Material realizat de Andrei Nicolae, Associate
La data de 26 februarie 2020, un număr de 25 de senatori au adoptat Proiectul de lege Pl-x nr. 89/2020 pentru modificarea art.930 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil și pentru completarea art. 41 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, aflat în curs de aprobare la Camera Deputaților.
În esență, Proiectul de lege modifică termenul prescripției achizitive (uzucapiunea) reducând cu jumătate ceea ce în prezent prevede Codul Civil.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire al dreptului de proprietate recunoscut încă de la intrarea în vigoare a Vechiului Cod Civil – 1864, iar definiția acesteia poate fi redată simplu prin faptul că un neproprietar, posedând o perioadă de timp un bun (mobil sau imobil), va deveni proprietarul acelui bun. De asemenea, uzucapiunea este văzută drept o sancțiune pentru proprietarul indiferent al bunului, în opoziție cu diligența pe care neproprietarul posesor a
manifestat-o. Sintetizând, posesorul s-a comportat ca un proprietar față de bun.
Pentru a putea surprinde impactul acestui nou Proiect de lege, trebuie să observăm evoluția în timp a uzucapiunii, fără însă a intra în foarte multe detalii.
Codul Civil Vechi (1864) instituia termene îndelungate pentru uzucapiune – așa-numitele uzucapiunea „de lungă durată” de 30 de ani și uzucapiunea „de scurtă durată” de la 10 la 20 de ani. Termenul uzucapiunii „de scurtă durată” varia în funcție de timpul în care proprietarul locuia în circumscripția bunului uzucapat. Așadar, concepția Vechiului Cod Civil era în sensul de protecție mai aspră a proprietarului, în detrimentul uzucapantului, instituind termene lungi.
Noul Cod Civil (2011) a reformat instituția uzucapiunii, instituind două noi concepte – uzucapiunea extratabulară și uzucapiunea tabulară, în funcție de cum imobilul este înscris sau nu în cartea funciară. În prezent, termenul uzucapiunii extratabulare este de 10 ani, iar cel pentru uzucapiunea tabulară, numai de 5 ani. Aceasta, întrucât se consideră că este mai greu să uzucapezi un imobil deja înscris în Cartea Funciară, față de unul neînscris. Așadar, Noul Cod Civil a schimbat paradigma uzucapiunii, instituind termene mult mai mici.
Proiectul de lege privind modificarea Codului Civil intervine în ceea ce privește micșorarea termenului de împlinire a uzucapiunii extratabulare de la 10 ani la numai 5 ani. Cu alte cuvinte, indiferent dacă vorbim despre uzucapiunea extratabulară sau uzucapiunea tabulară, termenul de împlinire este același.
Observăm cum Proiectul de lege s-a îndepărtat inclusiv de la concepția Codului Civil actual și intervine în ajutorul posesorului neproprietar și în „ghinionul” proprietarului adevărat, dar neglijent. Totuși, dacă până în anul 2011 puteam vorbi încă despre uzucapiunea de 30 de ani, în prezent, Proiectul de lege prevede un termen de 6 ori mai mic.
Cine va beneficia de aceste termene reduse, totuși?
În cazul în care Proiectul de lege va fi adoptat în această formă, trebuie să subliniem că doar cei care au început posesia după intrarea în vigoare vor beneficia de reducerea termenului cu privire la uzucapiunea extratabulară.
Deci, posesia începută înainte de intrarea în vigoare a Proiectului de lege va trebui continuată până la împlinirea termenului de 10 ani, iar uzucapanții nu pot invoca prevederile modificate și să considere uzucapiunea îndeplinită după curgerea a 5 ani.
Totodată, Proiectul de lege prevede reducerea termenului pentru intabularea dreptului de proprietate din oficiu de la 3 ani, la numai 3 luni, dacă posesia imobilului a fost notată în Cartea Funciară. Totuși, dacă a fost notat un litigiu cu privire la înscrierea posesiei în Cartea Funciară, această prevedere nu se va aplica.
Observăm, deci, consecvența legiuitorului în ceea ce privește concepția reducerii termenelor. Din păcate, Expunerea de Motive a Proiectului de lege nu aduce niciun argument cu privire la motivele pentru care se dorește reducerea acestor termene.
Un alt punct important al Proiectului este reprezentat de instituirea obligativității introducerii în Registrul Agricol Național a tuturor datelor existente la nivel național în format analog în registrele agricole de la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale.
Termenul instituit pentru această obligație este de 1 ianuarie 2021.
Impactul pe care modificările propuse îl vor produce este unul major, ținând cont de faptul că inventarierea imobilelor în funcție de date precum suprafața, anexele ori dependințele lor este una deficitară la nivel național.
Astfel, înscrierea lor în Registrul Agricol Național va avea un efect al contabilizării mult mai eficiente, dând sens criteriului opozabilității actelor de vânzare cu privire la imobilele din mediul rural.
Un material Legal Marketing
