Companiile energetice Petrom și Romgaz au anunțat luna trecută planuri de dezvoltare a zăcământului de gaze offshore Neptun Deep al României, scrie Atlantic Council. Dezvoltarea zăcământului este un semn bun pentru securitatea energetică mai largă a Mării Negre – și are potențialul de a avea un impact geopolitic și economic asupra regiunii, în special prin oferirea unei alternative la gazul rusesc, slăbind astfel influența Moscovei.
O mare parte din Marea Neagră a fost inaccesibilă pentru producția de petrol și gaze, mai ales din cauza tensiunilor geopolitice, adâncimii excepționale a mării și preocupărilor legate de mediu și de siguranța lucrătorilor, scrie G4Media.ro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Înainte de 2014, în zona economică exclusivă (ZEE) a Mării Negre a Ucrainei existau zăcăminte considerabile de gaze naturale; cu toate acestea, atunci când Rusia a anexat Crimeea, și-a însușit și zăcămintele de gaze ale Ucrainei, transferând efectiv aceste potențiale active și venituri, pentru viitorul previzibil.
În ultimii ani, Turcia și România au apărut ca jucători în proiectele de gaze din regiune.
De exemplu, în august 2020, compania de stat Turkish Petroleum a descoperit zăcământul de gaze Sakarya, cel mai mare din vestul Mării Negre. Estimările indică faptul că Sakarya deține 540 de miliarde de metri cubi (bcm) de rezerve de gaze și va satisface aproximativ 30% din cererea de gaze naturale a Turciei. Primele livrări de gaze sunt anticipate pentru 2023.
Și România a descoperit rezerve semnificative de gaze offshore în ZEE și intenționează să exploateze aproximativ 200 de miliarde de metri cubi. România a început să facă acest lucru în 2023, producând 1 bcm la platforma Ana, un zăcământ dezvoltat de Black Sea Oil &
Gas. Cu toate acestea, cel mai mare zăcământ din sectorul românesc este Neptun Deep, estimat la 100 bcm, la adâncimi cuprinse între 100 – 1.700 de metri.
OMV Petrom (o companie românească de petrol și gaze deținută de OMV din Austria) și Romgaz (o companie românească de gaze deținută de stat) vor conduce dezvoltarea proiectului. Dezvoltarea infrastructurii va începe în 2024, iar prima producție este așteptată la începutul anului 2027. Potrivit lui George Scutaru, directorul New Strategy Center (un think tank românesc) și fost consilier pentru securitate națională al președintelui României, Neptun Deep va produce între 7 bcm și 8 bcm pe an, cu venituri potențiale de peste douăzeci și cinci de miliarde de dolari — echivalentul cheltuielilor curente de apărare ale Bucureștiului, pe trei ani și jumătate.
România se va transforma într-un exportator regional de gaze
În timp ce multe țări de la Marea Neagră depind de importurile de gaze rusești, România își acoperă aproximativ 80% din consumul de gaz din producția internă. Neptun Deep și Ana, combinate cu producția existentă, vor satisface consumul anual al României de aproximativ 12 miliarde de metri cubi, dacă totul va decurge conform planului. Odată cu producția sa de la Marea Neagră, România ar putea exporta excesul de gaz către vecinii săi, înlocuind astfel importurile de gaz rusesc.
România a luat deja măsuri pentru a înlocui importurile de gaze rusești ale Republicii Moldova și există perspectiva ca gazele din Marea Neagră să atenueze o mare parte din dependența regională de TurkStream, conducta submarină care furnizează gaz rusesc către multe țări din Europa de Est. Spre comparație, consumul anual de gaz al Moldovei este de 2,9 miliarde de metri cubi, al Bulgariei de 3 miliarde de metri cubi, iar al Serbiei de 2,4 miliarde de metri cubi. (Din consumul de 2,9 miliarde de metri cubi al Moldovei, România va furniza doar 1,5 miliarde de metri cubi pentru teritoriul controlat de Chișinău, potrivit lui Scutaru, în timp ce restul de 1,4 miliarde de metri cubi consumați de teritoriul separatist al Transnistriei controlat de Kremlin va fi furnizat de Rusia.)
