Patru companii din Coreea de Sud au transmis statului român că sunt interesate să se implice într-o eventuală resuscitare a proiectului energetic-mamut de construire și operare a hidrocentralei de acumulare prin pompaj de 1.000 MW de la Tarnița-Lăpuștești, idee datând din regimul Ceaușescu și declarată ca abandonată anul trecut de către autorități, au declarat, pentru Profit.ro, surse din piața de energie.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Potrivit acestora, cei patru potențiali investitori s-au adresat în acest sens anul trecut Ministerului Energiei, iar în discuții este implicată și Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), controlată integral de minister și care este acționarul majoritar al Hidro Tarnița SA, compania înființată în 2013 pentru implementarea proiectului Tarnița, la care se intenționa inițial cooptarea unor parteneri din China.
Hidro Tarnița SA se judecă de peste 3 ani cu proprii angajați, care reclamă salarii neplătite pentru perioade care, în unele cazuri, potrivit acestora, depășesc 1 an. În 2018, după cum a relatat atunci Profit.ro, acționarul majoritar SAPE intenționa să majoreze capitalul Hidro Tarnița cu 5 milioane lei, operațiune care însă nu a mai fost realizată, nefiind aprobată de către Guvern.
SAPE, prin care statul român își gestionează participațiile la subsidiarele locale Enel, este una dintre cele mai "bănoase" companii românești de stat, cu aproape 1 miliard de lei la dispoziție sub formă de cash.
"Discuțiile pentru resuscitarea proiectului Tarnița se află în prezent în stadiu preliminar, făcându-se schimburi de informații între cele două părți. Intenția este de a se încheia un Memorandum de Înțelegere privind construirea și operarea hidrocentralei, pentru care există elaborat un draft. Deocamdată a fost semnat un Non-Disclosure Agreement", au spus sursele menționate.
Cele 4 companii coreene interesate de Tarnița sunt Busan Korea Biotechnology (BKB), care în urmă cu 10 ani intenționa să participe la construirea reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară Cernavodă, Korea Western Power, Hyundai Engineering din grupul omonim și GE Global Services GmbH Korea Branch, divizie a gigantului american General Electric. Busan este o companie de construcții și inginerie activă inclusiv în fosta URSS, iar Korea Western Power este unul dintre principalii producători de energie din Coreea de Sud, având un portofoliu de unități de producție ce acoperă circa 10% din capacitatea locală de generare.
Tot anul trecut, însă, de la nivel înalt a venit informația că proiectul Tarnița va fi abandonat definitiv.
"Ca să faci o hidrocentrală prin pompaj de 1.000 de MW, un mamut, nu se mai justifică din punct de vedere economic. Practic, s-ar fi justificat pe o echilibrare regională, dacă ar fi folosit eventual și Ungariei, poate și Serbiei. În momentul când în Ungaria se construiește o centrală nucleară, ei nu mai au nevoie de această echilibrare din partea noastră (...) Nu avem justificare economică pentru Tarnița. Și atunci pentru ce să o ținem așa cu 1.000 MW ca și proiect?", declara în ianuarie 2020 ministrul Energiei, Virgil Popescu, precizând că proiectul va fi scos din Strategia energetică națională.
Pe de altă parte, cu un an înainte, în 2019, ministrul de atunci al Energiei, Anton Anton, declara că a discutat la minister cu reprezentanții unei companii private din Coreea de Sud specializată în energie nucleară și hidro și le-a transmis să se înscrie la licitația care ar fi urmat să fie organizată pentru selecția de investitori care să realizeze proiectul Tarnița în sistem de parteneriat public-privat.
De asemenea, în cea mai recentă variantă a proiectului Strategiei energetice naționale, se vorbește în continuare de hidrocentrale cu pompaj, fără să fie menționat expres proiectul Tarnița. "După anul 2030, centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj devin oportune în mixul de capacități în toate scenariile analizate. Scenariile estimează capacități cu acumulare prin pompaj de aproximativ 1.000 MW în anul 2050, cu variații între 850 MW și 1.100 MW. Scenariile în care necesarul estimat de capacități hidroelectrice cu acumulare prin pompaj este cel mai ridicat sunt cele cu decarbonare ambițioasă", scrie în documentul citat.
Timp de 2 ani, în perioada august 2014 – august 2016, Hidro Tarnița a derulat o procedură de selecție de investitori privați parteneri pentru proiectul hidrocentralei Tarnița Lăpuștești. În urma etapei de precalificare au rămas în cursă trei consorții formate din companii din China, respectiv Gezhouba Group Company Limited-Wu Lingpower Corporation, China Huadian Engineering-Guizhou Wujiang Hydropower și Huaneng Lancang River Hydropower-Hydrolancang International Energy.
În septembrie 2017, însă, Guvernul a decis să întrerupă procedura de selecție și să analizeze alte modalități de atragere de investitori pentru proiectul Tarnița, luând în calcul inclusiv implementarea acestuia prin metoda parteneriatului public-privat.
În programul de guvernare al Guvernului Dăncilă se menționa că "Realizarea proiectului centralei hidroelectrice prin pompare Tarnița Lăpuștești (1.000 MW) și a altor centrale hidroelectrice poate să contribuie la asigurarea rezervei de putere, la reglajul frecvență putere, cerință imperativă a Sistemului Energetic European".
Proiectul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești prevedea că aceasta ar fi urmat să fie construită, pe parcursul a 5-7 ani, la 30 de kilometri de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald. Unitatea era prevăzută să aibă patru grupuri de 250 MW fiecare, scopul ei fiind echilibrarea sistemului energetic național, în perspectiva potențialei intrări în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, dar și ca urmare a majorării puterii instalate în centrale eoliene și solare, cu producție intermitentă.
Unii experți în energie au susținut însă că proiectul este unul ineficient, care nu va putea fi amortizat niciodată în condiții de piață. Costurile investiției au fost estimate la peste 1 miliard de euro.
În 2014, Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță care prevede ajutoare de stat masive investitorilor în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, care stochează energia electrică, cum ar fi proiectul Tarnița-Lăpușteni.
SAPE a terminat anul trecut cu un profit net de 396,62 milioane lei, la venituri de 564,6 milioane lei, provenite în proporție covârșitoare (peste 511 milioane lei) din dividende încasate de la subsidiarele din România ale grupului Italian Enel.
La 31 decembrie 2020, SAPE dispunea de numerar în casă, conturi și depozite bancare în sumă totală de peste 967 milioane lei.
Compania a investit în 2020 peste 94 milioane lei în majorarea capitalului social al Titan Power SA, 9,39 milioane lei în achiziția cu tot cu teren a parcului fotovoltaic Dârvari, precum și aproape 15 milioane lei în cumpărarea de la BVB a unor de pachete de acțiuni la Romgaz (6,9 milioane lei, 0,59% din capital), OMV Petrom (aproape 5 milioane lei, 0,024%) și Nuclearelectrica (3,07 milioane lei, 0,079%), participații de pe urma cărora a încasat dividende de 1,14 milioane lei.
