Administratorii de spații închiriate comercianților în cazul cărora se constată că vând produse cu mărci falsificate sunt obligați să ia măsuri pentru a preveni și împiedica acest comerț, a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Decizia apare în urma unui proces deschis de firma Tommy Hilfiger împotriva unui centru comercial din Praga.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că administratorul unei piețe comerciale poate fi constrâns să pună capăt încălcărilor comise de către comercianți în ceea ce privește marca.
Hotărârea CJUE a fost pronunțată într-o cauză deschisă de firma Tommy Hilfiger împotriva societății Delta Center din Cehia.
Societatea Delta Center este locatara halelor comerciale din Praga, cunoscute și sub numele de "Piața din Praga". Delta Center subînchiriază comercianților diferite puncte de vânzare situate în această piață.
După ce au constatat că în aceste hale erau vândute bunuri care constituiau contrafaceri ale produsele lor, anumiți fabricanți, precum Tommy Hilfiger, dar și distribuitori ai unor produse de marcă au solicitat instanțelor cehe să oblige Delta Center să înceteze să închirieze puncte de vânzare în halele respective persoanelor care au comis astfel de încălcări.
CJUE a cerut încă din 2011 marilor portaluri online să prevină vânzarea mărcilor false
Solicitarea fabricanților unor astfel de produse cu mărci renumite false pornește de la o hotărâre din 2011 a Curții din Luxemburg. Curtea a solicitat atunci portalului de vânzări online eBay, în urma unei reclamații a companiei L’Oreal, să împiedice și chiar să prevină vânzarea online a mărcilor falsificate.
Acum, Hilfiger și alți reclamanați au considerat că, la fel ca în cazul administratorilor de piețe online vizați de hotărârea L’Oréal, administratorul unei piețe comerciale poate să fi obligat în instanță să pună capăt încălcărilor comise de comercianți în materie de marcă și să ia măsuri pentru a preveni noi încălcări.
CITEȘTE ȘI Procedura de infringement împotriva formularului de TVA D088 a fost declanșată. Mai devreme sau mai târziu, Guvernul va da explicațiiAdministratorii spațiilor comerciale sunt considerați intermediari în vânzarea produselor
În hotărârea pronunțată, Curtea constată că o firmă care furnizează terților un serviciu de închiriere sau de subînchiriere de amplasamente într-o piață comercială și care oferă astfel posibilitatea acestor terți să vândă mărfuri contrafăcute trebuie calificată drept “intermediar”, conform Directivei europene privind proprietatea intelectuală.
Curtea punctează că este lipsită de relevanță ideea că punerea la dispoziție de puncte de vânzare privește o piață online sau o piață fizică, deoarece domeniul de aplicare al Directivei nu este limitat la comerțul electronic. În consecință, administratorul unei piețe comerciale fizice poate fi, de asemenea, constrâns să pună capăt încălcărilor comise de comercianți în materie de marcă și să ia măsuri pentru a preveni noi încălcări.
Administratorul nu este însă obligat să supravegheze permanent vânzătorii
Potrivit hotărârii Curții, condițiile de emitere a unui ordin judecătoresc împotriva unui intermediar care facilitează închirierea punctelor de vânzare în cadrul unor hale comerciale sunt identice cu cele aplicabile ordinelor judecătorești pronunțate împotriva intermediarilor pe o piață online. Astfel, ordinele judecătorești trebuie să fie nu numai efective și disuasive, ci și echitabile și proporționale. În consecință, acestea nu trebuie să fie excesiv de costisitoare și nici nu trebuie să creeze obstacole în calea comerțului legal.
“Nu i se poate impune intermediarului nici să exercite o supraveghere generală și permanentă a clienților săi. În schimb, intermediarul poate fi constrâns să ia măsuri care să contribuie la evitarea altor încălcări de această natură săvârșite de același comerciant”, arată CJUE.
CITEȘTE ȘI Vânzările trimestriale de îmbrăcăminte ale Marks & Spencer au înregistrat cea mai mare scădere în opt aniAstfel, Curtea precizează că ordinele judecătorești trebuie să asigure un just echilibru între protecția proprietății intelectuale și lipsa unor obstacole în calea comerțului legal.
Instanțele din statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național, dar instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Mai mult, această decizie este obligatorie pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.