Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv o cerere a Băncii Transilvania de suspendare a efectelor inspecției fiscale a ANAF, care cere taxe suplimentare de 387 de milioane de lei pentru câștigul din achiziția Volksbank. Între timp și cu un impact mai mare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns unor întrebări venite din România într-un mod care reduce puternic posibilitatea ca Banca Transilvania să obțină o revizuire a unei decizii în această speță.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Fiscul a încheiat un control la Banca Transilvania în luna februarie și a trimis băncii o decizie de impunere pentru impozitul suplimentar pe care ar trebui să-l plătească din achiziția Volksbank în 2015, după cum Profit.ro a relatat aici și aici.
Când a cumpărat Volksbank, BT a făcut un profit excepțional din achiziție, de 1,65 miliarde de lei, pentru care a considerat că nu trebuie să plătească impozitul de 16%. Agenția Națională de Administrare Fiscală a transmis însă băncii, la răspunsul privind cererea unei soluții fiscale anticipate, că are de plată 264 de milioane de lei. BT a dat în judecată ANAF, cerând anularea soluției fiscale, și a câștigat în primă fază la Curtea de Apel Cluj, dar apoi a pierdut în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în iunie 2020.
Banca Transilvania nu a renunțat și a depus imediat o cerere de revizuire, care trenează de peste trei ani la ÎCCJ. Instanța supremă a suspendat cauza și a trimis întrebări la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerând să primească lămuriri cu privire la interpretarea legislației românești fiscale privind fuziunile și achizițiile în raport cu dreptul european.
Legea contenciosului administrativ permite calea de atac extraordinară a revizuirii deciziilor definitive în situația în care acestea ar fi fost pronunțate cu încălcarea priorității dreptului comunitar.
”Înalta Curte de Casație și Justiție (România), consideră, prin urmare, că hotărârea pronunțată în recurs poate fi revizuită numai dacă dreptul Uniunii se aplică litigiului principal și dacă, prin urmare, ar fi ținută de obligația instanțelor naționale de a da dreptului lor național o interpretare conformă cu dreptul Uniunii”, arată CJUE.
Directiva 2009/133, pe care BT o invocă în favoarea sa, spune că fuziunea ”nu determină impozitarea plusvalorii calculate prin diferența între valorile reale ale activelor și pasivelor transferate și valorile lor fiscale”. Cu alte cuvinte, câștigul din fuziune nu se impozitează. Însă legislația europeană este limitată doar la operațiunile transfrontaliere, după cum amintește și CJUE.
Directiva în cauză a fost preluată și în dreptul național, însă doar în ceea ce privește fuziunile transfrontaliere, la articolul 27 indice 1 din vechiul Cod fiscal, fiind menținute cele cu privire al fuziunea firmelor românești de la articolul 27.
Banca Transilvania a susținut, potrivit ÎCCJ, că Volksbank, deși era persoană juridică română, era în fapt o filială a societății austriece omonime, acesta fiind unul dintre motivele pentru care ar trebui să se aplice prevederile Directivei menționate.
ÎCCJ a întrebat Curtea de la Luxemburg, la solicitarea BT, dacă trebuie să dea o interpretarea conformă cu Directiva 2009/133 a dispoziției de drept național privind operațiunile interne de fuziune dintre două societăți care au sediul în același stat membru, deși acestea nu intră sub domeniul de aplicare al directivei.
CJUE a răspuns ÎCCJ că dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să dea o interpretare conformă cu Directiva 2009/133.
La întrebarea dacă, potrivit Directivei citate, unei firme nu-i poate fi refuzat beneficiul neimpozitării dintr-o operațiune de fuziune, respectiv beneficiul neimpozitării câștigului din achiziția în condiții avantajoase (adică la un preț plătit mai mic decât valoarea activului net, ceea ce aduce un profit), CJUE răspunde că nu se poate pronunța, din moment ce Directiva nu se aplică litigiului în cauză.
Având în vedere răspunsul CJUE și faptul că cererea de revizuire se baza pe aplicarea dreptului european și în privința operațiunilor de achiziție și fuziune interne, șansele Băncii Transilvania de a obține revizuirea par a fi scăzut considerabil. Înalta Curtea are termen în 20 septembrie în acest dosar, după o amânare în iunie.
O altă decizie nefavorabilă de la ÎCCJ
La sfârșitul lunii iunie, ÎCCJ a respins și recursul depus de BT cu privire la suspendarea executării deciziei de impunere de la ANAF – Direcția Mari Contribuabili, după ce Curtea de Apel respinsese solicitarea în aprilie.
Pe lângă cele 264 de milioane de lei în impozit suplimentar, stabilite în inspecția fiscală, se mai adaugă și penalități de întârziere estimate la 123 de milioane de lei.
BT menționa, în raportul pe primul trimestru din acest an, că nu a făcut provizioane în această speță, dar că monitorizează cu atenție cazul. Potrivit ÎCCJ, banca a susținut că a făcut rezerve de 264 de milioane de lei din profitul pe 2016, bani pe care nu i-a distribuit acționarilor, și că ar suferi o pierdere egală cu această sumă în cazul în care tratamentul fiscal al ANAF ar fi confirmat.
BT a preluat cu Voksbank și pierderile fiscale ale fostei bănci austriece (care la momentul în care a fost cumpărată acumulase 3,77 miliarde de lei în pierderi) și a folosit creanțe fiscale de circa 600 de milioane de lei în 2015 și 2016, care au compensat impozitele pe care ar fi trebuit să le plătească în mod normal.
Banca Transilvania a aplicat aceeași judecată că nu trebuie să plătească impozit suplimentar nici pe venitul extraordinar din achiziția Bancpost de la Eurobank în 2018 – care este mult mai mic însă, la doar 71,8 milioane de lei.
Grupul Banca Transilvania este cel mai mare din România, cu active de 147,9 miliarde de lei la finele primului trimestru, când a încheiat cu un profit net de aproape 834 de milioane de lei, mai multe decât dublul rezultatului de 400 de milioane de lei obținut în T1 2022.
