Întețirea conflictului din Ucraina ar putea aduce noi sancțiuni împotriva Rusiei. Regiunea Europei Centrale și de Est și-a redus dependența față de Rusia de la precedenta invazie în 2014, dar aprovizionarea cu gaze rămâne o problemă spinoasă pentru multe țări. Dintre toate, România stă cel mai bine, cu cele mai mici exporturi de produse către Rusia și cele mai reduse importuri de gaze.
O nouă agresiune a Rusiei în Ucraina ar duce cel mai probabil la sancțiuni economice ale europenilor și altor țări vestice. Sancțiunile afectează ambele părți și cu atât mai mult țările care sunt dependente de energia produsă de Rusia, în special de gaz.
”Ne așteptăm la o rezistență naturală împotriva sancțiunile, în condițiile în care povara acestora este adesea asimetrică în ceea ce privește țările și industriile. De exemplu, Europa Centrală și de Est ar fi cu siguranță mai afectată de sancțiuni care vizează importurile de energie din Rusia, având în vedere dependența de importurile de gaze rusești”, arată analiștii Erste.
La ultima incursiune a Rusiei în Ucraina, în 2014, statele Uniunii Europene, alături de Statele Unite ale Americii, Australia, Canada, Norvegia și Japonia au impus sancțiuni Rusiei, cele mai importante fiind interzicerea anumitor tranzacții cu companiile rusești, respectiv restricții privind exportul de tehnologie. Sancțiunile luate ca ripostă de Rusia au inclus interzicerea importurilor de alimente din UE, SUA, Canada, Australia și Norvegia.
Deși este dificil de estimat impactul sancțiunilor Vestului, în condițiile în care perioada în care au fost aplicate a coincis cu o scădere importantă a prețului petrolului, ceea ce a afectat puternic finanțele și moneda Rusiei, sunt vizibile reducerea datoriei externe, a investițiilor străine directe și ieșirile de capitaluri, precum și reevaluarea relațiilor comerciale între anumite țări europene și Rusia, arată Erste.
”În timp ce Rusia și-a mutat importurile către Est, în special înspre China, țările UE au devenit mult mai puțin dependente de piața rusească, cu excepția importurilor de petrol și gaze. În cele din urmă, nu e vorba doar despre creșterea economică pierdută începând cu 2014, ci și despre perspectivele pierdute pe termen lung”.
Când vine vorba despre pierderile directe din relația comercială, cele mai importante sunt veniturile pierdute de companiile țării exportatoare, în condițiile în care importurile pot fi substituite din alte surse. Datele analizate de Erste arată o scădere de 30% a valorii nominale ale exporturilor din țările ECE (Cehia, Croația, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia) către Rusia comparativ cu 2013 – de la 32 de miliarde de dolari la circa 20 de miliarde de dolari anual în 2020.
Ponderea exporturilor către Rusia variază între 0,7 și 2,4% din produsul intern brut în ECE (date din 2018), în timp ce valoarea adăugată reprezintă între 0,5 și 1,3% din PIB. Rusia nu e printre principalii parteneri comerciali ai ECE – de altfel, exporturile către Rusia sunt în top 10 doar în Polonia și Slovenia.
Pentru România, Rusia este abia a 18-a țară ca destinație a exporturilor. De altfel, România are și cea mai mică pondere a exporturilor către Rusia la doar 0,7% din PIB, în timp ce valoarea adăugată brută este de circa 0,5% din PIB.
Exporturile românești către Rusia sunt la jumătatea importurilor. În regiune, doar Cehia și Slovenia au excedent comercial cu Rusia.
Lucrurile se complică pentru regiune, așa cum menționam mai sus, când vine vorba de importurile din Rusia, în condițiile în care este vorba în principal de petrol și gaze. Dacă aprovizionarea cu țiței poate fi substituită într-o măsură mai ușoară, pentru gazul natural, care vine prin conducte, e mai greu de găsit alt furnizor rapid.
Situația aprovizionării cu gaze este diferită în regiune. Cehia, Slovenia și Slovacia au o producție insignifiantă de gaze. Croația și Polonia își asigură între 25 și 30% din consum din producția internă. România stă, de departe, cel mai bine la acest capitol, cu 81% din producție din intern. Importurile românești de gaze sunt în proporție de circa jumătate direct din Rusia. Țări precum Cehia și Slovacia importă din Rusia între trei sferturi și 100% din necesarul de gaze naturale.
Reducerea ofertei de gaze naturale ar duce la presiuni crescute pe prețuri și la afectarea producției industriei, mai ales în sectoarele cu consum intensiv. Unele companii de transport și-ar putea vedea diminuate veniturile din comisioanele de tranzit aplicate exporturilor Gazprom în regiune, mai arată Erste.
”Creșterea producției autohtone este posibilă acolo unde exploatările de gaze au capacitatea de rezervă, dar îngrijorările politice și de mediu ar trebui să fie rezolvate înainte de primi undă verde. Importurile de gaz natural lichefiat ar putea fi crescute, dar nu este atât de ușor pe cât sună. Există limitări tehnice autohtone, precum și obstacole logistice și economice în ceea ce privește redirecționarea fluxurilor de GNL în masă către Europa”, arată Erste.
Europa este într-o plină criză a prețurilor la energie - scumpirea gazelor s-a revărsat și în prețurile la curentul electric. Pentru consumatorii casnici români, gazul s-a scumpit cu 61% față de ianuarie 2021, în condițiile în care prețul a fost plafonat și s-au acordat și compensări de la bugetul de stat.
Dacă regiune ECE este mai puțin dependentă economic de Rusia decât în urmă cu aproape un deceniu, și reciproca este valabilă. Poziția Rusiei s-a îmbunătățit în raport cu Vestul față de perioada de dinainte de anexarea Crimeei.
Rezervele valutare au crescut de la 22% la 37% din PIB, ca urmare a intrărilor de bani din surplusul comercial, după cum arăta o analiză ING. Finanțele Rusiei funcționează de la un preț al petrolului de 65 de dolari/baril în sus, față de 115 dolari/baril în urmă cu 9 ani. Datoria publică este de doar 17% din PIB. De asemenea, exporturile către SUA și Europa s-au redus de la 47% din total la 38%, în timp ce ponderea tranzacțiilor externe în dolari a scăzut de la 80% la 56%.
Expunerea băncilor străine pe Rusia a scăzut de la 188 de miliarde de dolari în 2013 la 88 de miliarde de dolari în 2021.
