Germania și Turcia și-au încrucișat spadele din cauza kebabului doner, Berlinul făcând apel la încercarea Ankarei de a acorda îndrăgitului aliment stradal același statut protejat în UE ca șunca serrano din Spania și pizza napolitană, scrie The Guardian.
Termenul döner provine de la verbul „dönmek” („a întoarce”), dar majoritatea europenilor îl cunosc pur și simplu ca döner kebab – cu adăugarea numelui folosit în cuvântul arab pentru toate tipurile de carne gătite în fața focului, arată Euronews.
Lupta pentru mâncare a început în aprilie, când Turcia a solicitat înregistrarea denumirii doner ca “specialitate tradițională garantată” în întreaga Europă, ceea ce înseamnă că eticheta ar putea fi utilizată numai de către cei care respectă metodele de producție și specificațiile desemnate pentru carnea din interiorul kebabului, conform G4Food.
Germania susține că acest lucru ar crea mari obstacole birocratice și ar crește prețul celei mai populare gustări a sa. Având în vedere că așa-numita inflație de doner este deja o problemă explozivă legată de costul vieții, Berlinul și-a depus veto-ul chiar înainte de termenul limită european de miercuri.
În cazul în care cererea Ankarei va fi acceptată, doar carnea de vită și de miel “feliată orizontal în cotlete cu o grosime de 3-5 mm” ar putea fi vândută ca doner, bucățile de pui pot avea 1-2 cm grosime, în timp ce carnea tocată ar fi interzisă în totalitate.
Vârsta animalelor de origine și cuțitul pentru feliere ar trebui, de asemenea, să îndeplinească specificații distincte, precum și condimentele pentru marinarea cărnii, conform cererii sponsorizate de Federația Internațională Doner din Istanbul, care susține că felul de mâncare este parte integrantă a “patrimoniului culinar” al Turciei.
Miza este mare, vânzările germane de kebab totalizând aproximativ 7 miliarde de euro pe an. Se estimează că unul din trei germani mănâncă cel puțin un kebab pe lună, dar acest lucru este din ce în ce mai greu pentru portofelele lor.
Partidul de extremă stânga Die Linke, care a cerut parlamentului să introducă o plafonare a prețului la Dönerpreisbremse sau doner, afirmă că prețurile kebab-urilor au crescut la 10 euro în unele orașe germane, față de 4 euro în urmă cu doar doi ani.
Atât Turcia, cât și Germania, cu o diasporă turcă de 2,7 milioane de persoane, pretind că sunt locul de naștere al kebabului doner, care este acum consumat pe scară largă.
Această delicatesă din carne feliată subțire și prăjită pe o rotisor vertical a fost introdusă în Germania de imigranții turci, care o asezonau cu legume tocate și o ungeau cu usturoi sau sos chilli.
Semnificația sa biculturală a provocat o dispută în Germania în timpul unei vizite de stat a președintelui Frank-Walter Steinmeier la Istanbul, în aprilie, cu o frigăruie doner la pachet.
În cazul în care Turcia va reuși în încercarea sa de înregistrare, noile norme vor avea “consecințe catastrofale pentru întreprinderile din domeniul gastronomiei, precum și pentru consumatori”, a declarat pentru presa locală Ingrid Hartges, șefa Asociației germane a hotelurilor și restaurantelor.
Ea a declarat că nu este nevoie de implicarea UE în doner kebab, care se încadrează deja în standardele naționale “clare și detaliate” stabilite în 1992.
Noile reglementări europene ar constitui “o intervenție pe piața germană cu un impact economic tangibil”, a declarat ministrul agriculturii condus de Cem Özdemir, un politician ecologist cu rădăcini turcești, pentru ediția germană a Politico.
“Este un atac la adresa identității culturale a Germaniei”, a declarat sociologul berlinez Eberhard Seidel, care a scris o carte despre istoria donerului, în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Cu toate acestea, Germania produce o varietate amețitoare de variante ale kebabului doner autohton, inclusiv opțiuni din carne de vițel și vegetariene, varietăți satirice pe bază de cartofi în Oldenburg și kebaburi cu chiftele leberkäs în Bavaria. Unele magazine oferă chiar doneri cu ciocolată ca desert.
Cele două țări au acum la dispoziție șase luni pentru a găsi un compromis, în caz contrar Comisia Europeană va trebui să se pronunțe asupra litigiului. Deși Turcia nu face parte din Uniunea Europeană, țările terțe pot înregistra produse pentru protecție în cadrul blocului comunitar.
