ANALIZĂ România este singura țară din regiune care n-a realizat niciun progres în ceea ce privește racordarea firmelor la electricitate

Dincolo de faptul că este țara la care firmele au cel mai dificil acces la racordarea la rețeaua de electricitate, România este și singura țară din regiune care nu a înregistrat niciun progres în acest sens în ultimul an.

În pofida declarațiilor reformatoare a guvernanților tehnocrați și a comisiilor de debirocratizare create, în România o companie are nevoie în continuare, potrivit raportului Doing Business 2017 al Băncii Mondiale, de 182 de zile și de 53 de mii de dolari pentru a-și putea racorda la rețea o unitate de producție.

Cifre identice cu cele din raportul pentru 2016, ceea ce face ca România să se situeze pe un rușinos loc 134 (din 190 de state) în ceea ce privește accesul companiilor la electricitate.

Republica Moldova și-a înjumătățit perioada de racordare, la 67 de zile

În Republica Moldova, în schimb, o companie se poate racorda în numai 67 de zile și la un preț de peste 3 ori mai ieftin: 16 mii de euro. Față de anul trecut, timpul în care o firmă din Republica Moldova are acces la curentul electric necesar producției aproape că s-a înjumătățit (mai exact s-a redus cu 46 de zile), iar prețul racordării s-a redus cu 15% (de la 19.000 de euro la 16.000 de euro).

Costul racordării pentru firmele poloneze este de 20 de ori mai redus decât în România

Și firmele poloneze stau mai bine ca anul trecut. Polonia și-a micșorat cu 11 zile perioada de racordare (de la 133 la 122 de zile) și cu peste o mie de dolari (de la 2.677 la 2.500 de dolari) costul racordării. Costul racordării pentru firmele poloneze este de 20 de ori mai redus decât cel plătit de companiile din România.

O firmă bulgară achită un preț de racordare cu 58% mai redus decât una românească

Vecinii bulgari n-au redus timpul necesar racordării (acesta a rămas de 130 de zile, cu 50 de zile mai puțin decât în România), însă a redus costul conectării la rețea (de la 23,5 mii la 22,9 mii dolari). O firmă bulgară plătește în acest sens aproximativ 42% din suma achitată de o firmă din România.

Tehnocraților nu le place să importe know-how

Situația din România este cu atât mai bizară cu cât în ultimul an la putere s-a aflat un guvern tehnocrat, dedicat, cel puțin la nivel discursiv, debirocratizării, iar pe piața de distribuție activează pe lângă Electrica (de stat, prin Electrica Transilvania Nord, Electrica Transilvania Sud, Electrica Muntenia Nord), firme occidentale, cu know-how în domeniu, precum E.ON (Moldova), Enel (Muntenia Sud, Dobrogea și Banat) și CEZ (Oltenia). Importul de expertiză însă, fie nu a avut loc, fie nu a reușit să eficientizeze această piață puternic reglementată.

E.On racordează companiile germane de șase ori mai repede și la un preț de 3 ori mai mic

E.On, de exemplu, racordează la rețea o firmă din Germania într-un timp de șase ori mai redus și la un preț de 3 de ori mai mic decât în România, adică în 28 de zile și la un cost de 18,6 mii de dolari. Față de anul trecut, persoanele juridice din Germania plătesc cu 1.400 dolari racordarea la rețea, chiar dacă timpul a rămas același. Și asta în condițiile în care între cifrele de afaceri ale firmelor din cele două state există o diferență insurmontabilă.

Companiile italiene achită către Enel un preț de racordare cu 20.000 $ mai redus decât anul trecut

În cazul antreprenorilor italieni, deserviți de ENEL, aceștia sunt nevoiți să aștepte cu 58 de zile mai puțin decât omologii lor din România (doar 124 de zile), și achită și o sumă inferioară (51,8 mii dolari. Față de raportul pe anul trecut, perioada de racordare a rămas aceeași, însă prețul s-a micșorat considerabil, cu aproape 30% (de la 71,8 mii dolari la 51,8 mii dolari). Raportată însă la Produsul Național Brut (PNB) al Italiei, o firmă din peninsulă plătește doar 158% din PBN pe cap de locuitor, în timp ce una din România achită către 561,1% din PNB pe cap de locuitor.

CEZ încasează de la firmele din Cehia de 10 ori mai puțin bani și le conectează la curent în 68 de zile

Nici comparația cu situația din Cehia nu este favorabilă contribuabilului român. În Cehia o firmă poate porni producția la 68 de zile de la depunerea documentației, care o costă de peste zece ori mai puțin decât o firmă care ar vrea să intre pe piața din România (4,5 mii de dolari față de 53,3 mii dolari).

Față de anul trecut, situația din Cehia s-a îmbunătățit considerabil: timpul s-a redus cu 42 de zile, iar prețul cu 200 de dolari.

Birocrației îi place ca românii să producă în beznă

Principala explicație a companiilor străine pe piața autohtonă pentru această discrepanță este cea birocratică. Din jumătatea de an necesară racordării, peste 75 de zile sunt termene reglementate de Legea 50/1991 pentru obținerea certificatului de urbanism (30 zile), a avizelor acorduri de la deținătorii de utilități (15 zile) și a autorizației de construire (30 de zile). La aceste termene se adaugă selectarea prestatorului, depunerea documentațiilor, încheierea contractelor, achiziția echipamentelor, execuția lucrărilor, etc.

Ele dau exemplul unor state, precum Bulgaria, Spania sau Germania, unde există o abordare integrată în ceea ce privește obținerea avizelor și a acordurilor pentru autorizații printr-un birou unic care se ocupă de toate avizele.