În vara anului trecut, cu puțin timp înainte să anunțe reluarea proiectului-mamut al construirii hidrocentralei de acumulare prin pompaj de 1.000 MW de la Tarnița-Lăpuștești, idee datând din regimul Ceaușescu și declarată ca abandonată în 2020, statul român a demarat procedura de dizolvare a fostei companii dedicate implementării proiectului, Hidro Tarnița SA, scopul final fiind lichidarea și radierea societății. Numai că procedura nu a putut fi dusă până la capăt, întrucât lichidatorul judiciar a descoperit că entitatea are datorii neplătite de milioane de lei, relevă date oficiale analizate de Profit.ro. În plus, ANAF și salariații Hidro Tarnița au formulat opoziții în instanță la hotărârea de dizolvare.
Compania de proiect Hidro Tarnița SA a fost înființată în urmă cu peste 10 ani, în noiembrie 2013. Acționarii săi sunt 2 societăți controlate integral de Ministerul Energiei: Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE SA, 99,358% din capital) și Complexul Energetic Hunedoara, aflat în insolvență (0,642%). Capitalul social al companiei este de aproape 9 milioane lei. Inițial, statul dorea ca și alte mari companii energetice ale sale, cum ar fi Hidroelectrica, să intre ca acționari și să contribuie cu bani la capitalul Hidro Tarnița.
După ce a descoperit datoriile, în octombrie 2023, lichidatorul Hidro Tarnița a cerut falimentul societății, iar solicitarea i-a fost încuviințată de instanță acum 2 luni, în noiembrie anul trecut.
″Arată că, ulterior dizolvării, lichidatorul a procedat la inventarierea patrimoniului, la inventarierea debitelor și la analiza situației economice. Precizează că, în patrimoniu, s-a găsit un autoturism Dacia Duster. Mai există și un drept de proprietate, un drept de autor asupra unul proiect ce urma să se desfășoare. Cu privire la debite, arată că s-a constatat o valoare totală de datorii de 6.650.174 lei (…). În averea debitoarei nu există fonduri pentru acoperirea acestor creanțe, iar vânzarea bunului mobil nu poate acoperi valoarea. Totodată, arată că, în speță, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 257 din Legea nr. 31/1990, neexistând asociați cu răspundere nelimitată și nici asociați care nu au făcut vărsăminte de capital, cărora lichidatorul ar fi putut să le ceară sumele de bani pentru stingerea datoriilor″, se arată în motivarea deciziei de faliment.
Potrivit lichidatorului, din totalul de datorii de 6,65 milioane lei, 4,42 milioane lei reprezintă datorii comerciale, 1,29 milioane lei sunt sume datorate salariaților, iar circa 858.000 lei – datorii la bugetele statului.
Printre cererile de înscriere la masa credală a Hidro Tarnița SA se numără cele depuse de către compania de stat Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, ANAF, Direcțiile de Taxe Locale ale Sectoarelor 1 și 2 ale Capitalei și angajații Hidro Tarnița.
Sursă: Raportul lichidatorului judiciar
Datoriile comerciale de 4,4 milioane lei sunt integral față de Hidroelectrica și provin din contractul prin care, în iulie 2014, Hidro Tarnița a cumpărat de la producătorul de energie ″investiția în curs constituită din documentațiile tehnice, economice și de altă natură, elaborate pentru fundamentarea, promovarea, aprobarea, autorizarea, atribuirea și realizarea proiectului Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița Lăpuștești″, adică studiul de fezabilitate al investiției. Hidroelectrica, care deține hotărâre judecătorească de executare silită a Hidro Tarnița încă din 2017, reclamă prețul contractului, de 2,45 milioane lei cu tot cu TVA, restul reprezentând dobânzi și penalități.
La proces, Hidro Tarnița a încercat să evite certificarea datoriei susținând că Hidroelectrica i-ar fi predat un studiu de fezabilitate incomplet, refuzând să-i dea aviz de folosire a resursei de apă din lacul de acumulare existent Tarnița. Argumentul i-a fost respins de judecător.
Potrivit documentelor analizate de Profit.ro, Hidroelectrica și-a motivat refuzul prin ″lipsa unui cadru legal definitiv conturat care să permită emiterea avizului, inexistența unui model de funcționare al CHEAP care să permită specialiștilor proprii analizarea riscurilor legate de exploatarea actualelor centrale ale Hidroelectrica, dar și riscurile comerciale care ar putea afecta Hidroelectrica în condițiile de folosire a acumulării Tarnița de către Hidro Tarnița SA″.
În schimb, Hidro Tarnița a afirmat că, de fapt, Hidroelectrica a vrut să evite apariția unui concurent.
