Banca Națională a României identifică 5 riscuri sistemice la adresa stabilității financiare. Principalul risc, notat ca ridicat, este cel al deteriorării încrederii investitorilor în economiile emergente, care înseamnă riscul de creștere a dobânzilor la finanțările externe. Acest risc a început să se materializeze și vine în contextul în care echilibrele macroeconomice din România sunt tensionate, explică viceguvernatorul Liviu Voinea.
“Riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente se situează la un nivel ridicat, în contextul în care incertitudinile privind consolidarea ratei de creștere a economiei globale și a comerțului internațional rămân semnificative, pe fondul riscurilor din politicile economice și monetare, acumulării unor dezechilibre structurale la nivelul economiilor emergente și intensificării tensiunilor geopolitice”, spune Liviu Voinea, cu ocazia prezentării Raportului privind Stabilitatea Financiară.
Creșterea primei de risc poate avea efecte negative importante asupra mediului intern, explică oficialul BNR.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
“Acesta este în fapt riscul de credit, sau riscul creșterii ratei dobânzii, declanșat de politicile monetare ale economiilor dezvoltate, de incertitudinile externe și de modul în care piața reacționează la acestea. În context, riscul de credit se referă la creșterea costului finanțării externe – atât pentru statul român, cât și pentru sectorul bancar și pentru firme’, adaugă Voinea.
Sursa grafic: BNR, care precizează: "Nu am identificat nici un risc sistemic sever, dar o combinație între riscurile identificate poate
induce un risc sever, în condiții de piață nefavorabile" .
Oficialul băncii centrale spune că acest acest risc a și început să se materializeze, în condițiile în care Rezerva Federală a început ciclul de întărire a politicii monetare, Banca Angliei a dat semnalul de întărire a politicii monetare, Banca Cehiei a crescut de două ori rata dobânzii, pe fondul creșterii inflației și Banca Centrală Europeană a decis reducerea programului de achiziție de active.
“Devine din ce în ce mai clar că era dobânzilor joase se apropie de sfârșit. Economiile emergente sunt de obicei afectate când cresc dobânzile în economiile dezvoltate, și este esențial ca astfel de episoade să le găsească în bună ordine internă”, adaugă Voinea.
Contextul extern, de creștere a dobânzilor, trebuie luat în contextul unui alt risc identificat de BNR, ca moderat, cel al tensionării echilibrelor macroeconomice.
Voinea remarcă revenirea deficitelor gemene – deficitul bugetar și cel comercial – în contextul unei creșteri economice peste potențial, susținută de creșterea consumului populației.
“Politica fiscală expansionistă începută în anul 2016, prin aplicarea Codului Fiscal din 2015, a continuat în anul 2017 conducând la epuizarea spațiului fiscal obținut în perioada 2010-2015”, spune Voinea, în contextul în care deficitul fiscal a fost de 3% din PIB anul trecut, la limita tratatelor europene, rată ce este anticipată și pentru acest an și prevăzută și în proiectul de buget pentru 2018.
BNR spune, însă, că este îngrijorătoare creșterea deficitului structural, estimat la 3,9% din PIB pentru acest an, care ar putea expune economia la șocurile externe.
“Această combinație, între o politică fiscal-bugetară expansionistă în condiții de creștere economică peste potențial, și deteriorarea sentimentului pieței externe pentru economiile emergente în general, poate amplifica volatilitatea și poate afecta stabilitatea financiară pe mai multe canale: rata dobânzii, cursul de schimb, rata inflației”, adaugă Voinea.
Creșterea îndatorării populației este un alt risc notat ca fiind mediu de către BNR.
“Mediul economic din ultimii ani, caracterizat de rate reduse de dobândă și de creșterea susținută a creditului nou, creează premisele acumulării de posibile vulnerabilități privind sustenabilitatea gradului de îndatorare atât prin canalul bancar cât și al IFN, îndeosebi pentru debitorii cu venituri mai mici”, explică Voinea.
O vulnerabilitate vine din faptul că cele mai multe credite pe termen lung acordate populației în ultimii ani sunt cu dobândă variabilă și debitorii sunt predispuși la creșterea ratelor lunare, motiv pentru care BNR recomandă noilor debitori să treacă la dobânzi fixe.
