Directiva UE privind salariul minim este amenințată: opinia avocatului general provoacă tulburări juridice și sociale în întreaga Europă.
A fost un șoc pentru mulți susținători ai unei Europe sociale când, la 14 ianuarie 2025, avocatul general la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), judecătorul cipriot Nicholas Emiliou, și-a prezentat avizul cu privire la Directiva privind salariul minim european. În evaluarea sa, el a concluzionat că directiva este incompatibilă cu dreptul UE și, prin urmare, ar trebui anulată. Acest aviz ar putea avea consecințe grave pentru una dintre cele mai importante acte legislative sociale ale UE, subminând potențial legitimitatea Uniunii, arată Social Europe. Cu toate acestea, este esențial să rețineți că jocul nu s-a încheiat încă!
Acțiune juridică împotriva Directivei UE privind salariul minim
Consiliul European a adoptat „Directiva (UE 2022/2041) privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană” cu sprijinul a 24 din 27 de state membre. Directiva urmărește să stabilească un cadru pentru asigurarea nivelurilor salariale minime adecvate și promovarea negocierilor colective. Danemarca și Suedia au fost singurele țări care au votat împotriva adoptării acesteia, invocând îngrijorarea că directiva ar putea amenința modelele lor naționale de relații de muncă autonome. La începutul anului 2023, guvernul danez, sprijinit atât de asociațiile patronale daneze, cât și de sindicatele, și ulterior alăturat de Suedia, a introdus o cauză în fața CJUE (cauza C-19/23). Argumentul lor se bazează pe afirmația conform căreia directiva încalcă articolul 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care limitează competențele UE în chestiunea „remunerării”.
În concluziile sale, avocatul general se aliniază în linii mari argumentelor daneze și suedeze și propune anularea integrală a directivei. Poziția sa contrastează puternic cu opiniile juridice emise anterior de Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană, care au analizat temeinic fundamentul juridic al directivei.
Litigiul cu privire la articolul 153 alineatul (5) TFUE
Miezul litigiului juridic se concentrează pe interpretarea articolului 153 alineatul (5) TFUE, care limitează competența UE în ceea ce privește „plata”. În conformitate cu articolul 153 alineatul (1b) din TFUE, UE poate „susține și completa” eforturile statelor membre în domeniul condițiilor de muncă, inclusiv în materie de salarizare. Având în vedere că salariul este un element esențial al condițiilor de muncă, CJUE a susținut anterior în cauze precum Del Cerro (C-307/05) că „excepția „plată” nu poate fi extinsă la orice chestiune care implică vreo legătură. cu plata; în caz contrar, unele dintre domeniile menționate [153 alineatul (1) TFUE] ar fi lipsite de o mare parte din substanța lor.”
Directiva europeană privind salariul minim se bazează însă pe ideea că nu definește direct nivelurile salariale sau procedurile specifice de stabilire a salariului minim. În schimb, oferă un cadru procedural pentru stabilirea salariilor minime statutare și îmbunătățirea negocierilor colective, lăsând aceste procese să fie implementate la nivel național. Susținătorii directivei susțin că aceasta respectă autonomia națională și doar completează practicile naționale existente.
Cu toate acestea, avocatul general adoptă o viziune mult mai extinsă a articolului 153 alineatul (5), susținând că orice formă de reglementare a salariului, chiar și indirectă, contravine dreptului Uniunii. În raționamentul său, el face o distincție controversată între ceea ce el consideră un impact „implicit” acceptabil asupra salariului, așa cum se vede în alte directive UE, cum ar fi Directiva privind munca pe durată determinată sau Directiva privind munca temporară, și ceea ce el consideră inacceptabil „.explicit” privind salarizarea, pe care consideră că o constituie Directiva privind salariul minim european. Dacă această distincție nu poate rezista examinării, întregul argument din concluziile avocatului general s-ar prăbuși.
