- Este firesc ca Banca Națională a României și băncile comerciale să fie preocupate de impactul negtiv al situațiilor de criză în care se pot afla consumatorii
- Pentru a evita litigiile dintre consumatori și bănci trebuie estimată utilitatea creditului și posibilitatea de restituire a acestuia
- Dacă judecătorii ar face acest minim efort să le spună părților că există si soluția alternativă în cadrul CSALB, ar crește mult numărul proceselor soluționate amiabil
- Copiii trebuie să înțeleagă de la o vârstă fragedă că sursa banilor este munca și să învețe să economisească
- Formula de echilibru este o formulă de compromis! Nu poți să câștigi totul pentru tine atunci când e vorba de interese concurente!
- Pierzi mult mai puțin timp negociind decât într-o ceartă sau un război
- Ar fi o eroare să se acrediteze ideea că inteligența artificială poate să înlocuiească mintea omului
Valeriu Stoica, conciliator onorific CSALB, Profesor Universitar și avocat, în dialog cu Daria Niculcea, director executiv Juridice.ro
Daria Niculcea: Care sunt în momentul de față cele mai importante teme de drept bancar care implică atât băncile, cât și consumatorii?
Valeriu Stoica: În primul rând nu văd o disjuncție între dreptul civil și dreptul bancar. Eu cred că dreptul bancar, în cea mai mare parte a lui, este – ca să nu zic drept civil – drept privat. Fără îndoială că există o parte de reglementare care trece dincolo de sfera dreptului privat, dar până la urmă, cele mai multe operațiuni bancare sunt operațiuni contractuale și, ca urmare, fundamentul activității bancare este contractul. Sunt două zone care implică băncile și consumatorii. Este vorba despre creditul ipotecar, pe de-o parte, iar pe de altă parte este creditul de consum. Volumul acestor activități este partea substanțială din tot ceea ce fac băncile și sursa de venituri pentru bănci provine, în foarte mare parte, din această zonă. Sunt și creditele care se dau pentru societăți comerciale și nu pot fi ignorate sub aspectul aportului lor la beneficiile pe care băncile le obțin. Însă, creditul ipotecar și cel de consum înseamnă și implicarea consumatorilor, pentru că ei sunt beneficiarii, iar litigiile se găsesc exact în zona celor două activități principale, a creditului ipotecar și a celui de consum. Care este sursa litigiului? Imposibilitatea temporară sau uneori definitivă a consumatorilor de a restitui aceste credite. Unele litigii sunt inițiate de bănci, altele de consumatori. În ambele cazuri, volumul acestor litigii perturbă buna desfășurare a activității bancare pe de-o parte, iar pe de altă parte perturbă viața normală a oamenilor.
Cei care se împrumută, în momentul în care nu mai pot să restituie, fără îndoială că se află într-o perioadă de criză, iar crizele uneori sunt de durată, severe și generează nu doar imposibilitatea temporară de a restitui împrumuturile, ci poate fi o stare definitivă. Este firesc ca societatea românească, Banca Națională și băncile comerciale să fie preocupate de impactul negtiv al acestor situații de criză. Nu trebuie evitate creditele, trebuie măsurată necesitatea creditului, dimensiunea acestuia, posibilitatea de restituire, iar asta presupune o bună analiză, atât din partea băncilor, cât și din partea celor care se împrumută.
Daria Niculcea: Încă sunt multe procese pe rol între consumatori și bănci. Ce ar putea să ducă la stingerea acestor litigii?
Valeriu Stoica: Se spune în medicină că profilaxia este mai bună decât terapia. Când litigiile au început, înseamnă că este nevoie de terapie, boala s-a declanșat și ca să limităm numărul litigiilor în această zonă, ar fi nevoie de mai multă profilaxie. Dacă studiem cauzele care generează litigiile, s-ar putea găsi și remedii pentru a le preveni, pentru că litigiile sunt niște efecte. În momentul în care se încheie contractele de credit ar trebui să existe o dublă preocupare din partea consumatorilor, dar și a băncilor, pentru a estima foarte bine utilitatea creditului și posibilitatea de restituire a acestuia. Mai ales când este vorba de credite de consum, există tendința de a face credite de consum pentru a satisface o dorință imediată.
