Prelucrătorii de mase plastice reclamă că absolvenții vin fără pregătire practică din universități. Muncitorii - tot mai greu de recrutat. „Învățământul merge pe drum paralel, prea mulți absolvenți de studii superioare ajung vânzători în hypermarket”

Deși are disponibilitatea de a fi folosită ca „poligon de încercare” pentru cei care vor cei care vor să învețe, TeraPlast, una dintre cele mai importante companii din piața materialelor de construcții, are contacte slabe cu școlile profesionale și universitățile românești, iar absolvenții acestora vin nepregătiți din punct de vedere practic. Președintele Consiliului de Administrație al societății, Dorel Goia, spune că România are o problemă de educație națională, în sensul că unor meserii le-a fost dată o conotație negativă. „Prea mulți absolvenți de studii europene și prea puțini lăcătuși.”

TeraPlast Bistrița (TRP) a fost una dintre companiile dinamice ale României în ultimii 10 ani, în pofida faptului că lipsa investițiilor în infrastructură a avut impact negativ pentru anumite segmente de activitate ale companiei. De la listare și până în prezent, valoarea de piață a companiei s-a triplat, însă nu toate lucrurile merg foarte bine pentru firma care este lider în procesarea de PVC și care are poziții relevante și în domeniul tubulaturii, a țiglei metalice, profilelor de tâmplărie și panourilor sandwich.

Unul dintre neajunsuri este dificultatea contractării personalului. Spre deosebire de alte companii care reclamă creșterea abruptă a costurilor cu forța de muncă în ultimii ani, cei de la TeraPlast sunt mai degrabă îngrijorați de calitatea redusă a învățământului profesional, de decuplarea instituțiilor de învățământ superior și de lipsa de apetit a tineretului pentru a munci în fabrică sau a face specializări complicate.

„Eu nu critic faptul că s-au mărit salariile. Trebuiau să se mărească”, spune Dorel Goia, președintele Consiliului de Administrație al TeraPlast și cel mai important acționar, având o deținere de 46,79% din capitalul social al companiei, conform ultimelor raportări către Bursa de Valori București, unde societatea este listată din vara fierbinte de criză financiară a anului 2008.

CITEȘTE ȘI Timbrul arhitecturii, pregătit să fie eliminat de actuala putere. Taxa e percepută pentru orice autorizație de construire

Dacă acum o femeie de serviciu într-o instituție din Cluj-Napoca ajunge la un salariu de 2.000 de lei, este considerat normal ca un muncitor calificat să obțină cel puțin 3.000 de lei. Este un nivel care deja ar trebui să facă atractivă munca în fabrică, dar mulți dintre absolvenții de școli cu profil tehnic sunt lipsiți de pregătirea de bază pentru a face fără probleme acest pași. „A dispărut învățământul profesional”, spune Goia. Școlile nu mai au maiștri, iar directorii invocă problemele pe care le au în activitatea de zi cu zi.

Puțini muncitori... de la Bistrița la Buzău

Atenționările de la Bistrița nu sunt singulare. Un competitor al Teraplast pe segmentul prelucrării maselor plastice și reciclării, Romcarbon Buzău (ROCE), are, de asemenea, dificultăți cu recrutarea forței de muncă. În Adunarea Generală a Acționarilor de bilanț, directorul general Radu Andrei afirma că la liceul care în anii regimului socialist de dinainte de 1989 gravita în jurul societății nu au existat decât 6 absolvenți de școală generală care și-au manifestat interesul pentru a urma o clasă de prelucrare de mase plastice, astfel încât aceasta nu a putut fi alcătuită. „Nu avem pretendenți”, spunea Andrei. „Toți vor să plece afară!”.

„În Germania nu este o rușine să fii sculer-matrițer”

TeraPlast încearcă să cointereseze tinerii. Plătesc o bursă de 200 de lei pe lună, pe care chiar președintele CA Goia o caracterizează drept modică doar în speranța că, atunci când termină, vor veni să lucreze în cadrul companiei.

În opinia sa, este și o carență în educația națională, aceea că toți vor să facă studii superioare și unele meserii au căpătat conotații negative. „Dar în Germania sunt milioane de muncitori. În Germania nu este o rușine să fii sculer-matrițer.”

Tinerii nu mai vin să muncească în fabrici

În special tinerii sunt greu de atras, declara în urmă cu aproape 2 ani Gheorghe Luca, directorul economic de la Prodplast, alt procesator de PVC din piața românească. „Nu mai vin să muncească în fabrici.”
Își amintea că au avut, pentru 6 luni, un stivuitorist foarte bun. Avea 30 de ani și câștiga un salariu de 1.500-2.000 de lei pe lună. A primit 1.500 de euro în Germania și a plecat pentru că voia să întemeieze o familie. „Nu am avut ce să facem”, afirma Luca de la Prodplast. „Concurezi cu unii mult prea tari.”

Nimeni nu mai vrea să facă specializări complicate, arată o altă față a problemei, Goia de la TeraPlast. „Curate, dar complicate.” În procesarea de mase plastice se lucrează aproape ca în farmacie. Este curat, cald, nu cunt noxe. „Nu e siderurgie...”

Nu putem importa chiar totul

Economia românească riscă acum ca pe măsură ce se retrag electricienii, tehnicienii cu experiență mai mare să nu vină nimeni din urmă în locul lor. „Fără învățământ profesional, vom avea o mare problemă în câțiva ani.”

Nevoie de muncitori va exista în societatea românească pentru anumite domenii de activitate cum este cel pe care activează TeraPlast, cu valori adăugate mai mici și care nu justifică cheltuielile de transport. Sunt zone unde profitul nu este spectaculos, dar fără de care o țară nu poate exista. „Importăm roștii, dar nu putem importa panouri sandwich”, spune Goia.

Destine distruse - „Prea mulți absolvenți de studii superioare care ajung vânzători în hypermarket”

Ajutor mic vine și din partea învățământului superior. TeraPlast angajează ingineri chimiști și economiști, absolvenți ai universităților românești. „Vin total nepregătiți din punct de vedere practic”, spune Goia. „Învățământul românesc merge pe un drum paralel.”

Contactele economiei reale cu mediul universitar sunt slabe. „Nimeni nu ne întreabă, nu suntem solicitați pentru a deveni poligon de încercare pentru studenți, pentru practică”, spune șeful societății bistrițene. El spune că nu mai puțin de 4 miniștri ai Educației au fost chiar din Cluj și îi cunoaște personal. „O parte din vină le aparține.”

Învățământul superior românesc aduce în piață mult prea mulți absolvenți de studii superioare care nu pot profesa în acord cu diplomele lor. O parte emigrează, iar unii ajung vânzători la hypermarket. „Prea mulți absolvenți de studii europene și prea puțini lăcătuși”, rezumă această realitate Goia. „Prea mulți absolvenți de studii superioare care ajung vânzători în hypermarket. E păcat! Sunt destine distruse de sistemul actual de învățământ.”