pentru locuințe cresc cu până la 30%. La firmele de apartament, depind de cine plătește utilitățile Diferența de impozitare este semnificativă. Cotele pentru locuințe sunt între 0,08% și 0,2%, iar pentru spații comerciale între 0,2% și 1,3%, în funcție de opțiunea consiliului local. În 2016, și taxele pentru locuințe vor crește cu până la 30%, chiar dacă primăriile păstrează cota actuală, așa cum se întâmplă, de exemplu, în București, pentru că au fost majorate, prin Cod, valoarea impozabilă pe metru pătrat și alte variabile care o influențează.
Ce documente prevăd normele?
Proiectul de norme ale Codului fiscal, publicat de Ministerul de Finanțe, arată că persoanele fizice care au înregistrat un sediu social, cele care desfășoară activități independente și care au declarat sediul la adresa de domiciliu, inclusiv cele care nu își deduc cheltuielile cu utilitățile înregistrate în desfășurarea activității economice trebuie să depună declarații până la 31 martie, la autoritățile de taxe locale.
“Pentru încadrarea în una din categoriile rezidențial, nerezidențial, mixt, se are în vedere destinația finală a clădirilor, inclusiv în cazul în care acestea sunt utilizate de alte persoane decât proprietarii lor, precum și modul de înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile. Proprietarii vor anexa la declarațiile fiscale orice document din care reiese destinația clădirii, precum: contracte de închiriere, contracte de comodat, autorizații de construire și orice altele documente justificative”, prevede proiectul.
Totodată, se arată că pentru clădirile cu destinație mixtă cu proprietari persoane fizice, dacă este înregistrat un domiciliu fiscal impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale, dacă nu se desfășoară nicio activitate economică.
În schimb, impozitul se calculează prin însumarea impozitului pentru suprafața rezidențială cu cea nerezidențială dacă se desfășoară o activitate economică și se cunosc suprafețele pentru fiecare.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Profesiile libere și PFA trebuie să încheie contracte cu clauze clare pentru a nu fi reîncadrate ca salariate Cum se delimitează suprafețele? Și pe propria răspundere
Delimitarea se face pe baza documentelor anexate la declarația fiscală care trebuie să precizeze suprafața pentru desfășurarea activității. Aceste documente pot fi contractul de închiriere, de comodat, autorizația de construire, raportul de evaluare, documentația cadastrală, orice alte documente doveditoare sau declarația pe propria răspundere a proprietarului, în cazul în care nu există alte documente.
Exemple de calcul
Proiectul de norme prezintă și exemple de calcul făcute pentru o clădire cu aceleași date, în condiții de impozitare diferite.
Este vorba despre o clădire dintr-o localitate cu rangul 0, situată în zona B, cu suprafața utilă 190 m2 , din care 90 m2 cu destinație rezidențială și 100 m2 cu destinație nerezidențială. Tipul clădirii este cu cadre din beton armat, dotată cu toate cele patru instalații, iar data construcției este anul 2000.
Impozitul calculat pentru suprafața rezidențială este de 315 lei, iar pentru cea nerezidențială de 1.184,18 lei. Prin urmare, impozitul total anual se rotunjește la 1.499 lei.
Cum se calculează impozitul dacă nu există acte pentru suprafața nerezidențială?
Dacă valoarea suprafeței în scop nerezidențial nu reiese dintr-un raport de evaluare sau dintr-un act doveditor al transferului dreptului de proprietate încheiat în ultimii 5 ani anteriori anului 2016 (2011-2015), impozitul total anual este de 7.315 lei, arată proiectul. Principalul motiv este lipsa unui raport de evaluare. În astfel de situații, cota de impozit este de 2% în loc de 1%, iar valoarea impozabilă este mai mare.
