Ultima variantă de modificare a taxei pe active, analizată de Finanțe și discutată cu BNR, prezentată astăzi de Profit.ro, nu ține cont de propunerile și observațiile transmise de bancheri ministerului, în prima întâlnire de lucru din februarie, ultima la care guvernul i-a consultat.
“Noi nu am avut o altă întâlnire decât cea din 27 februarie cu Ministerul Finanțelor. Am stabilit atunci să avem un grup de lucru comun”, a declarat Sergiu Oprescu, președintele boardului Asociației Române a Băncilor (ARB). De atunci, ARB a comunicat Ministerului Finanțelor numele reprezentanților desemnați de bănci să participe în grupul de lucru și a reamintit în scris că așteaptă programare pentru discuți, dar demersurile au rămas fără răspuns. “Variante de modificare a ordonanței 114 le-am aflat doar de la dumneavoastră, din presă, nu am avut timp să facem o evaluare în timpul scurt. Propunerile noastre de limitare a efectelor negative nu se regăsesc”, spune Oprescu, referindu-se la ultima variantă de modificare a taxei pe active discutată de MFP și BNR despre care Profit.ro a scris astăzi.
Potrivit afirmațiilor sale, la singura întâlnire cu Finanțele pe acest subiect, băncile au susținut ca soluție optimă renunțarea la taxă, iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie luate în considerare câteva propuneri care ar limita efectele negative grave ale formei adoptate de Guvern.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Concret, bancherii au cerut o reducere a cotei de taxare, care acum ar fi de 1,2% pe an (la nivelurile actuale ale ROBOR), taxa să nu fie aplicată băncilor cu pierdere, iar celor care obțin profit să li se aplice în limita unui coridor cu un plafon procentual de 16% din profit, astfel încât să nu reprezinte mai mult de o dublare a impozitului pe profit plătit în mod obișnuit și să nu conducă la decapitalizarea băncilor.
“Am venit cu o logică în care am spus: hai să stabilim un fel de coridor. Pentru că altfel, dacă o bancă este pe pierdere, ajungi să-i taxezi capitalul, nu profitul. Or, cea mai importantă resursă care poate conduce la creșterea intermedierii financiare, dorită și de Guvern, este acest capital de 9 miliarde de euro pe care îl avem în România în sistemul bancar. Pe de altă parte, am propus să fie stabilit un procent maximal de profit care să poată fi taxat. Nu iei tot profitul, pentru că nu mai ai apoi cu ce să capitalizezi. Așteptăm să vedem dacă aceste propuneri pe care le-am făcut sunt luate în seamă... nu am văzut să apară în varianta de modificare publicată de dumneavoastră”, spune Oprescu.
Varianta de modificare a taxei cu o reducere a cotei de taxare la 0,4% pentru bănci cu cote de piață de peste 1% și la 0,2% pentru cele cu cote mai mici, completată de reduceri suplimentare de 50% pentru băncile care cresc creditarea de la un an la altul și tot de 50% pentru cele care au marja între dobânzile la credite și depozite sub 4%, ar ridica, în opinia reprezentanților ARB, alte probleme pentru sistemul bancar. Acestea ar fi în special de natură concurențială, favorizând anumite instituții în detrimentul altora doar pentru că au profiluri diferite de risc și structure diferite de portofoliu.
Pe de o parte, spune Oprescu, a judeca marja între media dobânzilor active și pasive este problematică, în condițiile în care depozitele atrase de bănci au maturități la o medie de 3,5 luni, în timp ce pentru credite media este la 8,5 ani.
Pe de altă parte, un sistem care sancționează fiscal marjele mai mari ar ajunge să afecteze băncile care au o structură a portofoliului cu mai multe credite de consum, spre exemplu, sau să le favorizeze pe cele care sunt nevoite să acorde dobânzi mai mari la depozite pentru a putea atrage resurse.
