Mai multe decizii ale unor instanțe de judecată din vestul țării, care au dat câștig de cauză unor proprietari privați de terenuri agricole incluse în perimetre petroliere concesionate de companii precum NIS Petrol, controlată indirect de Gazprom, sau Panfora Oil&Gas (MOL Ungaria), proprietari care nu doresc ca aceste companii să extragă hidrocarburi din subsolul terenurilor lor, i-au determinat pe petroliști să ceară din nou ca operațiunile lor să fie declarate prin lege ca fiind de utilitate publică și de interes național, ceea ce le-ar permite să exproprieze pe repede înainte terenurile de care au nevoie și cu despăgubiri pentru proprietari stabilite de evaluatori autorizați ANEVAR.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
"Legea petrolului este mai veche de 15 ani și este timpul să o modificăm din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este vorba de accesul companiilor petroliere la terenuri, pentru explorare. În prezent, dacă proprietarul terenului nu este de acord, compania îl poate chema în instanță, însă procesul durează câțiva ani, ceea ce nu-și dorește niciun investitor. Ne dorim un mecanism clar, predictibil, optim pentru toate părțile implicate, care să dea proprietarului siguranța că primește banii pentru că i se folosește terenul, iar investitorul să știe clar ce are de făcut", a declarat recent directorul executiv al Asociației Companiilor de Explorare și Producție Petrolieră din România (ROPEPCA), Saniya Melnicenco, totodată șefa departamentului Legal&Corporate Affairs al NIS Petrol.
Cei de la ROPEPCA au cerut și declararea operațiunilor petroliere ca fiind de utilitate publică și de interes național. Printre beneficiile acestui statut, reglementat de Legea nr. 255/2010, se numără acela că exproprierile se fac printr-o procedură specială accelerată, iar despăgubirile pentru proprietari se stabilesc de către evaluatori autorizați ANEVAR. Astfel, deciziile de expropriere emise în baza Legii nr. 255/2010 constituie titluri executorii de predare fără alte formalități a bunurilor vizate, eventualele contestații nesuspendând transferul dreptului de proprietate.
Nu este pentru prima oară când petroliștii solicită asta. În urmă cu 3 ani și jumătate, președintele de atunci al ROPEPCA, Artur Stratan, cerea același lucru, arătând că "nu este normal" ca, în anul 2016, companiile petroliere să fie nevoite să-și obțină în instanțele de judecată dreptul de a intra pe unele terenuri proprietate privată aflate pe perimetrele concesionate pentru lucrări de prospectare seismică și foraje de explorare, în condițiile în care "dreptul suveran al statului este acela de a permite concesionarilor să aibă acces la resurse". Asta pentru că, potrivit Constituției, "Bogățiile de interes public ale subsolului (...) fac obiectul exclusiv al proprietății publice".
Ce s-a schimbat de atunci? Petroliștii au început să piardă în instanță procese cu proprietari de terenuri "recalcitranți", iar astfel de deznodăminte riscă să se înmulțească și să devină regulă.
Potrivit documentelor oficiale analizate de Profit.ro, mai multe decizii în acest sens au fost luate anul trecut de către instanțe din vestul țării, din județele Arad și Timiș, în spețe în care sunt implicate companii care au concesionate perimetre petroliere în zonă, în special NIS Petrol și Panfora Oil&Gas. Proprietarii care nu îi lasă pe petroliști să lucreze pe terenurile lor sunt în multe cazuri mici fermieri individuali sau familiali, însă printre ei se numără și mari companii agricole, cu rulaje anuale de zeci de milioane de lei.
De exemplu, chiar luna trecută, NIS Petrol a pierdut definitiv un astfel de proces cu Emiliana West Rom SRL, parte a grupului italian Unigra controlat de omul de afaceri Luciano Martini, business cu cifră de afaceri de peste 60 milioane lei care lucrează o suprafață totală de circa 12.000 hectare de teren arabil în Timiș. Într-un alt proces, nesoluționat încă, Panfora Oil&Gas se judecă pe aceeași temă cu Coremans Zootehnia SRL din Arad, companie cu capital olandez cu rulaj anual de peste 20 milioane lei și care operează una dintre cele mai mari ferme de creștere a bovinelor din țară.
