Statul ucrainean a vândut o parte din combinatul gigant neterminat de îmbogățire a minereurilor acide cu conținut de fier de la Krivoi Rog, proiect "multinațional" gigant al țărilor din fostul bloc socialist demarat în anii ’80 și abandonat în urmă cu aproape 25 de ani, în 1998, și la care și România a rămas cu o cotă de 27%, pe care vrea de asemenea să o vândă.
Potrivit presei ucrainene, Kievul a cedat activele în cadrul unei licitații, câștigătorul anunțându-și public victoria pe 23 decembrie 2021, cu 2 luni înainte de invazia trupelor rusești în Ucraina.
Aceleași surse relevă că prețul de vânzare a fost de 451 milioane de hrivne (circa 14 milioane euro).
Datoria Ucrainei față de România pentru investițiile și alte cheltuieli din trecut legate de combinatul Krivoi Rog se ridica, în 2007, la 353 milioane dolari, conform datelor autorităților de la Kiev. Costurile necesare pentru finalizarea combinatului erau estimate, tot atunci, la circa 800 milioane dolari.
Activele Krivoi Rog vândute de statul ucrainean (270 de bunuri mobile și imobile) au fost preluate de către Rudomain, o companie privată înregistrată în Ucraina în 2010 și cu activități în zonă, de minerit și prelucrare de minereu cu conținut de fier. Rudomain este controlată în acte de Fernando Trading Ltd., un offshore din jurisdicția caraibiană Saint Kitts and Nevis.
Fondatorul și conducătorul Rudomain este Konstantin Karamanitz, un om de afaceri local care deține și clubul de fotbal din orașul Krivoi Rog.
Cumpărătorul s-a angajat să investească peste 100 milioane dolari în combinat și să demareze în 2023 lucrările necesare pentru pornirea producției, astfel încât, în 2025, acesta să ajungă la o capacitate de procesare de peste 12 milioane de tone de minereu cu conținut de fier pe an și să producă anual până la 3 milioane de tone de produse finite.
Noul proprietar al Krivoi Rog a mai promis că va crea 1.500 de locuri de muncă și că din veniturile obținute de combinat vor fi plătite anual taxe și impozite de 37 milioane dolari. Mai mult, Rudomain a promis că va investi și în reabilitatea fondului locativ din orașul învecinat Dolinska.
Vicepremierul și ministrul ucrainean al Industriilor Strategice, Oleg Urusky, a fost primul care a anunțat că există un investitor interesat, în septembrie anul trecut. El a explicat atunci că ansamblul industrial de la Krivoi Rog este important și pentru funcționarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare din localitățile din jurul combinatului. Cu o lună înainte, Guvernul de la Kiev transferase activele de la Krivoi Rog din administrarea Ministerului Economiei în cea a Ministerului Industriilor Strategice.
Toate planurile sunt date peste cap de agresiunea militară a Rusiei. Potrivit presei locale, orașele Krivoi Rog și Dolinska se pregătesc să se apere de un posibil atac al armatei ruse, locuitorii participând la exerciții de instruire militară și ridicând baricade.
În vara anului trecut, Guvernul de la București a adoptat un Memorandum privind căutarea unei soluții de vânzare a activelor și a creanțelor deținute de România la combinatul siderurgic Krivoi Rog, la inițiativa ministrului USR al Economiei de atunci, Claudiu Năsui.
După cum a relatat Profit.ro, intenția autorităților de la București era de a scoate la licitație participația României. Statul român cheltuiește încă milioane de lei în fiecare an cu paza și întreținerea activelor aferente participației sale la Krivoi Rog.
"Începând cu anul 1998, datorită lipsei surselor de finanțare din partea Ucrainei, lucrările la CIM Krivoi Rog au fost sistate. Parte din obiectivele construite și finalizate de antreprenorii români din cadrul CIM Krivoi Rog, precum și cele cu destinație de locuințe și social-culturale din Dolinska au fost predate părții ucrainene. Pentru obiectivele nepredate, aparținând statului român, în baza Hotărârii Guvernului nr. 643/1999 privind modul de decontare a cheltuielilor efectuate de antreprenorii români pe perioada de sistare a lucrărilor de construcții montaj, Ministerul Economiei asigură fondurile necesare pentru întreținerea în stare de funcționare a stațiilor și substațiilor electrice și a stațiilor de pompare-drenaj, paza și siguranța obiectivelor și instalațiilor la obiectele de bază realizate de partea română, depozitelor de materiale și utilaje tehnologice existente în stoc, paza, siguranța și menținerea în funcțiune a spațiilor de cazare, cantinelor, centralelor termice și instalațiilor de apă, canalizare și de gaze pentru celelalte obiecte ale organizării de șantier, execuția unor lucrări de întreținere la utilajele și instalațiile tehnologice montate ale Complexului 1 de pornire, în vederea menținerii acestora în stare de fiabilitate, precum și depozitarea în spații corespunzătoare a echipamentelor aflate în custodie la societățile furnizoare române", transmitea în 2019 Ministerul Economiei pentru Profit.ro.
Participarea României la proiectul Krivoi Rog s-a făcut în baza Convenției dintre Guvernul Republicii Socialiste România (RSR) și Guvernul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) privind colaborarea în construirea pe teritoriul URSS a combinatului, semnată la Moscova la 29 decembrie 1986. La aceeași dată, tot la Moscova, au mai fost semnate Protocolul la această Convenție, precum și Convenția dintre Guvernul RSR și Guvernul URSS cu privire la condițiile de amplasare și de activitate pe teritoriul URSS a organizațiilor de antrepriză din RSR pentru construirea combinatului minier de îmbogățire a minereurilor acide cu conținut de fier de la Krivoi Rog.
După prăbușirea URSS și preluarea administrației combinatului de către Ucraina ca stat independent, implicate în această colaborare au mai rămas doar Ucraina, România și Slovacia. În baza Convenției interguvernamentale româno-sovietice din 29 decembrie 1986, precum și a Protocolului interguvernamental româno-ucrainean din 5 mai 1994, aprobat prin HG nr. 219/1994, participarea României la construirea Krivoi Rog reprezintă circa 27% din totalul investiției.
În 1990, lucrările la combinat, realizate în proporție de 70%, au fost oprite. În 1998, investiția a intrat în conservare, până la găsirea unei soluții, care nu a mai venit.