Cele mai vulnerabile la creșterea dobânzilor sunt persoanele care au contractat credite ipotecare și au venituri între salariul minim și cel mediu. Acestea au un grad de îndatorare dublu față de persoanele care câștigă de două ori peste salariul mediu, arată BNR.
“Având în vedere faptul că aproape 30% din debitorii cu credite ipotecare au venituri între salariul minim și cel mediu, o proporție semnificativă a populației înregistrează niveluri de îndatorare îngrijorătoare în cazul unor evoluții adverse”, arată Voinea.
Gradul de îndatorare a celor cu venituri reduse a crescut cu 2 pp în ultimele 12 luni, în condițiile unor creșteri a mediei veniturilor populației și a dobânzilor istorice reduse.
BNR pune evoluția pe seama distribuției inegale a creșterii economice și pe cea a creșterii prețurilor la imobiliare, care reprezintă un risc sistemic redus.
“Accelerarea creșterii prețurilor imobiliare reprezintă în continuare un risc pentru sectorul bancar, în contextul în care expunerile instituțiilor de credit în legătură cu piața imobiliară sunt substanțiale (…) Pe termen mediu, potențialele riscuri care pot fi generate de portofoliul de credite cu garanții ipotecare vizează senzitivitatea ridicată la riscul de creștere a ratei dobânzii a debitorilor care au contractat un credit ipotecar”, arată Voinea. El adaugă că prețurile imobiliarelor au crescut, dar semnificativ mai redus decât în alte țări europene, și că puține tranzacții sunt finanțate prin credit bancar.
Disciplina redusă la plată din economie reprezintă un risc recurent, marcat ca mediu de către BNR. Banca centrală notează că arieratele companiilor de stat față de bugetul de stat au crescut între 2014 și 2016 de la 5,1 miliarde de lei la 12 miliarde de lei, în timp ce arieratele față de alți creditori au scăzut de la 4 miliarde de lei la 2,3 miliarde de lei.
Totodată, întârzierile la plată ale companiilor private au crescut, în același interval, de la 13,4 la 14,1 miliarde de lei către bugetul de stat și de la 16,3 la 17,4 miliarde de lei către alți creditori, exclusiv băncile.
Statul și-a majorat și el arieratele către firme cu 9% în intervalul septembrie 2016 – septembrie 2017, la 223,1 milioane lei.
“Inversarea reformelor structurale pare să fi început imediat după finalizarea acordului cu FMI și UE, și este vizibilă în cel puțin două dintre riscurile evidențiate: tensionarea echilibrelor macroeconomice (prin abandonarea consolidării fiscale), respectiv slăbirea disciplinei de plată în economie”, arată BNR.
BNR notează că un număr semnificativ de companii sunt subcapitalizate (276.400 de firme au un nivel al capitalului propriu sub nivelul reglementat, din care 268.500 de firme au capital negativ), în principal ca urmare a pierderilor înregistrate (217.300 de firme au făcut pierderi totale de 33 miliarde lei în anul 2016).
Totodată, Voinea notează și că fenomenul insolvențelor a revenit pe creștere, atât ca număr de firme nou intrate în insolvență (6.100 de firme în primele opt luni ale anului), cât și ca volum al neperformanței generate asupra sectorului bancar (volumul creditelor neperformante generate de către firmele în insolvență a crescut cu circa o treime, la 1 miliard lei), în contextul unei creșteri economice ridicate.
BNR recomandă reducerea riscului de refinanțare a datoriei publice, inclusiv prin măsuri de continuare a creșterii maturității instrumentelor de datorie, alinierea deficitului structural la obiectivul pe termen mediu, creșterea capacității debitorilor de a face față unor evoluții nefavorabile, țintirea mai bună a programului Prima Casă din punct de vedere social, recapitalizarea firmelor cu capitaluri proprii sub pragul minim reglementat, precum și revizuirea condițiilor de intrare și ieșire de pe piață a firmelor, îmbunătățirea gradului de ocupare a forței de muncă, reducerea ratei de subutilizare a forței de muncă, inclusiv în ceea ce privește disparitățile regionale, și creșterea predictibilității cadrului legislativ.
