Doi dintre acționarii Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor și-au pierdut de peste 1 an calitatea de firmă de asigurare, după intrarea lor în faliment. Cele două societăți comerciale au în continuare calitatea de acționar și sunt reprezentate inclusiv în Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), după cum spune Nicoleta Radu-Neacșu, director general al PAID. Legea care reglementează activitatea Pool-ului precizează explicit că acționari nu pot fi decât firme de asigurare sau reasigurare autorizate să subscrie riscuri de catastrofă.
Articolul 25 din Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor este foarte clar: “Pot fi acționari ai PAID societățile de asigurare/reasigurare autorizate de caătre A.S.F. să practice riscuri de catastrofă, care singure ori prin intermediul sau în legătură cu alte societăți de asigurare controlate de aceleași persoane ori grup de persoane exercita drepturi ce decurg din deținerea unor acțiuni care, cumulate, reprezintă cel mult 15% din capitalul social al PAID…”.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Până la pronunțarea definitivă a falimentului Astra, explicația PAID pentru prezența Astra printre acționari a fost faptul că instanța poate întoarce oricând decizia ASF de a ridica licența companiei, iar excluderea Astra din PAID ar fi putut fi contestată. După pronunțarea definitivă, însă, în luna aprilie 2016 adică acum un an și jumătate, această explicație nu mai poate fi validă.
În opinia Nicoletei Radu Neacșu, directorul PAID, situația creată, cu doi acționari falimentari la o companie care funcționează în virtutea unei obligativități impuse prin lege, “nu are relevanță și nu afectează în niciun fel activitatea PAID”.
Un scenariu “irelevant”: dacă PAID va avea nevoie de mai mult capital, situație probabilă, poate fi “salvat” de doar câțiva acționari mici
Totuși, în situația în care PAID ar fi nevoită, de exemplu, să își majoreze capitalul, structura acționariatului va fi o piedică substanțială.
Cu două firme falimentare în acționariat (Astra și Carpatica), încă două care au atins deja pragul maxim permis de lege pentru deținerea de acțiuni (Groupama și Gothaer) și încă una, Generali, care are spațiu de manevră doar de la 11% la 15% din titluri, PAID ar fi dependentă de acționarii mici.
Mai mult decât atât, patru din cei șapte acționari mici (Euroins, Certasig, Grawe și ABC Asigurări) nu par interesați de piața asigurărilor de locuință, după cum arată cifrele, motiv pentru care s-ar putea să nu dorească neapărat să își majoreze participația la PAID.
Rămân, așadar, companiile Uniqa și Ergo, alături de City Insurance care, deși este astăzi cel mai mare vânzător dintre membrii PAID, a fost salvată în ultimul moment printr-o infuzie de capital și se află în continuare sub supravegherea ASF.
În plus față de aceasta, ipoteza unei nevoi suplimentare de capital este cât se poate de probabilă și discutată nu doar în piață, ci și în ASF. Potrivit unor calcule, depășirea pragului de 1,7 milioane de polițe valide ar aduce de la sine o expunere suficient de mare încât să fie nevoie de majorarea capitalului pentru a respecta normele de solvabilitate.
Este doar cea mai fericită dintre variantele în care PAID ar avea nevoie de o infuzie de capital. Scenariul advers ar fi ca un eveniment major (cutremur sau inundație) să genereze atât de multe plăți de daune încât să fie nevoie ca PAID să își majoreze capitalul.
Abia acum se încearcă rezolvarea situației. Și nu din interiorul PAID
Primele intenții serioase pentru rezolvarea situației de la PAID au început să apară abia în ultimele 2-3 luni.
De altfel, vicepreședintele ASF pentru piața asigurărilor, Cornel Coca Constantinescu, remarca, la o conferință dedicată tocmai asigurărilor de dezastru, că niciun reprezentant al acționariatului PAID nu era prezent în sală.
Într-o discuție cu Profit.ro, Constantinescu a lăsat de înțeles că acționarii PAID și mai ales cei din conducerea Consiliului de Administrație ezită să se implice mai mult, inclusiv cu capital, deși Pool-ul a ratat lamentabil obiectivul de a crește cuprinderea în asigurare. Defapt, apariția Pool-ului a condus, în 8 ani, la o înjumătățire a procentului de locuințe asigurate.
Responsabilul ASF se întreba de ce PAID și acționarii săi ezită să sară de pragul de 1,7 milioane de polițe. Unul dintre răspunsuri ar putea fi nevoia unei majorări de capital.
Mai degrabă dinspre ASF și nu dinspre PAID vin și două propuneri care ar putea rezolva problema prezenței a două firme falimentare în acționariatul PAID, dar și problema nevoii de capital.
A doua propunere, încă nu foarte sigură, spun sursele Profit.ro, este ca pragul de deținere să urce de la 15% la cel puțin 20%, ceea ce ar permite și actualilor acționari interesați să subscrie la o eventuală majorare de capital.
PAID, un organism malformat
Deși este supravegheată și reglementată ca orice altă firmă de asigurare activă pe piața polițelor de locuință, PAID se diferențiază semnificativ de societățile clasice.
Cea mai importantă diferență este dată de faptul că Pool-ul nu poate stabili prețurile la care vinde polițele, în funcție de riscurile asumate, aceasta fiind baza oricărei activități de asigurare. În al doilea rând, PAID nu poate utiliza canalele clasice de vânzare a polițelor, nici măcar vânzarea directă prin agenți proprii, în condițiile în care legea arată că doar firmele de asigurare acționare PAID sau care colaborează cu Pool-ul pot desfășura activitatea de vânzare, același lucru fiind valabil și pentru procesul de constatare a daunelor. În fapt, singurele legături ale PAID cu ceea ce înseamnă o firmă de asigurare constau în emiterea polițelor și plata daunelor.
Mai mult decât atât, acționarii și cei care conduc PAID nu au acces nici măcar la “actul de naștere” al societății. Raportul Băncii Mondiale, care stă la baza introducerii legii privind asigurarea obligatorie a locuinței și care conține inclusiv criteriile pe care sunt fundamentate tarifele, este considerat document strict secret și păstrat, ca atare, de Guvern.
Acest lucru aruncă o umbră de incertitudine asupra activității PAID, mai ales că acest document este fundamentat pe o acoperire de 100% prin asigurare, în condițiile în care, astăzi, PAID acoperă doar 20%.
Limitările legislative reprezintă și marea problemă invocată de conducerea PAID cu mai multe ocazii. Pool-ul a făcut mai multe demersuri pentru a obține fie o majorare a tarifelor, fie introducerea unei franșize, măsuri care i-ar permite mărirea programului de reasigurare.
Niciuna dintre aceste propuneri nu a fost îmbrățișată de autorități, până acum. La sfârșitul anului trecut, PAID avea un portofoliu de 1,7 milioane de polițe, față de sub 1,6 milioane la 31 decembrie 2015. Tot la finalul anului trecut, volumul primelor brute subscrise era de aproape 147 de milioane de lei, cu 9% mai mare decât în 2015. PAID avea o pondere de 32% în totalul pieței, din acest punct de vedere.
