Un fost polițist și lider sindical, achitat definitiv acum aproape 9 ani într-un dosar în care fusese acuzat de înșelăciune și fals bancar, se judecă de mai mult de 2 ani cu BRD, căreia îi cere despăgubiri totale de peste 25 milioane euro cu argumentul că, din cauza plângerii penale formulate de bancă, a fost pus sub acuzare, arestat și trimis în judecată în dosarul menționat, ceea ce ar fi dinamitat o afacere de intermediere de importuri de gaze rusești de la Gazprom în care urma să fie implicat ca administrator al firmei importatoare românești.
În replică, BRD se apără susținând că inculparea și arestarea reclamantului nu au fost cauzate de denunțul său și că, în pofida achitării, arestarea a fost oricum declarată legală de către instanța de judecată. În plus, banca spune că nu este deloc cert că afacerea cu Gazprom ar fi fost profitabilă și sugerează că este posibil ca reclamantul să fi încheiat contract de administrare cu firma românească respectivă, potențial intermediară de importuri de gaze din Rusia, tocmai pentru a putea reclama ulterior „un așa-zis prejudiciu” din partea BRD.
Asta în condițiile în care reclamantul fusese arestat în august 2006, iar contractul fusese încheiat cu două luni înainte.
Cel care a dat BRD în judecată, Viorel Romanescu, s-a numărat printre persoanele acuzate în 2007 de procurorii DIICOT că ar fi introdus în țară, în 2004, aproape 180.000 de bilete la ordin emise de o bancă americană din Los Angeles intrată în faliment încă din 1996 (deci fără putere de circulație) și că ar fi folosit câteva zeci de mii de astfel de bilete ca garanții pentru a încerca să obțină credite sau garanții pentru diverse afaceri de la bănci românești. Rețeaua ar fi fost condusă de un cetățean sârb, Krunislav Jovanovic, iar cazul a făcut ceva vâlvă în epocă.
Romanescu a fost judecat în acest dosar și a fost achitat de instanță, decizia de achitare rămânând definitivă în 2010. Ulterior, a dat în judecată statul pentru a obține despăgubiri ca urmare a "erorii judiciare" ce ar fi dus la arestarea și punerea sa sub acuzare, însă fără succes.
Un alt fost inculpat din dosar, omul de afaceri Gheorghe Bădescu, de asemenea achitat, înființase în 2004 la București firma Gazprom Trading SRL, intrată ulterior în faliment și fiind radiată în 2007. Viorel Romanescu urma să fie administrator al acestei firme, potrivit documentelor din dosarele acțiunilor sale în justiție împotriva BRD.
La 7 ani după ce a fost achitat, în 2017, Romanescu a dat în judecată BRD, cerând instanței să oblige banca să îi plătească despăgubiri materiale de 79,2 milioane lei și daune morale de 45,15 milioane lei, adică echivalentul a peste 25 milioane euro în total.
"Ca urmare a denunțului calomnios făcut de către BRD-GSG reclamantul a suferit grave prejudicii materiale și morale, în condițiile în care, la momentul arestării, reclamantul avea încheiat cu S.C. Gazprom Trading S.R.L. contractul de administrare nr.03/2006, aceasta având încheiat cu Gazprom Rusia un contract de furnizare gaze naturale pentru România pentru o perioadă de 10 ani (...). Astfel, prejudiciile suferite de către reclamant din imposibilitatea derulării contractului nr.03/2006 rezultă din imposibilitatea încasării drepturilor bănești și avantajelor din contractul de administrare nr.03/27.06.2006 încheiat cu Gazprom Trading S.R.L., constând în: 6.000.000 USD, reprezentând indemnizație lunară în cuantum de 50.000 USD lunar x 120 luni; 500.000 USD primă de instalare; 2.000.000 USD primă derulare contract; 10.000.000 USD primă/despăgubire neexecutare contract din partea Gazprom Trading S.R.L", a susținut în instanță avocatul lui Romanescu.
