Sistemul bancar și-a diminuat ușor excedentul de lichiditate în raport cu banca centrală, dar acesta rămâne deosebit de ridicat din perspectivă istorică. Reducerea dobânzilor din piață a încetinit sau chiar a luat o pauză în ceea ce privește tranzacțiile interbancare. Un nou imbold pentru scăderea ratelor este așteptat dinspre BNR.
Băncile au înregistrat un excedent mediu zilnic de lichiditate de 44,7 miliarde de lei în martie, în scădere cu aproape 2,4 miliarde de lei sau 5% față de cel înregistrat în februarie, arată calculele Profi.ro, pe baza datelor de la Banca Națională a României.
De 16 luni, în sistemul bancar sunt resurse suficiente de bani astfel încât să nu mai fie nevoie ca acestea să apeleze la BNR. Băncile au avut nevoie de susținere din partea băncii centrale imediat după șocul invadării Ucrainei de către Rusia, însă situația s-a detensionat treptat până la finele toamnei lui 2022. Excedentul de lichiditate a crescut și a tot crescut pe parcursul anului trecut, până la un record istoric de 60,7 de miliarde de lei, stabilit în ianuarie 2024.
În martie, băncile au plasat în medie 44,7 miliarde de lei la BNR la facilitatea de depozit, pentru o dobândă de 6% pe an, și nu au luat credite Lombard (la o dobândă de 8% pe an). De asemenea, BNR nu a făcut operațiuni repo, prin care împrumută băncile pe o săptămână și nici nu a atras depozite pe o săptămână – ambele operațiuni, una de injecție de lichiditate și alta de sterilizare, au o dobândă egală cu rata cheie, care e de 7% încă din ianuarie 2023.
Excesul de lichiditate este generat de intrările de valută din extern, fie că vorbim de împrumuturi externe ale Ministerului Finanțelor, care în ultimii ani au fost tot mai numeroase și de valori tot mai mari, astfel că finanțarea în valută a depășit jumătate din datoria publică, fie de intrări de fonduri europene. Banii ajung în cele din urmă în sistemul bancar, fiind schimbați de Trezorerie la BNR, ceea ce creează un exces de lei, care nu este absorbit de economie suficient de rapid prin credite private sau publice.
Banca centrală ar putea steriliza excedentul de lichiditate la o dobândă de 7%, dar BNR a preferat o relaxare monetară în ultimul an și (aproape) jumătate, preferând să lase dobânzile din piață să o ia în jos chiar în timp ce creștea dobânda cheie.
Situația lichidității excedentare pare bine distribuită la nivelul sistemului. Astfel, dacă în alte perioade băncile mari aveau toți banii și băncile mici trebuiau să liciteze în piață pentru a-și acoperi necesarul de finanțare, în prezent piața e aproape moartă.
Astfel, băncile aveau un stoc de plasamente medii zilnice de doar 400 de milioane de lei în martie, cel mai redus nivel real istoric și cel mai redus nivel nominal de după 2001. Volumul mediu zilnic al tranzacțiilor a crescut ușor față de februarie, la 102 milioane de lei, dar rămâne printre cele mai reduse din istorie.
Rata medie de dobândă la tranzacții a crescut cu 5 puncte de bază la 5,96% pe an, în timp ce în ianuarie atinsese cea mai scăzută valoare din ultimul an, la 5,83%.
Media de dobândă este ponderată lunar, ceea ce reflectă mai fidel situația din piață. Dacă facem o medie zilnică simplă, așa cum se utilizează în calculul indicelui de referință pentru creditele acordate consumatorilor (IRCC), atunci vedem o dobândă în creștere de la 5,76% în ianuarie, la 5,88% în februarie și 5,95% în martie. În ansamblu, IRCC trimestrial a scăzut de la 5,97% în T3 2023, la 5,9% în T4 și 5,86% în T1 2024, valori ce se aplică cu un decalaj de un trimestru de la încheierea perioadei de calcul.
ROBOR la 3 luni a scăzut pe medie cu doar 2 puncte de bază în martie față de februarie, la 6,07%. În prima treime a lunii aprilie a scăzut cu încă 2 puncte de bază, dar se apropie deja de zona din care o nouă scădere este posibilă doar după reducerea ratei cheie și a ratei facilității de depozit.
Analiștii au explicat în mai multe rânduri că dobânda relevantă pentru România în ultimul an este cea la facilitatea de depozit, de 6% pe an, ceea ce face ca politica monetară a BNR să fie mai relaxată decât pare la prima vedere, inclusiv în raport cu celelalte bănci centrale din regiune, față de care teoretic BNR ar trebui să mențină un diferențial pozitiv (mai ales față de Banca Poloniei, care are o rată de referință de 5,75% pe an).
România are cea mai mare rată a inflației din regiune, la 7,2% pe an, dar aceasta este așteptată să se reducă treptat pe parcursul acestui an. Economiștii băncilor comerciale anticipează că BNR va reduce dobânda cheie în mai cu 25 de puncte de bază. Viteza cu care va reduce mai departe dobânzile până la finele anului este dependentă de evoluția inflației și de situația deficitului bugetar, care s-a deteriorat peste așteptări în primul trimestru al acestui an și pare să fi compromis ținta pentru 2024.
