Doi soți din comuna Marga din județul Caraș Severin, caracterizată drept "ultima comună" din județ din punct de vedere geografic, fiind situată la granița dintre Banat și Ardeal, au reușit să oblige în instanță operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale, Transgaz, să le racordeze gospodăria la rețeaua de gaze sau să le plătească drept despăgubire costurile racordării ca o condiție pentru a permite companiei să construiască conducta internațională BRUA prin fâneața din grădina lor.
Familia respectivă a câștigat procesul intentat Transgaz în acest scop și pe fond, și în apel. Luna trecută, operatorul a formulat cale de atac extraordinară, cerând revizuirea deciziei, într-un dosar aflat și în prezent pe rol.
Cum s-a ajuns aici? În urmă cu aproape 4 ani, pe 9 septembrie 2016, conducerea Transgaz semna la Budapesta cu reprezentanții Comisiei Europene un acord prin care operatorul român primea o finanțare nerambursabilă de aproape 180 milioane euro pentru construirea secțiunii românești a conductei internaționale Bulgaria- România-Ungaria-Austria (BRUA). La scurt timp, pe 20 septembrie, Camera Deputaților adopta, în calitate de cameră decizională, Legea nr. 185/2016, care prevedea printre altele că, pentru proiecte din domeniul gazelor declarate de importanță națională, precum BRUA, exercitarea dreptului de servitute asupra terenurilor afectate de lucrări se realizează de drept, fără a mai fi necesară obținerea prealabilă a acordului proprietarilor, aceștia trebuind doar să fie notificați în acest sens.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Numai că Transgaz a demarat demersuri pentru a-și asigura terenurile necesare pentru viitoarele lucrări la BRUA înainte de intrarea în vigoare a noii legi, care a survenit doar pe 28 octombrie, după publicarea în Monitorul Oficial pe 25 octombrie. Astfel că, în cazul de față, a încheiat cu proprietarii din Marga o convenție de acces la teren în baza vechii legislații, convenție datată 28 septembrie 2016 și care prevede că accesul Transgaz se face "sub condiția racordării locuinței lor la sistemul de gaz sau achitarea de către pârâtă a costurilor pe care le implică această racordare, cu titlu de despăgubiri", potrivit documentelor de la dosar.
Vechea legislație (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea construcțiilor și Legea energiei nr. 123/2012) condiționa acordarea autorizației de construire de încheierea de convenții cu proprietarii privind drepturile de uz și servitute în privința terenurilor necesare lucrărilor.
"În motivarea acțiunii, reclamanții arată că, în cursul lunii septembrie a anului 2016, reprezentanții SNTGN TRANSGAZ SA au venit de mai multe ori la locuința reclamanților situată în Marga (...), pentru a le prezenta proiectul de importanță națională pe care doresc să îl implementeze în zona lor și pentru a-i convinge să semneze o convenție „act premergător pentru obținerea autorizației de construire”. Reclamanții le-a adus la cunoștință faptul că ar dori ca locuința lor să fie racordată la sistemul de gaz și că vor semna respectiva convenție doar dacă pârâta își va asuma realizarea tuturor lucrărilor necesare racordării. În final, au convenit să facă precizarea respectivă la finalul convenției, ceea ce s-a și făcut și s-a asumat prin semnarea de către reprezentantul societății – (...)", arată sursa citată.
Terenul în cauză este o fâneață în suprafață de 453 metri pătrați.
Ulterior, în mai 2018, cei de la Transgaz i-au notificat pe reclamanți că încep lucrările la BRUA pe proprietatea lor.
"Odată încheiată convenția (în septembrie 2016 – n.r.), SNTGN TRANSGAZ SA a putut obține autorizația de construire a rețelei, iar acum (mai 2018 – n.r.) le trimite o notificare prin care le comunică faptul că vor începe lucrările aferente proiectului, cu o durată de execuție de 22,5 luni și vor folosi suprafața de 453 mp din grădina lor, pentru care le oferă o indemnizație lunară de 135,75 lei (cam 3.000 de lei în total – n.r.), pentru care trebuie să trimită o solicitare scrisă în termen de 30 de zile. Reclamanții au transmis o solicitare făcând trimitere expresă la convenția încheiată între părți la data de 28.09.2016 și li s-a răspuns că acea convenție nu mai produce efecte juridice de la apariția Legii nr. 185/2016", se mai menționează în documente.
În consecință, proprietarii au dat Transgaz în judecată arătând că, în pofida modificării legislației, convenția încheiată cu operatorul nu a fost anulată, astfel încât produce efecte juridice. În plus, au argumentat că angajamentul Transgaz de a le trage gaze la gospodărie a fost singurul motiv pentru care au acceptat să permit derularea de lucrări pe terenul lor și că, dacă ar fi întreprins demersul pe cont propriu, racordarea i-ar fi costat 50.000 lei.
Transgaz s-a apărat arătând că a obținut autorizația de construire pentru BRUA în baza Legii noi, nr. 185/2016, care derogă de la obligația de încheiere de convenții cu proprietarii de terenuri, și că, oricum, societatea "nu realizează lucrări de racordare, ci efectuează transportul gazelor naturale". În plus, a argumentat că Legea nr. 185/2016, ca lege specială, are prioritate față de convenția cu putere de lege a părților încheiată cu reclamanții, astfel că "nu retroactivează, ci modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior (așa cum este în cazul dedus judecății) și suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi (convenția părților), astfel că legea nouă reglementează situațiile, pentru viitor, din momentul intrării în vigoare".
