Potrivit presei locale, invitația, care nu a venit de la Guvern, ci de la misiunea diplomatică americană, a fost făcută în contextul acordului energetic interstatal dintre cele două țări.
Hidrocentrala reversibilă de pe Dunăre Porțile de Fier 3, care are deja un studiu de fezabilitate făcut americanii de la Bechtel, poate afecta actualele centrale hidroenergetice de pe Dunăre pe care România le operează alături de Serbia, Porțile de Fier 1 și 2.
″Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II. Fiind o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, înțelegem importanța ei, rolul ei în asigurarea unor servicii de sistem de echilibrare, dar nu vom face niciun compromis de la producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II″, declara, în august 2024, ministrul de atunci al Energiei de la București, Sebastian Burduja.
Ambasada Statelor Unite ale Americii în Serbia a publicat un apel public pentru exprimarea interesului de a participa la proiectul de construcție a hidrocentralei reversibile (RHE) Djerdap 3 (Porțile de Fier 3) pe Dunăre, făcând astfel un nou pas către realizarea unuia dintre cele mai mari proiecte energetice din Europa de Sud-Est, scrie publicația Vreme din Serbia.
Ea mai arată că posibilitatea ca ambasada americană să lanseze o astfel de invitație a fost creată de un acord interstatal SUA-Serbia.
Potrivit sursei citate, expertul local în energie Miodrag Kapor consideră că acesta este un proiect de o importanță excepțională pentru Serbia, dar avertizează că publicul nu are încă suficiente informații pentru a-i putea evalua toate consecințele.
„Proiectul este important, cu investiții mari, dar are și necunoscute pe care le avem în prezent, astfel încât să putem spune cu certitudine ce se ascunde în spatele lui. Din ceea ce știm, amabasada invită companiile americane să se implice într-un proiect strategic nu doar pentru Serbia, ci și pentru regiune, deoarece are potențialul de a reprezenta o centrală electrică de bază”, a declarat Kapor pentru Vreme.
El spune că implicarea americană este o consecință a acordului strategic deja semnat între cele două țări.
„Cu siguranță, Serbia are nevoie de un astfel de proiect, iar rolul Statelor Unite este binevenit pentru a acționa eventual ca mediator între Serbia și România, deoarece este nevoie și de acordul României, iar aceasta este membră a alianței NATO și un partener apropiat al Statelor Unite. SUA sunt cu siguranță binevenite să ajute aici, la fel ca și tehnologia și expertiza americană”, spune Kapor.
Companiile interesate au timp până pe 25 iunie să trimită scrisori de intenție către Ministerul Minelor și Energiei. Scopul procedurii este selectarea partenerilor strategici pentru pregătirea documentației tehnice, finanțarea și construcția viitoarei centrale electrice. Companiile americane pot aplica pentru acest apel.
Apelul pentru exprimarea interesului reprezintă prima etapă de selecție, iar procesul este condus de un grup de lucru special al Guvernului Serbiei.
Selecția partenerilor se realizează pe baza Legii privind achizițiile publice și a acordului energetic interstatal dintre Serbia și Statele Unite.
Serbia promovează asiduu de mult proiectul hidrocentralei Porțile de Fier 3,
„Construcția acestei centrale hidroelectrice reversibile poate îmbunătăți stabilitatea sistemelor energetice, poate facilita integrarea surselor de energie regenerabilă în rețeaua energetică regională și poate oferi soluții pentru stocarea sezonieră a electricității, în beneficiul ambelor părți,” a declarat ministrul sârb al energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, în urma unei convorbiri telefonice cu ministrul român al energiei, Bogdan Ivan, în august anul trecut.
Se punea problema ca Serbia și România să semneze un memorandum de înțelegere (MoU) privind construcția centralei hidroelectrice reversibile Porțile de Fier (Djerdap) 3, însă oficial nu a fost semnat nimic de atunci încoace.
Serbia a finalizat deja studiul hidrologic și studiul preliminar de fezabilitate pentru proiectul Porțile de Fier 3, potrivit unor declarații făcute de Djedovic Handanovic în martie anul precedent, citate de presa locală. Ar fi unul dintre cele mai mari proiecte energetice din zona Europei de Sud-Est, care ar putea în plus și echilibra rețelele din întreaga zonă.
Conform Planului Național Integrat pentru Energie și Climă al Serbiei, care acoperă perioada până în 2030 și oferă o viziune până în 2050, Porțile de Fier 3 este planificată să aibă o capacitate totală instalată de 1.800 MW și să fie finalizată până în 2038, cu un cost estimat atunci la 1,4 miliarde de euro.
Acum, valoarea ar ajunge la circa 2,6 miliarde de euro. Centrala ar urma să fie gata până în 2038.