Daria Niculcea: De ce credeți că stăm așa prost la capitolul educație financiară?
Valeriu Stoica: Pentru că în programa școlară – și nu mă refer doar la facultățile de specialitate – nu există un abecedar al educației financiare și acesta trebuie să înceapă din școala primară. Așa cum înveți să citești și să scrii, așa trebuie să începi și acest fel de educație, de la o vârstă fragedă.
În programele școlare ar trebui să fie module inteligent și atractiv concepute, sub formă de jocuri, pentru ca elevii – chiar din clasele primare – să înțeleagă ce sunt banii, cum se folosesc, cum se economisesc, ce se poate face cu ei, de ce este important să economisești.
Există un joc pe care l-am practicat și eu când eram copil – Monopoly – este un joc de educație financiară. Asemenea jocuri ar putea să fie multiplicate. Aici este o mare nemulțumire față de industria jocurilor pentru copii, pentru că sunt puse pe piață tot felul de jocuri care stimulează violența în loc să fie făcute jocuri cu rol educativ, care în final, prin practicarea loc, să creeze deprinderi sănătoase.
Copiii stau cu device-urile în mână de când încep să stea în picioare, dar jocurile la care au acces ar putea să fie foarte utile, bine concepute, inclusiv pentru educația financiară.
Daria Niculcea: Cum vă educați nepoții cu privire la educația financiară?
Valeriu Stoica: Încerc, pe cât posibil, să nu folosesc termeni pretențioși, adică nu folosesc sintagma educație financiară. Încerc să găsesc formule simple, exemple din care să poată înțelege ceva și care în final să le dea o imagine a ceea ce înseamnă banii, utilitatea lor, cum se pot folosi, de ce nu e bine să pierzi sau să risipești banii, încerc să îi învăț să economisească.
Pe vremuri erau pușculițele, acum sunt tot felul de formule de economisire și îi stimulez să își facă proiecte și să-și finanțeze proiectele, cum ar fi proiectul de a-și cumpăra o jucărie: pentru asta ai nevoie de o sumă de bani, te gândești cum să economisești banii ca să aduni acea sumă de bani.
Să înțeleagă de la o vârstă fragedă că sursa banilor este munca. Speculațiile financiare pot și ele să ducă la profituri – uneori uriașe – dar sunt volatile. Sunt două surse de informare: cartea în primul rând și după aceea internetul. Nu poți să te informezi în mod serios dacă nu ai ambele surse! Partea proastă este că tinerii de azi au uitat una dintre surse – cartea. Și e cea mai importantă sursă! Cartea este importantă în formarea structurilor mentale pentru a avea simț critic, pentru a analiza, a discerne și a distinge informațiile din spațiul virtual. Întâi trebuie să-ți formezi acest simț critic, iar apoi să apelezi la resursa uriașă din spațiul virtual unde sunt baze de date, biblioteci întregi. Dar pentru asta trebuie să știi ce să cauți, unde să cauți, să filtrezi ce ai găsit și să alegi ceea ce îți este util.
Am constatat urmărind ce se întâmplă la generațiile tinere de azi că spirutul critic nu e suficient format și din acest motiv sunt în spațiul virtual ca într-o junglă, în care se rătăcesc. Uneori stau acolo tot timpul fără să găsească o cale de ieșire pentru ce îi interesează pe ei. Ai nevoie de o harta ca să intri în această junglă și să te descurci în ea. Această hartă nu e posibilă dacă nu ai citit suficient de mult și dacă nu ai spiritul critic pentru a te orienta în jungla aceasta a informațiilor.
Daria Niculcea: Suntem în cadrul CSALB, acolo unde conciliatorii încearcă să împace consumatorii și băncile prin propunerea unei soluții bazată pe negociere, pe compromis reciproc. Dumneavoastră credeți că mereu poate fi găsită o cale amiabilă?
