Rafinăriile din România nu s-au mai alimentat cu petrol extras din Rusia încă din a doua parte a lunii noiembrie, cu 2 săptămâni înaintea intrării în vigoare a embargoului impus de Uniunea Europeană (UE), arată date publicate de Bloomberg. Comparativ, la începutul anului trecut, România importa săptămânal în medie 100 mii de barili/zi țiței rusesc. Chiar dacă nu mai importă petrol extras în Rusia, rafinăriile autohtone se alimentează majoritar tot printr-un port rusesc, Novorosisk, cu țiței kazah, însă.
De ce este important: Două dintre rafinăriile autohtone (Petrotel, deținută de gigantul rus Lukoil, și Petromidia, a grupului kazah KMG) se alimentează exclusiv cu materie primă din import, iar cea de-a treia (Petrobrazi, operată de OMV Petrom) își asigură doar două treimi din țițeiul procesat din producția internă.
Mai este important: Petromidia procesează petrol kazah, exportat însă tot prin portul rus Novorosisk, iar Petrotel probabil că la fel, Lukoil având participații la zăcăminte din Kazahstan și fiind acționar la oleoductul și, implicit, la terminalul Caspian Pipeline Consortium (CPC), alături de KMG. OMV Petrom susține că are o aprovizionare mai diversificată. ″Avem în momentul de față cel puțin 5 surse de aprovizionare cu țiței diferite de cele rusești. Două sunt din Marea Neagră, respectiv Kazahstanul și Azerbaidjanul, iar celelalte sunt fie din nordul Africii, fie din Marea Nordului″, a spus Radu Căprău, responsabil cu divizia de Rafinare și Marketing în cadrul Directoratului companiei.
Cu alte cuvinte, chiar dacă au înlăturat dependența de țițeiul rusesc, companiile autohtone n-au eliminat și dependența logistică de transport de Rusia, majoritatea materiei prime procesată autohton fiind transportată prin oleoductul CPC, care traversează Federația Rusă.
Datele Bloomberg exclud transporturile de țiței KEBCO din Kazahstan. Acestea sunt transporturi efectuate de KazTransoil JSC care tranzitează Rusia pentru export prin portul baltice Ust-Luga, de la Marea Baltică, și Novorosisk, de la Marea Neagră. Țițeiul kazah este amestecat cu țiței de origine rusă pentru a crea o calitate uniformă de export.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia, Kazahstanul și-a redenumit țițeiul KEBCO pentru a-l distinge de cel expediat de companiile rusești, Ural. Țițeiul care doar tranzitează Rusia este scutit de la sancțiunile UE.
De la intrarea în vigoare a embargoului și până în prezent toate exporturile maritime de țiței rusesc către Europa au ajuns exclusiv în Bulgaria, rafinăria Lukoil de la Burgas fiind exceptată de la interdicția de import.
Cu toate acestea, și livrările către Bulgaria au coborât, potrivit Bloomberg, pentru a doua săptămână consecutivă, la o medie de 104 mii barili/zi.
Acesta este cel mai redus flux săptămânal către destinațiile din Marea Neagră (România și Bulgaria) din ultimele 10 luni și cel mai mic către Bulgaria din luna august a anului trecut.
Dacă media de 104 mii barili/zi s-ar păstra, rafinăria de la Burgas ar fi nevoită, dacă nu identifică alte surse de import, să funcționeze la jumătate din capacitatea sa anuală de procesare, de 10 milioane tone.
Bloomberg remarcă și numărul transporturilor din Novorosisk către Bulgaria s-au redus la jumătate în prima săptămână de la intrarea în vigoare a embargoului, doar două nave fiind încărcate în portul rusesc.
Explicația ar putea fi însă una care ține mai mult de vreme. Profit.ro a anunțat că exporturile prin terminalul onshore de la Novorosisk (prin care este livrat majoritar țiței rusesc) au fost suspendate începând cu 5 februarie, în timp ce exporturile de la terminalul CPC (prin care este exportat maoritar țiței kazah) au fost oprite pe 7 februarie ca urmare a unei furtuni. Surse familiare cu subiectul au declarat pentru Reuters că livrările prin terminalul CPC au fost reluate vineri, 10 februarie.
Rusia a pierdut o piață care consuma peste 1,5 milioane de barili pe zi de țiței, transportul fiind efectuat pe distanțe scurte, din terminalele de export din Marea Baltică, Marea Neagră și Arctica, ea fiind înlocuită cu piețe mult mai îndepărtate, din Asia.
Embargoul impus de UE a majorat timpul de transport al țițeiului rusesc (dar, implicit și pe cel al petrolului importat din alte surse de UE), călătoriile având acum o medie de 31 de zile din porturile baltice până în India, în comparație cu doar 7 zile de la aceleași terminale la Rotterdam și 4 zile până în Polonia. Perioadele de transport ridicate și interdicția impusă companiilor de a asigura cargourile cu țiței provenit din Rusia pun presiune asupra navelor ai căror proprietari sunt dispuși să transporte mărfuri rusești. Astfel, Kremlinul se bazează din ce în ce mai mult pe propriile nave și pe așa-numita „flotă din umbră” de nave de obicei mai vechi deținute de companii mici, adesea necunoscute.
Rusia încearcă să reducă o parte din această presiune, trimițând volume suplimentare de țiței pe calea ferată către terminalul său din Pacific de la Kozmino.
Totodată, s-au majorat transferurile de țiței de la navă la navă în Marea Mediterană, în special în largul orașului Ceuta, și pe coasta Greciei, lângă Kalamata. Cel puțin 10 încărcături au fost transferate între diferite nave în aceste două locații. Încă 12 tancuri Aframax care au fost încărcate în Marea Baltică la sfârșitul lunii ianuarie par să își transfere încărcăturile către alte nave din Marea Mediterană, susține Bloomberg.