Producătorul de energie de stat din Serbia, EPS, și omologul său român, Hidroelectrica – majoritar deținut de stat – operează deja împreună centralele hidroelectrice Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2 pe Dunăre, la granița dintre cele două țări. În partea românească, centralele au o putere instalată de 1.164 MW (Porțile de Fier I) și de 251 MW (Porțile de Fier 2).
În prezent, Serbia are o singură centrală hidroelectrică reversibilă – centrala Bajina Basta, cu o capacitate de 614 MW, situată în vestul țării – și plănuiește construcția unei alte unități – centrala Bistrica, cu o capacitate de 646 MW, tot în vestul țării.
Ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, a afirmat la începutul lui august 2024, la Porțile de Fier I, după semnarea memorandumului privind proiectul interconectorului de gaze cu Serbia, că în cadrul discuțiilor cu omologul său de la Belgrad a fost abordată și problema proiectului sârbesc Porțile de Fier III, însă a avertizat că partea română nu va face niciun compromis cu privire la producția de energie electrică de la hidrocentralele Porțile de Fier I și Porțile de Fier II.
„Nu în ultimul rând azi a fost abordat subiectul Djerdap 3, o centrală cu acumulare prin pompaj pe teritoriul Serbiei, fiind la un nivel preliminar de studiu de prefezabilitate. Partea sârbă a lucrat cu compania americană Bechtel care a făcut acest studiu de prefezabilitate și acum o săptămână au prezentat date preliminare referitorare la această investiție și un posibil impact asupra infrastructurii de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II”, a spus ministrul Burduja atunci.
„Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II. Fiind o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, înțelegem importanța ei, rolul ei în asigurarea unor servicii de sistem de echilibrare, dar nu vom face niciun compromis de la producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II”, a mai spus atunci fostul ministru Energiei.
Publicația din Serbia amintește de declarația lui Burduja și spune că discuțiile sunt în desfășurare între ministerele competente ale celor două țări și comisiile mixte care evaluează consecințele hidrologice și ecologice ale proiectului. De asemenea, jurnaliștii sârbi ridică mai multe semne de întrebre legate de execuția proiectului:
“Modul în care este implementat proiectul poate deschide probleme politice și instituționale serioase. (…) Problema este că SUA, cu actuala administrație, intră profund într-un conflict strategic cu Uniunea Europeană, iar acea relație așa-numită tranzacțională între Casa Albă și alte guverne are elemente care provoacă îndoieli serioase. De aceea, Uniunea Europeană, cu procedurile sale, este un obstacol în calea acestui tip de politică”.
Cea mai mare necunoscută este dacă proiectul va fi dezvoltat prin proceduri transparente sau prin acorduri bilaterale.
„Dacă acest lucru are potențialul de a se încheia cu un acord bilateral între cele două părți, deschide mult mai multe necunoscute și aspecte potențial negative decât pozitive. Este puțin probabil ca Serbia să poată elabora eficient un acord cu România fără o anumită mediere americană, însă acordurile care depășesc procedurile stabilite de Comisia Europeană cu siguranță distanțează Serbia de Uniunea Europeană și deschid un spațiu sporit pentru potențiala corupție”, consideră Kapor.
El avertizează că problema nu este implicarea americană în sine, ci modul în care sunt luate deciziile.
„Corupția duce de obicei la un profesionalism inadecvat. Practica actualei administrații americane este de a include organizații, indivizi și companii care neglijează procedurile uzuale prin intermediul conexiunilor personale și al nepotismului”, evaluează Kapor”.
Analistul politic Saša Paunović a evaluat că este problematic faptul că amabasada unei țări străine își asumă practic rolul de mediator într-un proiect de importanță națională.
„Pentru prima dată în istorie, aud că o ambasadă preia activitatea statului Serbia. AMBASADA AMERICANĂ a publicat o invitație publică pentru Đerdap 3. AMBASADA AMERICANĂ. Conform acordului interstatal”, a scris Paunović pe Facebook.
Opinii similare au apărut și în rândul altor utilizatori ai rețelelor de socializare. Unii spun că Serbia devine o „colonie americană”, în timp ce alții avertizează că resursele strategice sunt plasate treptat sub controlul companiilor străine și că lucrările importante de infrastructură sunt contractate tot mai des prin acorduri interstatale, în loc de licitații internaționale deschise”.
Publicația din Serbia arată că implicarea americană în acest proiect este vizibilă de câțiva ani:
“Participarea SUA la proiectul Djerdap 3 este în pregătire de câțiva ani. Gigantul american în construcții Bechtel și-a arătat interesul pentru proiect încă din 2021, în timp ce în 2022 a preluat pregătirea studiilor tehnice. Un pas cheie a fost făcut odată cu semnarea Acordului Energetic Interstatal dintre Serbia și SUA la Washington, în 2024.
Acordul a intrat în vigoare în luna martie a acestui an, ceea ce a creat baza legală pentru ca Serbia să invite oficial companiile americane să se alăture proiectului prin intermediul Ambasadei SUA”.
