Dezechilibrele se acumulează în sistemul de decontare Target 2 al băncilor centrale din zona euro. Banca Italiei a atins un deficit de 420 miliarde euro în măsura în care a avut de compensat tăierea finanțărilor de la băncile europene către băncile comerciale italiene.
Sistemul care stă la baza monedei unice europene este șubred. Dezechilibre majore s-au acumulat în sistemul de decontare Target 2 al băncilor centrale din zona euro unde se ascund probleme grave escaladate de băncile comerciale europene.
După ce în anii 2012-2013 a fost Grecia cea care a acumulat deficite în acest sistem chiar mai mari decât aportul său de capital la Banca Centrală Europeană, acum este rândul Italiei să cumuleze obligații disproporționate. Deficitul băncii centrale a Italiei în sistemul Target 2 a atins un nou record de 420 miliarde euro în luna martie, peste precedentul maxim de 386 miliarde euro consemnat în februarie, transmite Zero Hedge.
Cât de grav este dezechilibrul? Deficitul Italiei în sistemul Target 2 este cu 44,83% mai mare decât vârful de 290 miliarde euro din anul 2012 când criza datoriilor suverane ale zonei euro alerta investitorii. Obligațiile Italiei reprezintă echivalentul a 78,36% din totalul rezervelor de 526 miliarde euro a Băncii Centrale Europene. De asemenea, suma este peste 25% din produsul intern brut al Italiei. Un procentaj încă mai deteriorat are Spania, ale cărei deficit în Target 2 este echivalentul a 30% din PIB.
Francesco Filia de la Fasanara Capital spune că aceste dezechilibre în balanțe sunt benigne, rezultate ale programelor de achiziție de active financiare din piața secundară de către BCE. Totuși, președintele instituției, Mario Draghi a declarat că acest deficit ar urma să reprezinte datorii ale Italiei în cazul în care țara ar părăsi zona euro. Așadar, dezechilibrul din Target 2 reprezintă obligații de plată.
Astfel de dezechilibre s-au mai acumulat și în cursul crizei datoriilor suverane de acum 4-6 ani, cel mai deteriorat indicator având Grecia. Deficitul băncii centrale elene a apărut pe măsură ce BCE a alimentat prin programul de asistență de lichiditate (Emergency Liquidity Assistance) sistemul bancar greces direct prin banca centrală pe măsură ce băncile comerciale europene tăiau legăturile cu băncile comerciale elene aflate sub mare stres.
Hans-Werner Sinn, președinte al IFO Institute din Germania avertiza atunci că aceste dezechilibre pun în discuție chiar stabilitatea financiară a unor bănci centrale din țări creditoare nete precum Germania, Olanda sau Finlanda. În măsura în care o țară cu deficite ridicate părăsește zona euro, iar obligațiile de plată din sistemul Target 2 exced aportul de capital al lor la BCE, cum atunci era cazul Greciei, aceeasta ar cere eforturi mari de capitalizare din partea unor bănci centrale precum Bundesbank a căror creanțe acumulate față de instituții similare din țări cu probleme ar urma să devină pierderi pe bilanțurile proprii.