Problematică ar fi, în opinia președintelui executive ARB, Florin Dănescu, și “premierea fiscală” a băncilor care pot reduce de la an la an marjele de dobândă, dezavantajându-le spre exemplu pe cele care au lucrat și în trecut cu marje mici și au făcut eforturi de a ține jos dobânzile la credite până acum, rămânând cu spațiu mai mic de manevră pentru reduceri viitoare decât concurența. “Și sistemul acesta de bunosare ar implica tot o abordare centralizată, nepotrivită. Sunt bănci care au marje mari doar pentru că au o pondere mai mare a creditelor de consum. Ce faci cu ele? Discrepanțele pot să crească. Iar pe cineva care s-a chinuit să țină până acum o marjă mica nu-l poți bonusa pentru că nu mai are unde să scadă. E o problemă concurențială puternică”, crede Dănescu.
În plus, spune acesta, obiectivele declarate ale măsurilor ar ajunge să intre în contradicție, atât timp cât cu un “bonus” încerci să încurajezi creșterea creditării, care ar trebui să se extindă în zone în care intermedierea financiară a fost mai redusă, cum e cea a IMM-urilor, sancționând în același timp o creștere a marjelor pe care extinderea în zone cu risc mai mare și costuri asemenea ar presupune-o.
O altă amenințare pentru piața bancară – cele trei initiative legislative ale senatorului Daniel Zamfir – a fost eliminată deocamdată de Curtea Constituțională, dar impactul taxei pe active va fi uriaș, spune președintele executiv ARB: “Am fugit din calea tsunami-ului celor trei legi urcându-ne pe un munte unde ne-am trezit că erupe un vulcan – taxa pe active”.
ARB si PwC au prezentat astăzi un studiu privind creșterea întermedierii financiare în România, care indică pierderi potențiale suplimentare la nivelul sistemului bancar și economiei în general ca impact al noilor reglementări.
Astfel, a arătat Bogdan Belciu, partener PwC Romania, dacă taxa pe active s-ar menține pe o perioadă de un an în forma actuală în vigoare, băncile ar avea nevoie de cinci ani pentru a recupera pierderile associate. Dacă se va aplica 3 ani, recuperarea s-ar face doar în 16 ani, iar dacă ar rămâne în vigoare timp de 5 ani, ar avea nevoie de 37 de ani pentru a recupera pierderile.
Calculele sunt făcute în condițiile în care media profitului net în ultimii 4 ani în sistemul bancar (perioada în care s-a înregistrat profit) a fost de aproximativ 5,5 miliarde de lei, iar media activelor financiare de circa 334 miliarde de lei. La un nivel de 1,2% al taxei pe an, suma datorată anul acesta ar fi de circa 5,3 miliarde de lei. Cea mai recentă discutată de MFP ar reduce acest impact la 1 miliard de lei.
Taxa pe activele bancare ar urma să fie modificată substanțial, prin scăderea ratelor de impozitare și a activelor taxabile, astfel că impactul va fi redus la circa 1 miliard de lei, față de 5,4 miliarde de lei, estimat anterior de BNR, au declarat pentru Profit.ro surse din piață. Băncile ar beneficia de o reducere a taxei în cazul în care cresc creditarea sau scad marja netă de dobândă, legătura impozitului cu ROBOR va fi ruptă și, totodată, formula de calcul a dobânzilor variabile la creditele în lei va fi modificată, prin raportarea la tranzacțiile efective, potrivit ultimei variante discutate.
Guvernul a adoptat la finele anului trecut Ordonanța de Urgență 114 prin care a introdus o serie de taxe sectoriale, inclusiv una pe activele bancare. Mediul de afaceri a fost bulversat de modificările fiscale intempestive, băncile au acuzat că taxa este prea ridicată pentru a fi susținută, Banca Națională a Românie a calculat scenarii extrem de negative pentru sectorul financiar.