În 2015, în nota de fundamentare a unui proiect de HG de prelungire cu 3 ani, de la 6 la 9 ani, a perioadei de explorare a perimetrului de hidrocarburi Curtici, la solicitarea titularului, ca urmare a întârzierii lucrărilor, se menționa că operatorul încheiase, începând cu 2013, două acorduri de consultanță public affairs și un contract de servicii public relations pentru a debloca situația creată în zona de explorare a companiei prin protestele de amploare și refuzul în masă al proprietarilor de pe concesiune de a permite subcontractorilor Panfora să facă prospecțiuni seismice pe terenurile lor, proteste amplificate de reacția negativă a mass media și de acțiunile unor ONG-uri de protecția mediului.
Litigiile se leagă de interpretarea a două articole din Legea petrolului:
Articolul 6
Dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește în condițiile legii, prin: a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți; b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților; c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți; d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; e) concesionarea terenurilor; f) asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord; g) alte proceduri prevăzute de lege.
Articolul 7
(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală. (2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri și/sau permise. (3) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii. (4) Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate.
În 2018, Curtea Constituțională a interpretat articolele, în 2 decizii luate tot în urma unor sesizări ale unor proprietari de terenuri din vestul țării aflați în litigiu cu companii petroliere (decizii disponibile aici și aici), în sensul că Legea petrolului conferă petroliștilor drept de servitute legală doar asupra terenurilor limitrofe sau adiacente perimetrelor petroliere concesionate, nu și asupra celor situate în interiorul perimetrelor, pe care se efectuează efectiv operațiuni petroliere. Cu alte cuvinte, proprietarii sunt obligați de lege să ia contact cu companiile și să negocieze o rentă anuală pentru dreptul de servitute doar în privința terenurilor din jurul perimetrelor petroliere. Potrivit interpretării Curții Constituționale, cu privire la terenurile din interiorul perimetrelor, proprietarii nu au această obligație, iar dacă petroliștii nu reușesc să îi convingă să le vândă, să le închirieze, să le concesioneze, să se asocieze cu ei sau să facă schimb de terenuri cu ei, respectivii proprietari nu pot fi obligați să o facă.
Anul trecut, instanțele au început să țină cont de cele două decizii ale Curții Constituționale, devenite obligatorii din 7 mai 2019, și au dat câștig de cauză proprietarilor de terenuri, pe acest considerent, în mai multe procese.
"Tribunalul reține din deciziile Curții (Constituționale – n.r.) că acțiunea reclamantei NIS Petrol SRL nu poate fi admisă, așa cum a fost ea formulată și precizată. Aceasta pentru că Legea nr. 238/2004 a instituit în art. 7 un drept de servitute legală, dar el nu privește terenurile din perimetrul petrolier, ci terenuri pe care nu se efectuează operațiuni de explorare sau exploatare. Pentru a putea realiza explorarea vizată de acțiunea de față ea trebuie să dobândească dreptul de folosință asupra terenurilor în condițiile art. 6 din lege, adică prin vânzare-cumpărare, schimb, închiriere, expropriere, concesionare, asociere, alte proceduri prevăzute de lege", se arată în decizia definitivă de luna trecută a Tribunalului Timiș, prin care a fost respinsă solicitarea NIS Petrol ca Emiliana West Rom să fie obligată să îi acorde acces pe terenuri cu o suprafață totală de aproape 150 de hectare situate în perimetrele petroliere Periam și Biled, concesionate de NIS Petrol și pe care compania intenționa să facă prospecțiuni seismice.
Procesul este vechi, fiind intentat de NIS Petrol în 2015, după ce nu a reușit în 2014 să ajungă la o înțelegere cu Emiliana West Rom privind accesul pe terenuri.
