Există firme specializate în HR care pot executa „profesionist” concedierea unui angajat. Atunci când o firmă vrea să încheie colaborarea cu anumite persoane, poate recurge, din diferite motive, și la terți. Dar în Japonia a apărut, în ultimii ani, o altfel de firmă. Cea care încheie contractul din perspectiva angajatului, nu a angajatorului. Este chiar un trend: din ce în ce mai mulți japonezi aleg să-i comunice șefului că pleacă, prin intermediari.
Ți-e frică de șeful tău cel veșnic arțăgos sau, pur și simplu, ți-e lene – a apărut firma care îndeplinește formalitățile în locul tău și îți negociează demisia cu conducerea. Yuki Watanabe obișnuia să petreacă 12 ore în fiecare zi la birou. Și asta era considerată o „zi scurtă”. O zi obișnuită de lucru de la 9 la 9 este minimul necesar. „Cel mai târziu plecam [de la birou] la ora 23.00”, a declarat tânărul de 24 de ani, care a lucrat pentru unele dintre cele mai mari companii de telecomunicații și de plăți electronice din Japonia, scrie CNN.
Cerințele au fost atât de intense încât Watanabe – care a folosit un pseudonim pentru a vorbi cu CNN, de teamă să nu pună în pericol viitoarele perspective de angajare – a început să aibă probleme de sănătate. Avea „picioarele tremurânde și probleme cu stomacul”. Știa că trebuie să demisioneze, dar un singur lucru îi stătea în cale: Cultura japoneză a muncii, cunoscută ca fiind de sus în jos, arată G4Media.ro.
Să ceri să pleci de la serviciu la timp sau să-ți iei liber poate fi destul de complicat. Și mai complicat este să îți dai demisia, care poate fi văzută ca o formă supremă de lipsă de respect în a patra cea mai mare economie a lumii, unde lucrătorii rămân în mod tradițional la același angajator timp de zeci de ani, dacă nu chiar o viață întreagă.
În cele mai extreme cazuri, șefii morocănoși rup scrisorile de demisie și hărțuiesc angajații pentru a-i forța să rămână. Watanabe era nemulțumită la fostul ei loc de muncă, spunând că fostul ei șef o ignora adesea, făcând-o să se simtă prost. Dar nu a îndrăznit să demisioneze. „Nu am vrut ca fostul meu angajator să îmi refuze demisia și să mă țină la serviciu mai mult timp”, a declarat ea pentru CNN în timpul unui interviu recent. Dar ea a găsit o modalitate de a ieși din impas.
A apelat la Momuri, o agenție de demisii care ajută angajații timizi să-și părăsească șefii intimidanți. Pentru prețul unei cine elegante, mulți lucrători japonezi angajează aceste firme pentru a-i ajuta să demisioneze fără stres. Industria a existat înainte de Covid. Dar popularitatea sa a crescut după pandemie, după ce anii de lucru de acasă i-au împins chiar și pe unii dintre cei mai loiali lucrători japonezi să reflecteze asupra carierei lor, potrivit experților în resurse umane.
Nu există o numărătoare oficială a numărului de agenții de demisie care au apărut în întreaga țară, dar cei care le conduc pot depune mărturie cu privire la creșterea cererii.
“Nu mai pot face asta”
Shiori Kawamata, directorul de operațiuni al Momuri, a declarat că numai în ultimul an au primit până la 11.000 de solicitări din partea clienților.
Situată în Minato, unul dintre cele mai aglomerate cartiere de afaceri din Tokyo, firma s-a lansat în 2022 cu un nume care încearcă să rezoneze cu clientela lor neajutorată – „Momuri” înseamnă „nu mai pot face asta” în japoneză.
La un cost de 22.000 de yeni (aproximativ 150 de dolari) – sau 12.000 de yeni pentru cei care lucrează cu jumătate de normă – se angajează să ajute angajații să își prezinte demisiile, să negocieze cu companiile lor și să ofere recomandări pentru avocați în cazul în care apar dispute juridice. „Unii oameni vin la noi după ce scrisoarea lor de demisie a fost ruptă de trei ori, iar angajatorii nu îi lasă să demisioneze nici măcar atunci când îngenunchează la pământ pentru a se închina”, a spus ea, într-o altă ilustrare a culturii deferențiale de la locul de muncă înrădăcinată în Japonia.
„Uneori primim apeluri de la oameni care plâng și ne întreabă dacă își pot da demisia din cauza XYZ. Noi le spunem că este în regulă și că demisia este un drept al lucrătorilor”, a adăugat Kawamata. Unii lucrători se plâng că șefii îi hărțuiesc dacă încearcă să demisioneze, a spus ea, inclusiv oprindu-se la apartamentele lor pentru a le suna la ușă în mod repetat, refuzând să plece.