″Practic, dacă studiul de fezabilitate predat era complet, atunci Hidroelectrica nu ar fi putut pretinde că nu pot fi analizate riscurile legate de exploatarea propriilor sale centrale. Astfel, Hidroelectrica cere plata unui Studiu de Fezabilitate pe care ea însăși îl consideră incomplet. În fapt, funcționarea Hidro Tarnița ar ameliora funcționarea acumulărilor de apă și a amenajărilor hidrotehnice ale Hidroelectrica pentru că ar reprezenta un excedent, o rezervă de apă la dispoziția amenajărilor hidrotehnice de pe râul Someșul Cald și pentru întregul bazin hidrografic al zonei.
Menționarea riscurilor comerciale ce ar putea afecta Hidroelectrica reprezintă în fapt posibila devoalare a adevăratelor motive pentru care creditoarea a refuzat eliberarea avizului de folosire a acumulării Tarnița - reprezintă teama de pătrunderea pe piață a unui nou concurent și dorința păstrării unui monopol în continuare.
Dincolo de imposibilitatea obținerii avizului de principiu pentru continuarea Studiului de Fezabilitate, există și perspectiva inutilității sale, datorită modului defectuos de realizare, vicii descoperite cu ocazia studierii sale. Astfel, proiectat înainte de 1989, Studiul de Fezabilitate nu a fost actualizat în mod profesionist și corect în concordanță cu actualele cerințe de performanță economică ale unui asemenea proiect, astfel încât nu poate fi confirmată obținerea unor indicatori economico-financiari viabili pentru realizarea proiectului.
Deficiențele Studiului de Fezabilitate în ceea ce privește evaluarea performanțelor economice sunt majore, astfel încât transformă Studiul de Fezabilitate într-un proiect cu concluzii imposibil de anticipat, un produs ce-și poate dovedi inutilitatea, deși se cere plata sa. Decizia unilaterală a Hidroelectrica SA de a nu emite avizul de principiu pentru derularea în continuare a Studiului de Fezabilitate și deficiențele majore ale părții de evaluare a indicatorilor economico-financiari ai proiectului reprezintă vicii ale proiectului ce-l fac impropriu utilizării sale și exclud nu doar plata prețului, ci și a penalităților de întârziere aferente″, a susținut Hidro Tarnița, fără succes, la procesul din 2017.
Creditorii au depus acum cereri de înscriere la masa credală a Hidro Tarnița SA pentru creanțe totale de 16,6 milioane lei, însă lichidatorul judiciar a acceptat în tabelul preliminar mai puțin de 2,2 milioane lei, din care 1,34 milioane lei creanțe salariale. În plus, suma de 8,9 milioane lei cerută de SAPE, reprezentând contribuția la capitalul social al companiei, a fost acceptată sub condiție, drept creanță subordonată.
Creanța chirografară de 4,4 milioane lei a Hidroelectrica a fost refuzată, considerându-se că ″s-a stins dreptul material la acțiune ca urmare a intervenirii prescripției extinctive″.
După cum a relatat Profit.ro, în martie 2018, cei peste 20 de angajați ai Hidro Tarnița au dat compania în judecată, reclamând că, începând cu luna decembrie 2016, societatea nu le-a mai achitat salariile de bază, orele suplimentare și alte sporuri, perioadele de neplată mergând în unele cazuri până în februarie 2018. Ei au câștigat procesul definitiv în iunie 2019, instanța obligând Hidro Tarnița să le plătească salariile restante, plus dobânzi și actualizare cu inflația, iar în cazul angajaților disponibilizați – inclusiv salarii compensatorii. Totalul de plată se ridica atunci la aproape 1,27 milioane lei.
Ulterior, neprimindu-și banii, reclamanții au obținut o decizie judecătorească de executare silită a Hidro Tarnița, însă fără rezultat. Neavând ce să execute la Hidro Tarnița, angajații cu salarii restante au dat în judecată acționarul majoritar SAPE și Ministerul Energiei, cerând instanței să confirme calitatea acestora de terți popriți și să aprobe plata sumelor care li se cuvin din conturile celor două entități. Cererea le-a fost însă refuzată, întrucât instanța a statuat că SAPE și Ministerul Energiei nu datorează bani Hidro Tarnița SA, deci nu pot fi declarați terți popriți.
Bilanțul companiei la 31 octombrie 2023 include imobilizări corporale cifrate la peste 13,8 milioane lei, reprezentând investiții imobiliare în curs de execuție/nefinalizate. În patrimoniu se află, de exemplu, diverse studii efectuate pentru proiectul Tarnița, precum și documentații aferente procedurilor legale de obținere a diverselor certificate și avize necesare.
