Comisiile de specialitate din Senat au emis un raport favorabil pentru un proiect al senatorului PNL Daniel Zamfir ce elimină caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit încheiate între persoanele fizice consumatori și bănci. Proiectul, criticat de către bănci, va merge mai departe în plenul Senatului și pentru dezbatere la Camera Deputaților.
De ce este important: Fără caracterul de titlu executoriu, băncile vor fi obligate să cheme în instanță debitorii rău-platnici pentru a dovedi că o creanță este certă, lichidă și exigibilă astfel încât să poată începe executarea silită, în toate formele acesteia, cum ar fi poprirea veniturilor sau vânzarea bunurilor aduse garanție. Procesul ar putea fi unul foarte îndelungat, de până la 3 ani după unele estimări, și ar încărca instanțele, dar ar permite consumatorilor cel puțin să amâne executarea silită o perioadă și chiar să reducă creanțele dacă există clauze abuzive în contracte. Pe de altă parte, băncile ar acumula credite neperformante suplimentare.
În forma curentă a legii, toate contractele de credit încheiate cu banca reprezintă titlu executoriu, astfel că, în cazul în care contractul nu este respectat de către debitor – restanțele cumulează peste 90 de zile, de exemplu , banca se prezintă cu documentele justificative la un executor judecătoresc, care mai departe merge cu el în instanță pentru a putea începe obține încuviințarea executării silite, într-o procedură rapidă și nepublică și care poate fi contestată doar de către creditor.
Comisia economică și Comisia juridică au adoptat cu raport favorabil propunerea legislativă pentru modificarea OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing precum și a OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
Cea de-a doua parte vizează eliminarea caracterului de titlu executoriu pentru contractele de credit încheiate cu consumatorii, prin derogarea de la articolul 120 din Legea de funcționare a băncilor: „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”.
Se introduce un nou alineat: „Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în situația contractelor încheiate cu consumatorii”.
Prin instituție de credit se înțelege o bancă sau o cooperativă de credit, legea nefiind aplicabilă în cazul instituțiilor financiar nebancare. O inițiativă similară, dar care privea sectorul IFN, a fost respinsă definitiv anul trecut de Camera Deputaților.
Zamfir spune că modificarea este necesară în contextul în care experiența arată că obligațiile de plată ale debitorilor au fost umflate de diferite clauze abuzive de către creditori, pe care consumatorii au fost nevoiți să vină apoi să le conteste, în timp ce acum verificarea contractului se va face înainte de începerea executării silite.
„Sunt interesat în primul rând de verificarea creanțelor comerciale, nu vreau să afectez dreptul băncii de a executa ipoteca”, declară Zamfir pentru Profit.ro.
El avansează exemplul creanțelor rămase după executarea silită a imobilelor ipotecate de către persoanele fizice în favoarea băncilor și care au ajuns la firme de recuperare și care au cerut sume nejustificate de la debitori. Creditorii ar fi mult mai înclinați să negocieze cu debitorul valoarea creanței mai aproape de realitate, pentru că dacă merg în instanță suportă și cheltuielile de judecată, dacă sunt de rea-credință, adaugă Zamfir.
Contractele de garanție reală reprezintă contractul de ipotecă sau de gaj asupra unui bun – cum ar fi o locuință, iar cele de garanție personală includ fideiusiunea – obligația pe care o altă persoană decât cea care contractează creditul și-o ia de a executa obligația dacă debitorul principal nu o face.
„Dacă juriștii consideră că prevederea ar împiedica băncile să execute ipoteca, atunci ar trebui modificată. Dar cred că lucrurile în Codul civil sunt foarte clare și nu este nevoie”, a declarat Zamfir pentru Profit.ro.
Băncile și-ar putea lua precauții
Firma de consultanță KPMG arată, într-un studiu comandat de către bănci, că instituțiile de credit ar putea să recurgă, în momentul semnării noilor contracte, la soluții alternative de asigurare a caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit, cum ar fi invocarea prevederilor Codul civil referitoare la caracterul de titlu executoriu al ipotecilor sau autentificarea notarială a contractului de credit și de garanție, costurile directe aferente urmând să fie suportate de consumator.
Consultanții de la KPMG susțin că debitorii au la îndemână alte soluții pentru a verifica legalitatea contractelor – fie procese începute înainte de executarea silită, fie contestații la executare, care sunt scutite de taxa de timbru, în cazul în care se cere constatarea nulității unor clauze contractuale.
Mai mult, KPMG avansează sume exorbitante pentru costul acestor litigii pentru consumator: la un credit de 75.000 de lei, consumatorul ar ajunge să plătească peste 20.000 de lei, incluzând taxa de timbru și onorariile avocaților pentru ambele părți într-un dosar care trece prin fond, apel și recurs. Calculul se bazează pe faptul că Baroul va impune sume minime în piața avocaturii, calculate ca procent din suma supusă judecății. Decizia UNBR în această privință a fost, însă, amânată la finele anului trecut.
Procesul de obținerea a titlului executoriu ar putea ajunge la 3 ani, perioadă în care băncile ar acumula credite neperformante, arată autorii studiului.
Pe de altă parte, unii consumatori ar putea beneficia de condiții de rambursare mai favorabile în cazul în care anumite instituții de credit ar fi nevoite să facă concesii suplimentare pentru a reduce perioada de recuperare, consideră KPMG.
Din circa 1,06 milioane de persoane fizice cu credite de peste 20.000 de lei în septembrie 2017, aproape 61.000 aveau credite neperformante și 36.000 erau în proceduri de restructurare, potrivit estimărilor KPMG pe baza datelor din Centrala Riscului de Credit.
Datele din registrul administrat de BNR include doar expunerile băncilor, fără IFN și firme de recuperare.
La Biroul de Credit, deținut de bănci, figurau la finele lunii ianuarie 680.000 de debitori cu 941.000 de restanțe de peste 30 de zile la bănci și 34 de IFN, în valoare totală de 7,5 miliarde de lei. Restanțe la credite de 4,3 miliarde de lei depășeau 90 de zile, 1,6 miliarde de lei erau trimise la colectare și 1,5 miliarde de lei erau scoase în afara bilanțului.
Zamfir a renunțat la un alt articol, care limita penalizările din contracte la un cumul de cel mult jumătate din valoarea contractului la momentul rezilierii, pentru că prevederea intra peste alte reglementări introduse recent prin legislația de protecție a consumatorilor.
Proiectul va fi suspus votului plenului Senatului, după care va merge la Camera Deputaților, unde se află deja în dezbatere și alte inițiative ale lui Zamfir, precum cea de plafonare a dobânzilor la credite sau limitarea sumelor ce pot fi cerute de către recuperatori de la rău-platnici.