La nivelul anului 2006, 30% din consumul național total de gaze naturale, semnificat mai mare decât în prezent (peste 17 miliarde mc atunci, față de sub 12 miliarde mc acum), era asigurat de livrările gigantului rus de stat Gazprom, businessul de intermediere a acestor importuri fiind extrem de profitabil. Principalii intermediari de importuri de gaze rusești erau atunci Wintershall și Imex Oil.
Extras din susținerile avocatului lui Viorel Romanescu, consemnate în motivarea deciziei instanței
În iarna 2005-2006, mai multe state europene, printre care și România, s-au plâns de scăderea presiunii fluxului de gaze livrate de Gazprom prin sistemul ucrainean de conducte, ca urmare a conflictului dintre Rusia și Ucraina cu privire la prețul de livrare al gazelor și la condițiile contractuale ale tranzitului. În privința României, reducerea anunțată a fost de 25% în raport cu parametrii normali.
Romanescu a pierdut primele 2 etape procesuale, fondul și apelul, și a declarat recurs, aflat în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Primele două instanțe nici nu au abordat fondul reclamației sale, considerând că dreptul său la acțiune a fost prescris.
Interesante sunt însă documentele prezentate de acesta în instanță cu privire la raporturile contractuale dintre firma românească cu care semnase contract de administrare, Gazprom și alte entități din Rusia. "(...) veridicitatea actelor susmenționate a fost verificată de către procurorul de caz (...) și confírmate de catre autoritățile Federației Ruse, în cadrul cercetărilor ce au dus la formarea rechizitoriului (...)", se menționează în dosarele consultate de Profit.ro.
CITEȘTE ȘI Toate filmele și serialele care apar pe Netflix în luna septembrieAstfel, potrivit sursei citate, în 2004, o subsidiară din Occident a Gazprom, TAS Solutions AG, a făcut o ofertă de colaborare firmei românești Gazprom Trading SRL. Pentru ca aceasta să se materializeze a fost nevoie de două confirmări în acest sens din partea Ministerului Dezvoltării Economice și Comerțului din Federația Rusă. Ulterior, TAS Solutions AG și Gazprom Trading AG au încheiat un contract de asociere în participațiune privind livrarea de gaze naturale. Banca deținută de grupul rus, Gazprombank, a acordat garanție bancară afacerii. Mai interesant, Gazprom Trading SRL a încheiat un contract de asociere în participațiune și cu CJSC OTTP, o companie deținută de fondul de pensii militare al Federației Ruse, în vederea intrării într-un "program de obținere de fonduri".
Cert este că, în cele din urmă, afacerea a picat, iar Gazprom Trading SRL a intrat în faliment și a fost radiată în 2007.
"(...) prescripția dreptului de a solicita despăgubiri pentru pretinsa faptă ilicită a BRD de a formula denunț penal a început să curgă la data de 30.11.2010, dată la care a rămas definitivă hotărârea judecătorească de achitare a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de fals de monedă și alte valori în varianta deținerii și punerii în circulație și constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni. Este evident că, la acel moment, reclamantul cunoștea sau cel puțin trebuia să cunoască actele dosarului penal, din care rezulta cine sesizase organele de urmărire penală cu plângere penală/denunț, în urma cărora s-a format dosarul penal nr.19/D/P/2006. Pe de altă parte, este fără dubiu că, la aceeași dată, reclamantul cunoștea și pagubele ce-i fuseseră pricinuite, prin împiedicarea executării contractului de administrare încheiat cu Gazprom Trading și prin atingerea adusă drepturilor sale personale nepatrimoniale", se arată în decizia Tribunalului București de respingere a cererii de despăgubiri formulate de Viorel Romanescu împotriva BRD, confirmată ulterior de Curtea de Apel București. ÎCCJ nu a stabilit încă primul termen de judecată pentru recurs.
Extras din decizia instanței