″Imobilizările/investițiile corporale în curs de execuție reprezintă imobilizările neterminate/finalizate până la 31.10.2023 și conțin cheltuielile efectuate pentru pregătirea, promovarea, autorizarea și implementarea proiectului de investiții privind Centrala Hidro Electrică cu Acumulare prin Pompaj („CHEAP”) Tarnița-Lăpuștești″, se menționează în raportul lichidatorului judiciar privind cauzele falimentului Hidro Tarnița.
Sursă: Raportul lichidatorului judiciar
Timp de 2 ani, în perioada august 2014 – august 2016, Hidro Tarnița a derulat o procedură de selecție de investitori privați parteneri pentru proiectul hidrocentralei Tarnița Lăpuștești. În urma etapei de precalificare au rămas în cursă trei consorții formate din companii din China, respectiv Gezhouba Group Company Limited-Wu Lingpower Corporation, China Huadian Engineering-Guizhou Wujiang Hydropower și Huaneng Lancang River Hydropower-Hydrolancang International Energy.
În septembrie 2017, însă, Guvernul a decis să întrerupă procedura de selecție și să analizeze alte modalități de atragere de investitori pentru proiectul Tarnița, luând în calcul inclusiv implementarea acestuia prin metoda parteneriatului public-privat.
În 2018, după cum a relatat atunci Profit.ro, acționarul majoritar SAPE intenționa să majoreze capitalul Hidro Tarnița cu 5 milioane lei, operațiune care însă nu a mai fost realizată, nefiind aprobată de către Guvern.
"Aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al societății în perioada care face obiectul solicitării creditorilor de recuperare a sumelor de la societate a depins de evaluarea de către acționari și de către Ministerul Energiei a oportunității majorării capitalului social al societății Hidro Tarnița SA, cu respectarea legii și a dispozițiilor statutare. Această operațiune a depins în primă etapă de raportul privind testul operatorului economic privat în economia de piață („OEP"), ca metoda relevantă de evaluare a operațiunii de majorare a capitalului social al societății (…), inclusiv din perspectiva rentabilității și viabilității proiectului CHEAP Tarnița-Lăpuștești, în baza documentelor existente cu privire la proiect, inclusiv a Studiului de Fezabilitate care a stat la baza demarării procedurii inițiale de atragere a investitorilor (…). (…) Documentul raportul privind testul operatorului economic privat în economia de piață („OEP"), ca metoda relevantă de evaluare a operațiunii de majorare a capitalului social al societății, are caracter confidențial. În afara recomandărilor conținute, acesta nu este de interes prezentei cauze. (…) În prezent, ca urmare a finalizării analizei (…), se află în derulare un amplu proces de corespondență cu autoritățile, în speță în primă fază - cunoscută societății - cu Ministerul Energiei, urmată apoi, în condițiile în care Ministerul Energiei va face demersuri, de corespondență cu Comisia Europeană, în vederea efectuării în mod efectiv a majorării capitalului social", susținea compania în instanță în februarie 2019.
În programul de guvernare al Guvernului Dăncilă se menționa că "Realizarea proiectului centralei hidroelectrice prin pompare Tarnița Lăpuștești (1.000 MW) și a altor centrale hidroelectrice poate să contribuie la asigurarea rezervei de putere, la reglajul frecvență-putere, cerință imperativă a Sistemului Energetic European".
Proiectul hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești prevedea că aceasta ar fi urmat să fie construită, pe parcursul a 5-7 ani, la 30 de kilometri de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald. Unitatea era prevăzută să aibă patru grupuri de 250 MW fiecare, scopul ei fiind echilibrarea sistemului energetic național, în perspectiva potențialei intrări în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, dar și ca urmare a majorării puterii instalate în centrale eoliene și solare, cu producție intermitentă.
Unii experți în energie au susținut însă că proiectul este unul ineficient, care nu va putea fi amortizat niciodată în condiții de piață. Costurile investiției au fost estimate la peste 1 miliard de euro.
În 2014, Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță, aflată și acum în vigoare, care prevede ajutoare de stat masive pentru investitorii în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, care stochează energia electrică, cum ar fi proiectul Tarnița-Lăpușteni.
În octombrie anul trecut, SAPE a reluat proiectul, demarând o licitație de contractare a unui nou studiu de fezabilitate pentru construirea hidrocentralei de acumulare prin pompaj de până la 1.000 MW de la Tarnița Lăpuștești. Licitația a fost însă anulată automat la finalul lui 2023, cu explicația că ″la data limită de depunere a ofertelor, niciunul din ofertanții înscriși nu a criptat oferta financiară/sau nu a răspuns la toți factorii de evaluare electronici, după caz″.
Ulterior, Ministerul Energiei a transmis că procedura de achiziție va fi reluată, cu o documentație de atribuire îmbunătățită în conformitate cu solicitările primite din partea ofertanților.
Ieri, ministrul a anunțat că licitația a fost reluată de urgență.