Valeriu Stoica: Desigur! Uneori utilizăm termenul de compromis cu valențe peiorative. Spunem că ne compromitem dacă facem un compromis. În cultura continentală există această nuanță peiorativă a compromisului. În cultura anglo-saxonă, dimpotrivă. Compromisul nu are mai deloc o conotație negativă! Este calea mediană între părțile care urmăresc împreună ceva. Chiar înainte de a ne certa, dacă avem interese diferite, poți negocia aceste interese și găsești o formulă de compromis. Dacă adopți această strategie nici nu mai apare litigiul. Iar dacă a apărut litigiul, cu atât mai mult este necesar compromisul!
Formula de echilibru este o formulă de compromis! Nu poți să câștigi totul pentru tine atunci când e vorba de interese concurente! Prima premisă este cunoașterea poziției celuilalt, să te pui în pielea celuilalt. De obicei noi cunoaștem poziția noastră, dar trebuie să vedem și care este interesul celuilalt, de ce îl are, dacă e un interes legitim și corect și atunci vom ști ce putem noi ceda, ce îi putem cere celuilalt să cedeze. Aici mai este vorba și de un spirit de dreptate. Pentru a realiza un compromis rezonabil, o înțelegere, o formulă de echilibru, ai nevoie de un spirit de dreptate. Echilibru are în structura lui sonoră echi, care se găsește și în echitate, care înseamnă egal. Când schimbăm ceva între noi, atunci trebuie să existe o justețe a schimbului, nu o egalitate abstractă. Dar trebuie să existe o reciprocitate. Mulți se gândesc așa: Păi, pierdem timpul dacă discutăm și negociem. Este o viziune greșită. Pentru că pierzi mult mai puțin timp negociind decât într-o ceartă sau un război. De exemplu, ce a câștigat Rusia din acest război cu Ucraina? Ce va câștiga? Nu mă gândesc doar la încălcarea dreptului internațional și la imaginea deplorabilă pe care o are Rusia în momentul de față în lume. Dar efectiv ce a câștigat prin acest război? O înțelegere era posibilă prin negociere. Dar rezultatul unei înțelegeri se obține mai repede și este mult mai de folos decât o ceartă permanentă, un proces în instanță sau în cazul nostru un război!
Daria Niculcea: 145 de procese au fost închise anul trecut pentru că părțile au dorit să găsească o soluție amiabilă în cadrul CSALB. Anul acesta au fost alte 118 cazuri de acest fel. Se poate și mai bine decât atât?
Valeriu Stoica: Mereu se poate mai bine! Este nevoie ca părțile implicate să înțeleagă că e bine să nu meargă în instanță, ci direct la CSALB pentru a soluționa litigiile. Sau, dacă au mers în instanță, când li se dă un sfat de conciliere să îl urmeze și să știe că există această formulă alternativă. Dacă judecătorii ar face acest minim efort să le spună părților că există si soluția alternativă în cadrul CSALB, ar crește mult acest număr de procese soluționate amiabil.
Daria Niculcea: Inițial voiam să vă întreb cum vedeți lumea peste 50 de ani. Apoi m-am gândit că se mișcă totul atât de rapid încât mai bine vă întreb cum o vedeți peste 5 ani? Un informatician român a dezvoltat un chat bazat pe inteligență articifială care ar putea înlocui chiar un avocat stagiar...
Valeriu Stoica: Ce va fi peste 10 ani din perspectiva inteligenței artificiale, am de mult timp un punct de vedere pe care l-am exprimat în diverse ocazii: o unealtă nu înlocuiește niciodată mintea omului. Omul a inventat unelte de când a apărut pe Pământ. Din ce în ce mai complicate, mai subtile. E adevărat că anumite operații mentale pot fi înlocuite de inteligența artificială, dar nu înseamnă că ele înlocuiesc partea de creativitate a minții omului. Am văzut că sunt tot felul de experimente prin care se încearcă să se demonstreze că și inteligența artificială are inventivitate, creativitate. Da, dar nu în chestiunile cruciale, de importanță capitală. Ar fi o eroare să se acrediteze ideea că inteligența artificială poate să înlocuiească omul! Dacă vom vedea mâine-poimâine o civilizație de roboți, în timp ce oamenii vor fi în slujba roboților, acela va fi sfârșitul nostru ca oameni, ca ființe gânditoare și ca ființe care creează ceva în lumea aceaasta.