"În data de 21.08.2014 apelanta intimată pârâtă (Emiliana West Rom – n.r.) a informat-o (pe NIS Petrol – n.r.) că nu este interesată de suma propusă cu titlu de avans la despăgubiri, fără a încerca o negociere, și că nu-i permite accesul pe terenurile sale, motivând că operațiunea petrolieră poate avea un impact negativ semnificativ asupra activității sale. Totuși, a acceptat posibilitatea unei întâlniri, la sediul companiei din Italia. Această posibilitate a fost confirmată și de administratorul delegat al Emiliana West Rom, dl. Gabriele Valmori, care a participat la o întâlnire de principiu cu reprezentanții săi în data de 22.08.2014. Ulterior, apelanta reclamantă a depus toate diligențele de a avea o întâlnire directă și, de comun acord cu reprezentantul legal al apelantei intimate pârâte, a organizat călătoria în Italia în vederea unei discuții programată pentru 05.09.2014. În acest sens, a fost depusă în probațiune corespondența purtată între părți cu privire la dreptul de servitute legală și operațiunea petrolieră în desfășurare. Între timp, echipa de achiziție de date seismice a început activitatea de teren, și anume marcarea terenului cu țăruși de lemn, această activitate desfășurându-se doar în arealul unde s-au încheiat acorduri de despăgubire cu proprietari și/sau arendași, printre care și arendași ai intimatei pârâte. Această situație a determinat-o pe intimata pârâtă să anuleze, cu două zile înainte, întâlnirea programată pentru 05.09.2014. Mai mult, din corespondența ulterioară a reieșit clar că aceasta se opune vehement exercițiului dreptului de servitute legală, că nu-i recunoaște titlul și că va întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a împiedica intrarea sa pe terenurile sale în vederea prospecțiunii seismice", se relatează în documentele de la dosar.
Într-un alt proces, inițiat de Panfora Oil&Gas în același an 2015, Tribunalul Arad a decis definitiv în noiembrie 2019 să respingă solicitarea companiei controlate de grupul ungar MOL de a obliga trei proprietari persoane fizice să îi permită accesul, pentru prospecțiuni seismice, pe terenurile lor, incluse în perimetrul Curtici. "Tribunalul reține că, fiind vorba despre terenuri situate în perimetrul petrolier, dreptul de folosință al statului ori al titularului acordului petrolier se dobândește doar în baza art. 6 din Legea petrolului (vânzare, închiriere, concesionare voluntară de către proprietar – n.r.), nicidecum potrivit art. 7 alin. 1 din aceeași lege (drept de servitute impus prin lege – n.r.), care se referă la terenuri adiacente celor dobândite sau care pot fi dobândite conform art. 6 din lege", a statuat instanța.
Instanțele din Timiș și Arad au emis până în prezent mai mult de 10 astfel de decizii similare cu motivări deja redactate, numărul lor total, cu tot cu cele fără motivări redactate, fiind mai mare. Alte procese, aflate încă pe rol, s-ar putea finaliza cu același rezultat.
Marea problemă a petroliștilor este că acordurile de concesiune semnate cu statul român prevăd programe de lucrări obligatorii asumate cu termene ferme de execuție și care nu pot fi prelungite la nesfârșit, depășirea repetată a acestora putând duce chiar la încetarea sau rezilierea acordului, extrem de costisitoare pentru companii. Acest lucru se bate cap în cap cu faptul că lucrările pot întârzia din diferite motive obiective neimputabile titularilor de acorduri petroliere, precum litigiile cu proprietarii terenurilor de pe perimetrele concesionate.
În 2018, americanii de la Chevron au fost obligați de Tribunalul Arbitral de la Paris să plătească 90 de milioane de dolari statului român, suma reprezentând contravaloarea lucrărilor prevăzute în programul minimal de explorare stabilit prin acordul petrolier și al celor de dezvoltare și exploatare, scadente la data notificării renunțării și neexecutate din motive imputabile titularului acordului petrolier.
Tocmai de aceea, ROPEPCA solicită nu doar declararea operațiunilor petroliere ca fiind de utilitate publică, ci și introducerea în acordurile de concesiune a unor așa-numite "clauze de salvgardare", asemănătoare cu cele de forță majoră, prin care, în situații excepționale ce nu se află sub controlul companiilor, acestea să nu fie sancționate pentru întârzierea programelor obligatorii de lucrări, iar termenele de finalizare să poată fi prelungite suplimentar.
În plus, organizația vrea ca Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) să rezolve problema accesului la terenurile necesare operațiunilor petroliere înainte de semnarea acordurilor de concesiune cu titularii, garantându-le acestora accesul, printr-un mecanism contractual cu clauze de penalizare.
"ANRM să încheie drepturi de servitute cu proprietarii de terenuri înainte de semnarea contractelor de concesiune, garantând astfel posibilitatea desfășurării lucrărilor de explorare și apoi de expropriere (contra unei despăgubiri echitabile) a proprietarilor în faza de exploatare. (...) Exercitarea dreptului de servitute este garantată de autoritatea competentă, care va efectua, cu formalitățile necesare, toate acțiunile necesare pentru o bună exercitare a dreptului de servitute", se arată într-un document de poziție al ROPEPCA.
