Raportul analizează cele cinci state membre din afara zonei euro care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro, anume România, Cehia, Ungaria, Polonia și Suedia.
România nu îndeplinește niciunul dintre criteriile necesare adoptării euro.
“Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și îndeplinirea criteriilor de convergență și ținând cont de factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că România nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro”, potrivit raportului.
Cehia și Suedia îndeplinesc criteriile privind stabilitatea prețurilor, finanțele publice și ratei dobânzii pe termen lung.
Niciunul dintre cele cinci state membre nu este membru al mecanismului cursului de schimb (MCS II), arată Comisia, care precizează că sunt necesari cel puțin doi ani de participare la mecanism fără tensiuni grave înainte de aderarea la zona euro.
Legislația din România, în special Legea nr. 312 privind Statutul Băncii Naționale a României din 28 iunie 2004 (Legea BNR), nu este pe deplin compatibilă cu cerințele articolului 131 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), potrivit Comisiei.
Incompatibilitățile privesc independența băncii centrale, interzicerea finanțării monetare și integrarea băncii centrale în Eurosistem. În plus, Legea BNR conține imperfecțiuni legate de independența BNR și de integrarea acesteia în Eurosistem în ceea ce privește atribuțiile SEBC/BCE prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din Statutul SEBC/BCE.
România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor
Rata medie a inflației în România în cele 12 luni până în mai 2026 a fost de 8,4%, cu mult peste valoarea de referință de 2,7%.
Se preconizează că rata va scădea în a doua jumătate a anului, dar va rămâne “mult peste valoarea de referință” până la sfârșitul anului 2026. În pofida unei decelerări în continuare estimată pentru 2027, inflația ar urma să rămână peste valoarea de referință până în decembrie 2027.
Inflația anuală IAPC în România a accelerat la 6,8% în 2025, de la 5,8% în 2024. Ratele anuale ale inflației IAPC în România în 2024 și 2025 au fost mai mari decât în zona euro în ansamblu.
Creșterea prețurilor la energie în urma conflictului din Orientul Mijlociu a determinat creșterea inflației la 9,7% în mai 2026, de la 8,3% în februarie 2026.
Previziunile economice ale Comisiei din raportul de primăvară indică o rată medie anuală a inflației ușor în creștere, la 7% în 2026, urmată de o scădere la 3,7% în 2027.
Se preconizează că dezinflația pe parcursul perioadei de prognoză va fi susținută de o moderare puternică a creșterii salariilor, în timp ce o creștere a prețurilor la energie o va încetini.
Nivelul relativ scăzut al prețurilor din România, care a fost de aproximativ 61% din media zonei euro în 2024, sugerează un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung, mai arată Comisia.
România nu îndeplinește criteriul privind finanțele publice
România face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv.
Deficitul public general s-a îmbunătățit de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, dar a rămas cu mult peste valoarea de referință de 3% din PIB prevăzută în TFUE.
Această îmbunătățire s-a datorat unei colectări fiscale mai solide și a două pachete majore de consolidare fiscală din 2025, cu un randament combinat estimat de creștere a veniturilor și reducere a cheltuielilor de aproximativ 3,7 puncte procentuale din PIB, conform raportului de convergență.
Comisia estimează că deficitul public general se va reduce la 6,2% din PIB în 2026, reflectând efectul pe întregul an al pachetelor de ajustare fiscală din 2025, precum și venituri suplimentare în 2026, prin creșterea TVA și a accizelor, o taxă pe dividende mai mare, modificări ale taxei pe proprietate și extinderea bazei de contribuții pentru sănătate, alături de controale mai stricte asupra cheltuielilor curente.
În 2027, se estimează că rata deficitului public va fi de 5,8%.
Ponderea datoriei publice a crescut de la 54,8% din PIB în 2024 la 59,3% în 2025 și se preconizează că va crește în continuare la 61,6% în 2026 și la 63,4% în 2027, pe fondul unui deficit primar ridicat și al creșterii plăților de dobânzi.
Riscurile legate de sustenabilitatea datoriei României par ridicate pe termen mediu, datoria publică fiind proiectată să crească rapid, până la aproximativ 90% din PIB în 2036.
În ceea ce privește cadrul fiscal al României, rămân deficiențe grave în ceea ce privește recrutarea membrilor Consiliului Fiscal și gestionarea investițiilor publice, conform raportului.
România nu îndeplinește criteriul cursului de schimb
Leul românesc nu participă la Mecanismul Cursului de Schimb II. România operează un aranjament de curs de schimb de tip „crawl-like”, care permite intervenții pe piața valutară de către banca centrală. Stabilitatea cursului de schimb a fost utilizată de BNR ca un mecanism important pentru a asigura stabilitatea financiară și a ancora așteptările inflaționiste, notează Comisia.
Leul a fost relativ stabil față de euro în 2024 și s-a depreciat în 2025.
În mai 2025, presiunile asupra ieșirilor de capital în contextul creșterii incertitudinii politice au declanșat un episod puternic de depreciere, cu pierderi de 2% pentru leu față de euro raportat la luna precedentă.
Episodul a fost urmată de o perioadă de volatilitate moderată în a doua jumătate a anului.
În mai 2026, leul era cu aproximativ 5% mai slab față de euro, comparativ cu acum doi ani.
Spread-ul ratei dobânzii pe termen scurt față de zona euro a crescut substanțial (cu aproximativ 300 de puncte de bază) între august 2024 și iunie 2025, reflectând întreruperea ratei de politică monetară cheie a BNR de la mijlocul anului 2024 și ciclul de relaxare a politicii monetare din zona euro.
Spread-ul s-a mărit și mai mult pe fondul tensiunilor de pe piața monetară din România la sfârșitul primăverii, atingând un vârf de aproximativ 515 puncte de bază în iunie 2025.
Apoi a scăzut constant în a doua jumătate a anului 2025 și la începutul anului 2026, reflectând îmbunătățirea condițiilor de lichiditate de pe piața monetară din România.
A ajuns la 362 de puncte de bază în mai 2026.
România nu îndeplinește criteriul privind convergența ratelor dobânzilor pe termen lung
Rata medie a dobânzii pe termen lung în cele 12 luni până în mai 2026 a fost de 6,7%, cu mult peste valoarea de referință de 5,1%. Rata dobânzii pe termen lung a României a crescut treptat pe parcursul anului 2024, ajungând la 7,1% în ianuarie 2025.
După ce a scăzut ușor în primele luni ale anului 2025, aceasta a început să crească din nou în aprilie, alimentată de aversiunea crescută față de riscul de piață pe fondul unui deficit fiscal în creștere și al îngrijorărilor investitorilor cu privire la perspectivele consolidării fiscale.
Rata dobânzii pe termen lung a scăzut apoi constant în a doua jumătate a anului 2025, în urma adoptării de către guvern a unor măsuri de consolidare fiscală.
În primele cinci luni ale anului 2026, rata dobânzii pe termen lung a României a fost în general stabilă, situându-se la 6,2% în mai 2026. Spread-ul pe termen lung față de obligațiunea de referință germană a fost de 312 puncte de bază în mai 2026, în scădere de la vârful de 485 puncte de bază din iunie 2025.