În plus, avocatul general nu recunoaște suficient garanțiile din directivă care protejează competențele naționale, în special în domeniul negocierilor colective. De exemplu, directiva permite variații naționale semnificative în ceea ce privește criteriile utilizate pentru stabilirea salariului minim. Criteriile salariale stabilite de statele membre în punerea în aplicare a directivei variază foarte mult – de la 46% din salariul mediu în Letonia la 60% în Slovacia. Chiar și guvernele danez și suedez au recunoscut că dispozițiile directivei nu afectează în mod direct sistemele lor naționale de stabilire a salariilor. Opoziția lor pare să se bazeze mai mult pe principii decât pe orice impact tangibil asupra practicii naționale.
Ce va face Curtea Europeană de Justiție în continuare?
Este esențial să ne amintim că concluziile avocatului general nu sunt obligatorii. În timp ce CJUE urmează adesea sfatul avocatului general, există multe cazuri în care Curtea a adoptat o viziune diferită, în special în cauzele referitoare la legislația europeană. Având în vedere implicațiile semnificative ale cauzei, este probabil ca instituția să adopte o abordare mai nuanțată, mai ales că argumentele juridice prezentate de avocatul general rămân departe de a fi clare și coerente.
Mai mult, CJUE va lua în considerare cu siguranță ramificațiile politice ale hotărârii sale. Directiva privind salariul minim european este considerată pe scară largă ca o inițiativă emblematică în demersul UE de a promova o Europă mai incluzivă din punct de vedere social. Anularea directivei ar reprezenta o lovitură gravă pentru drepturile lucrătorilor și ar putea întări percepția UE ca instituție mai atentă la interesele elitelor de afaceri decât la cele ale cetățenilor obișnuiți. De asemenea, ar slăbi capacitatea UE de a proteja salariile împotriva subcotării prin concurență, încurajând astfel dumpingul social.
Directiva privind salariul minim european a fost concepută ca parte a unei schimbări mai ample de paradigmă în urma intervențiilor controversate ale UE în sistemele naționale de stabilire a salariilor și negocieri colective în timpul crizei financiare de la începutul anilor 2010. Dacă directiva ar fi anulată, ar marca un regres semnificativ pentru agenda socială a UE și ar alimenta și mai mult ascensiunea forțelor naționaliste și populiste care sunt deja critice la adresa integrării europene.
Luptele naționale continuă…
Important este că avizul avocatului general nu modifică statutul juridic actual al directivei: statele membre sunt încă obligate să o transpună în legislația națională până la termenele prescrise, iar mecanismele de monitorizare și punere în aplicare ale Comisiei Europene rămân în vigoare. Chiar înainte de transpunerea oficială a directivei, prevederile acesteia au stârnit deja dezbateri și inițiative în multe țări menite să asigure salarii minime adecvate și să promoveze negocierile colective. De asemenea, are implicații mai largi, cum ar fi furnizarea unei „referințe salariale adecvate” pentru standardele europene de raportare a durabilității pentru companii.
În cazul în care CJUE decide să anuleze în totalitate directiva, obiectivele pe care le-a stabilit – asigurarea unor salarii minime adecvate și promovarea negocierilor colective – ar rămâne la fel de valabile ca întotdeauna. Eficacitatea directivei a depindet întotdeauna de implementarea sa ambițioasă la nivel național, iar acest proces este deja în curs. Adoptarea directivei de către 24 de state membre ale UE reprezintă un angajament puternic pentru combaterea sărăciei în muncă, promovarea coeziunii sociale și reducerea concurenței neloiale determinate de salariile scăzute.
Indiferent de viitorul directivei, acest angajament rămâne intact. Statele membre sunt încă libere să stabilească criterii clare pentru niveluri adecvate ale salariului minim, cum ar fi 60% din salariul mediu sau 50% din salariul mediu, în propria legislație națională. Ei își păstrează, de asemenea, autonomia de a implementa planuri de acțiune care vizează creșterea acoperirii negocierilor colective. În timp ce anularea directivei ar reprezenta, fără îndoială, un regres major pentru Europa Socială, lupta națională pentru a obține salarii echitabile și protecții mai puternice ale muncii va continua. Nu s-a terminat totul acum...