Pentru un alt demisionar, ceea ce ar fi fost o afacere simplă a luat o întorsătură bizară. Persoana respectivă a fost târâtă de șeful său la un templu din Kyoto. „[Lucrătorului] i s-a spus să meargă la templul Onmyoji pentru că „au fost blestemați””, a spus ea. Kawamata a declarat că persoanele care ajung în situația de a fi ajutate lucrează adesea pentru întreprinderi mici și mijlocii, cei din industria alimentară fiind cei mai vulnerabili, urmați de cei din domeniul sănătății și asistenței sociale.
Moarte prin surmenaj
Japonia are de mult timp o cultură a suprasolicitării. Angajații din diferite sectoare raportează ore de lucru pedepsitoare, presiune ridicată din partea supraveghetorilor și respect față de companie. Acești angajatori sunt cunoscuți sub denumirea de „firme negre”.
Profesorul de resurse umane Hiroshi Ono, de la Hitotsubashi University Business School din Tokyo, a declarat că situația a devenit atât de presantă încât guvernul a început să publice o listă a angajatorilor lipsiți de etică pentru a le împiedica capacitatea de a angaja și pentru a avertiza persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă cu privire la pericolele de a lucra pentru ei.
„Există unele probleme cu… firmele negre, unde condițiile de muncă sunt atât de proaste, nu există siguranță psihologică, iar unii angajați s-ar putea simți amenințați”, a spus el. Mai mult de 370 de companii au fost incluse pe lista neagră de către birourile de muncă din întreaga țară de la publicarea listei în 2017. Stresul s-a dovedit fatal timp de decenii, așa cum este exemplificat de un fenomen numit „karoshi” sau „moartea prin surmenaj”.
Potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, 54 de persoane au murit din cauza afecțiunilor cerebrale și cardiace provocate de muncă și au primit despăgubiri în 2022, ceea ce reprezintă de fapt un declin major față de cele 160 înregistrate în urmă cu două decenii. Cu toate acestea, numărul persoanelor care depun cereri de despăgubire din cauza stresului psihic la locul de muncă este în creștere, ajungând la 2.683 de la 341 în aceeași perioadă de timp.
O jurnalistă în vârstă de 31 de ani de la postul național de radiodifuziune NHK a murit în 2017 după ce a suferit o insuficiență cardiacă cauzată de orele lungi petrecute la serviciu. Ea a lucrat 159 de ore suplimentare în luna dinaintea decesului său. Cinci ani mai târziu, un medic de 26 de ani de la un spital din Kobe s-a sinucis după ce a lucrat peste 200 de ore suplimentare într-o singură lună.
Hisakazu Kato, profesor de economie la Universitatea Meiji din Tokyo, a declarat că țara are legi ale muncii pentru a proteja lucrătorii și a se asigura că aceștia sunt liberi să demisioneze. „Dar, uneori, atmosfera de la locul de muncă face ca acest lucru să fie dificil de spus”, a spus el.
Schimbarea culturii muncii în rândul tinerilor
Așadar, de ce au apărut aceste agenții care te ajută să îți dai demisia? Experții spun că acest lucru se datorează schimbării abordării tinerilor față de muncă. „Atunci când una dintre părți este nefericită, s-ar putea ajunge la un divorț. Dar, la fel ca într-un divorț, nimeni nu este 100% ireproșabil, nu-i așa?” a declarat Ono, de la Universitatea Hitotsubashi.
În timp ce țara se confruntă cu un deficit de forță de muncă alimentat de îmbătrânirea rapidă a populației și de scăderea ratei natalității, tinerii au acum mai mult de spus pe piață decât predecesorii lor. Mulți dintre ei nu mai aderă la gândirea generațiilor mai în vârstă, conform căreia trebuie să faci ceea ce ți se spune, indiferent de natura locului de muncă, a spus Ono, adăugând că, atunci când așteptările nu corespund, ei nu vor ezita să demisioneze.
Dar asta nu înseamnă că vor să intre în biroul șefului lor și să demisioneze în semn de glorie – preferând să lase o terță parte să se ocupe de asta. „Cred că tinerii din ziua de azi sunt mai non-conflictuali”, a spus expertul, observând că mulți au fost privați de interacțiuni sociale la locul de muncă din cauza Covid. Ca urmare, lucrătorii tineri preferă să demisioneze fără a avea contact direct cu șefii lor.