Însă atât Tribunalul Caraș Severin, cât și Curtea de Apel Timișoara le-au dat dreptate proprietarilor.
"(…) în speță, este evident că între părți a fost încheiată convenția nr.xxxxx/CS/MAR/4/28.09.2016 (…), înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.185/2016, contract prin care la Cap.II – obiectul contractului, s-a stipulat că societatea contractantă are dreptul de a exercita drepturile de uz și de servitute legală prevăzute de Legea nr.123/2012, obligațiile și drepturile părților fiind reglementate de Cap. III și IV, precum și de clauza adăugată la finalul convenției. Așadar, această convenție care constituie legea părților conform art. 1270 cod civil nu poate fi considerată ca fără obiect sau conținut prin prisma unei legi apărute ulterior încheierii acesteia. Faptul că, ulterior încheierii sale, a intrat în vigoare o reglementare specială în domeniul de activitate al apelantei, respectiv Legea nr.185/2016, nu poate lipsi de efecte convenția încheiată anterior în baza legislației atunci în vigoare. (…) Împrejurarea că în cuprinsul autorizației obținute de apelanta pârâtă se menționează că a fost emisă în baza Legii nr.185/2016, care nu era în vigoare la data încheierii convenției dintre părți, nu poate înlătura valabilitatea sau efectele contractului dintre părți încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi. Potrivit art. 1270 alin. 2 din Noul Codul civil, contractul se modifică numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege (în sensul că, din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, rezultă că nu s-ar putea revoca sau modifica un contract numai prin voința uneia dintre părți). Contractul este legea părților în sensul că legătura astfel stabilită între părți este similară, prin efectul ei, unei legături izvorâte din legea obiectivă: contractul este obligatoriu, iar nu facultativ (pacta sunt servanda). Alineatul 2 al art. 1270 NCC reglementează regula simetriei în contract, în sensul că modificarea contractului se realizează prin același mecanism ca și formarea contractului, prin voința concordantă a părților (mutus consensus, mutus dissensus), aceasta fiind deci o componentă a principiului forței obligatorii. Situația în care părțile, prin clauze exprese, convin asupra modificării contractului în anumite condiții, reprezintă deci o expresie a principiului libertății contractuale (astfel cum este enunțat în art. 1169 NCC). Având în vedere că, în speță, convenția (…) nu s-a modificat sau încetat prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege, susținerile apelantei pârâte în sensul lipsirii contractului de efecte sau obiect nu sunt întemeiate", se arată în decizia Curții de Apel Timișoara din iunie 2020, care a confirmat verdictul inițial favorabil reclamanților al Tribunalului Caraș Severin din septembrie 2019, respingând apelul Transgaz.
Acesta a obligat "pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz SA Mediaș să racordeze la sistemul de gaz imobilul proprietatea reclamanților situat în comuna Marga (...) jud. Caraș-Severin, conform convenției nr. 30956/CS/MAR/4 din 28.09.2016".
Luna trecută, a formulat cale de atac extraordinară, cerând revizuirea deciziei, într-un dosar aflat și în prezent pe rol.
În comuna Marga există rețea de distribuție a gazelor naturale, aflată în portofoliul operatorului Delgaz Grid din grupul E.ON. În plus, la marginea localității, în extravilan, există o stație de reglare-măsurare a gazelor aparținând Transgaz, unde sunt prelucrate și măsurate gazele provenite de la producători înainte de a fi introduse în rețeaua de distribuție a Delgaz Grid.
Recent, Guvernul a adoptat un HG prin care proiectul de investiții al Transgaz ”Conductă de transport gaze naturale pe direcția Prunișor – Orșova – Băile Herculane – Jupa" a fost declarat ca fiind de importanță națională în domeniul gazelor naturale.
"În prezent, în zona de nord a județului Mehedinți precum și în zona de centru și sud a județului Caraș Severin nu există conducte de alimentare cu gaze naturale. Pentru încălzirea locuințelor și prepararea hranei se folosesc lemne de foc, cărbuni și gaze lichefiate. Același tip de combustibili sunt folosiți și pentru încălzirea spațiilor societăților comerciale și a obiectivelor social culturale existente. Acești combustibili creează disconfort, poluează mediul și contribuie la defrișarea pădurilor. (...) Prin realizarea acestei conducte se poate asigura alimentarea cu gaze naturale a localităților din zona de interes a obiectivului, respectiv un număr de aproximativ 15.500 consumatori casnici, 94 instituții publice (școli, primării, dispensare. cămine culturale, cabinete medicale, etc) și aproximativ 113 de agenți economici în județul Mehedinți precum și aproximativ 12.000 consumatori casnici, 136 instituții publice (școli, primării, dispensare. cămine culturale, cabinete medicale, etc) și aproximativ 231 de agenți economici în județul Caraș Severin. De asemenea, execuția acestei conducte de transport va genera un impact socio-economic pozitiv prin alimentarea cu gaze naturale a stațiunii turistice Băile Herculane, crearea de noi locuri de muncă pe perioada de construcție, crearea posibilităților de câștiguri suplimentare pentru locuitorii zonei prin atragerea de investitori și valorificarea superioară a masei lemnoase, ridicarea gradul de confort al locuitorilor, atragerea de venituri suplimentare la bugetul statului și la bugetele locale", a transmis Ministerul Economiei.
