Deputații din comisiile de Politică Economică și Industrii au respins un proiect de lege inițiat de către deputatul UNPR Tudor Ciuhodaru, proiect care prevede interzicerea explorării și exploatării de zăcăminte de țiței și gaze prin tehnologia fracturării hidraulice și anularea licențelor pentru companiile petroliere care folosesc această tehnologie.
În raportul comun, publicat miercuri, al celor două comisii sesizate în fond asupra acestui proiect de lege, se arată că inițiativa legislativă nu se justifică întrucât "tendințele europene și internaționale în materie au evidențiat în ultimii ani o legătură strânsă între securitatea energetică, crearea de locuri de muncă și creșterea economică".
Deputații din cele două comisii mai arată că la nivel european nu există norme cu caracter obligatoriu care să reglementeze în mod specific procedeul extracției hidrocarburilor gazoase sau lichide prin fracturare hidraulică.
"Astfel, soluția legislativă preconizată ar fi discriminatorie pentru alte exploatări de resurse naturale prin procedeul fracturării hidraulice, care este folosit pe scară restrânsă, atât în exploatarea hidrocarburilor clasice, cât și în valorificarea resurselor regenerabile de energie geotermală. De asemenea, nu poate fi acceptat un act normativ care ar limita cunoașterea geologică a teritoriului național și a resurselor minerale, proprietate a statului, limitând în sine suveranitatea asupra subsolului național", se mai afirmă în raportul de respingere al celor două comisii. Anterior, Guvernul formulase de asemenea un punct de vedere negativ asupra proiectului de lege.
Deputatul Tudor Ciuhodaru a inițiat acest proiect de lege în 2013, în miezul protestelor activiștilor de mediu și localnicilor din localitatea Pungești, județul Vaslui, față de intenția gigantului american de petrol și gaze Chevron de a amplasa prima sondă de explorare a gazelor de șist în România, după ce compania primise toate avizele necesare de la autoritățile statului pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliștea.
Nu se mai interzice, dar nici nu mai explorează nimeni
Fracturarea hidraulică este procesul prin care se pompează la mare adâncime și cu mare presiune milioane de litri de apă sărată și nisip, amestecate cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor vizate. În legătură cu această tehnologie există temeri că ar prezenta riscuri semnificative de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă sau de amplificarea activităților seismice din zonele în care este utilizată.
Între timp, cei de la Chevron au anunțat că intenționează să renunțe la perimetrele concesionate în România, sugerând că explorările derulate pe aceste concesiuni nu au dus la descoperirea de zăcăminte exploatabile comercial. "Este o decizie de afaceri luată în urma evaluărilor proiectului din România, care nu poate concura în acest moment într-un mod favorabil cu alte oportunități de investiție din portofoliul global al Chevron", se arăta într-un comunicat al companiei din februarie anul acesta. De altfel, perimetrul de 20.000 de metri pătrați de la Pungești unde Chevron a explorat anul trecut după gaze de șist a și fost redat circuitului agricol, după finalizarea de către americani a lucrărilor de reamenajare, în urma demontării sondei de explorare.
US Energy Information Administration estima, în 2012, resursele de gaze de șist recuperabile tehnic ale României la 1.444 miliarde de metri cubi.
Proiectul de lege inițiat de Ciuhodaru prevedea instituirea, pe teritoriul României și pe platforma teritorială a Mării Negre, a interdicției utilizării fracturării sau fisurării hidraulice pentru explorarea și exploatarea hidrocarburilor gazoase sau lichide, nerespectarea interdicției fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 5 ani sau amendă de la un milion la 2 milioane lei, pentru persoanele juridice, sau de la 25.000 lei la 50.000 lei, pentru persoanele fizice.
Peste Ocean, grație boom-ului hidrocarburilor extrase din șisturi bituminoase prin tehnologia fracturării hidraulice, SUA a devenit în bună măsură independentă energetic. Producția de țiței a crescut cu peste 80% din 2007 încoace, la 9,5 milioane de barili pe zi, iar ponderea importurilor în total consum a ajuns la cel mai redus nivel din 1985 încoace, respectiv doar 27%.
Însă potrivit specialiștilor, una dintre cauzele esențiale ale succesului american este faptul că, în Statele Unite, despre deosebire de cea mai mare parte a restului lumii, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora, nu statului. Astfel, redevențele plătite de producătorii de petrol și gaze, laolaltă cu chiriile pentru ocuparea terenurilor, ajung la acești proprietari, nu la bugetul de stat, ceea ce constituie un stimulent puternic pentru localnicii din zonele cu resurse în a permite companiilor petroliere să foreze pe terenurile lor.
Europa nu e SUA
Mai multe state europene, printre care Germania, Franța sau Bulgaria, au interzis explorarea și exploatarea de zăcăminte de hidrocarburi localizate în șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică, ca urmare a temerilor cu privire la potențialele efecte negative asupra mediului ale acestei tehnologii. Germania ia în calcul ridicarea parțială a interdicției.
În februarie anul acesta, gigantul de petrol și gaze BP anunța că, potrivit estimărilor sale, este extrem de improbabil ca Europa, inclusiv Marea Britanie, să aibă o producție semnificativă de gaze de șist în următorii 20 de ani, întrucât condițiile geologice, tehnice, legislative și sociale sunt mult mai puțin avantajoase decât în Statele Unite. În plus, în ultimele câteva luni, declinul puternic al prețurilor hidrocarburilor la nivel mondial au obligat marii producători energetici să reducă cheltuielile și să renunțe la proiectele nerentabile.
Din acest punct de vedere, Polonia pare a fi un exemplu ilustrativ pentru eșecul proiectelor de dezvoltare de gaze de șist la nivel european. Totul pare a fi pornit de la estimările ultraoptimiste ale US Energy Information Administration cu privire la cuantumul rezervelor de gaze de șist din Europa, dar și la accesibilitatea extragerii acestora din punct de vedere geologic și tehnic.
Astfel, inițial, americanii estimau rezervele de gaze de șist ale Poloniei la 5,3 mii de miliarde de metri cubi. Însă în 2012, aceste estimări au fost reduse drastic, la doar maxim 768 miliarde de metri cubi, punând grav la îndoială seriozitatea și acuratețea primelor estimări. În plus, condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi neconvenționale s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.
În consecință, rând pe rând, mari companii internaționale de petrol și gaze precum Chevron, Total, Exxon, ENI, Marathon Oil sau Talisman Energy au renunțat la proiectele lor de dezvoltare de zăcăminte de gaze de șist din Polonia.