Îmbunătățirea relațiilor dintre România și Ungaria ar putea fi, de asemenea, un factor de reducere a dependenței Budapestei de gigantul rus Gazprom.
Este de așteptat ca Rusia să se opună acestor proiecte de gaze naturale, întrucât Kremlinul a demonstrat deja o serie de tactici hibride de război în Marea Neagră.
Acest comportament deliberat obstructiv și ostil – care are potențialul de a afecta grav producția de gaze și stabilitatea regională – capătă multe forme. O astfel de formă este confiscarea de către Moscova a puțurilor de petrol și gaze offshore ucrainene imediat după anexarea Crimeii în 2014. Rusia a întreprins și acțiuni în Marea Neagră care pun în pericol navigația și îngrădesc libertatea de mișcare.
Manevrele Rusiei
De exemplu, Rusia este acuzată că a lansat un atac masiv de falsificare de date GPS, în iunie 2017; atacul a pus în pericol navigația pentru navele din Marea Neagră și a generat un avertisment din partea Centrului de transport maritim al NATO. De asemenea, Moscova este acuzată că blochează mari segmente ale Mării Negre prin declararea unor exerciții fictive sau desfășurarea unor exerciții navale reale.
Mai recent, Rusia a fost acuzată că a întârziat în mod deliberat inspecția navelor vizând acordul de transport de cereale negociat de Națiunile Unite, care a permis Ucrainei să exporte provizii de alimente necesare în țările în curs de dezvoltare; Kremlinul s-a retras săptămâna trecută din acord. Pe 10 februarie 2023, o dronă kamikaze rusească a lovit podul Zatoka de peste estuarul Nistrului. Acest pod este o legătură feroviară esențială între Odesa (singurul port maritim major al Ucrainei) și portul României, Galați. Minele marine, răspândite de ambele părți în contextul războiului, au devenit și ele pericole majore.
Din cauza confiscărilor efectuate de Rusia în 2014, granița ZEE a României se învecinează de facto cu ZEE rusă. În plus, locația României și relativa sa slăbiciune navală o fac, probabil, mai susceptibilă decât ar fi Turcia la interferența Rusiei. Dacă instalațiile de gaze offshore situate în ZEE beneficiază de protecția articolului 5 sau a articolului 6 al NATO este discutabil, așa că există riscuri legate de posibile acte rău-intenționate din partea Kremlinului.
România poate face echipă cu Turcia
Decizia României de a începe exploatarea Neptun Deep a provocat speculații că Bucureștiul s-ar putea alătura Ankarei pentru a conduce o renaștere energetică regională. Cu toate acestea, ambele țări au parte totodată de o binecuvântare și de un blestem. Presiunea militară, politică și economică a Moscovei va fi intensă, cu un potențial de destabilizare regională mai mare.
În schimb, acest proiect de gaze naturale deschide oportunități nu numai pentru obținerea de mari profituri și pentru a sprijini securitatea energetică regională, ci și pentru cooperarea dintre aceste două state membre NATO. Mai precis, acest lucru ar putea presupune o cooperare mai mare în mai multe domenii între cele două țări, conducând la o rezistență, capacități și interoperabilitate mai mari, valorificând în același timp infrastructura largă de suport a alianței.
În comunicatul de la summit-ul din această lună, NATO a recunoscut valoarea strategică a Mării Negre, precum și potențiala utilizare de către Rusia a tacticilor hibride pentru a submina aliații și partenerii regionali. NATO, cu conducerea SUA, trebuie să mențină un factor de descurajare credibil pentru acțiunile Moscovei în Marea Neagră. Occidentul trebuie să continue cel puțin să sprijine aliații și partenerii regionali prin demonstrarea solidarității împotriva agresiunii ruse și promovarea securității energetice regionale prin diversificarea surselor.
Acest lucru poate fi realizat numai prin producerea de energie internă atât de combustibili fosili, cât și de surse regenerabile. Mai precis, aceste acțiuni trebuie să fie asociate cu dezvoltarea unei capacități operaționale militare mai mari printr-o combinație de achiziții de arme moderne și exerciții comune. România are potențialul de a stimula aceste eforturi în continuare prin proiectul său Neptun Deep; alți aliați NATO trebuie să-i urmeze exemplul sporindu-și contribuțiile, pentru un efect de descurajare credibil.