Executivul PSD/ALDE a venit la masa negocierilor după ce ratingul suveran a intrat în pericol. Ministerul Finanțelor a făcut apel la decizia agenției Standard & Poor’s de a schimba perspectiva de rating de la stabilă la negativă și a dat termen de două săptămâni pentru lămurirea problemelor generate de OUG 114, termen care expiră azi.
Modificarea OUG 114 s-ar face, astfel, tot prin ordonanță de urgență.
Cotele de impozitare ar urma să scadă de la 1,2% pe an la 0,2% pe an pentru băncile cu o cotă de piață de sub 1% și la 0,4% pe an pentru cele cu o cotă de piață de peste 1%, nivelul fiind similar taxării din țări precum Polonia și Ungaria, adică printre cele mai ridicate din Europa.
În varianta în vigoare a OUG 114, băncile sunt taxate progresiv, în funcție de depășirea nivelului mediu trimestrial al indicatorilor ROBOR la 3 și 6 luni a unui prag de 2%. Taxa n-ar mai avea nicio legătură cu ROBOR, în varianta amendată, aceasta fiind una dintre principalele cerințe ale Băncii Naționale a României, care a acuzat că este afectată transmisiunea politicii monetare.
Dacă în varianta în vigoare a OUG 114 sunt taxate toate activele financiare, în varianta amendată ar fi scoase din baza impozabilă titlurile de stat, creditele acordate administrației publice, inclusiv scrisori de garanție, creditele cu garanții de stat (precum Prima Casă), creditele interbancare și banii băncilor de la BNR (rezerva minimă obligatorie).
Practic, baza de impozitare scade simțitor, la circa 45% din activele nete, după calcule noastre, doar că taxarea se va face, în această situație, doar pe creditarea unde nu e implicat statul. Scutirea titlurilor de stat reprezintă, de asemenea, un imbold pentru bănci să meargă către finanțarea Guvernului, în detrimentul populației și firmelor.
Impactul taxei asupra sistemului bancar s-ar reduce, în noua formă, la circa 1 miliard de lei/an, față de scenariul de bază al BNR, pe forma în vigoare, unde a calculat un impact de 5,4 miliarde de lei/an, ceea ce ar duce 85% din băncile din sistem pe pierdere, iar 14 ar avea nevoie de capital suplimentar.
Taxa ar putea fi și mai mică, în anumite condiții. Dar și mai mare
Există și diferite scheme de reducere a poverii fiscale pentru bănci, iar aici Guvernul s-a gândit că ar putea determina băncile să acorde mai multe credite, dar să și reducă ecartul dintre dobânzile la împrumuturi și cele la depozite. Forțarea băncilor să reducă costurile de creditare a fost printre motivele indicate de Guvern când a prezentat OUG 114, iar Executivul PSD/ALDE a mers până la a nu include niciun venit din taxă în bugetul pe 2019, deși scăderea ROBOR (la 3 și 6 luni) de la nivelurile actuale de peste 3% la sub 2% pare imposibil de realizat în condițiile unei inflații persistente și a unui deficit de cont curent care pune presiune pe cursul de schimb.
Băncile ar beneficia de o reducere cu jumătate a taxei în cazul în care soldul creditelor crește cu 8% față de anul anterior. Această țintă este similară creșterii creditului neguvernamental acordat de bănci în 2018 (+7,9% decembrie/decembrie).
Cu încă jumătate poate fi redusă taxa dacă marja netă (diferența dintre dobânda la credite și cea la depozite în lei) scade cu 8% (spre exemplu de la o marjă de 5 puncte procentuale la 4,6 puncte procentuale). În cazul în care marja netă este de sub 4 puncte procentuale, atunci taxa este din start redusă cu jumătate. Marja netă medie pe sistem era în ianuarie de 5,5% pe afacerile în sold și de 5,2% pe cele noi.
Pe de altă parte, scăderea soldului creditelor cu 8% sau creșterea marjei nete cu 8% aduce o creștere a taxei cu jumătate. Astfel, taxa se poate dubla, în cel mai rău caz.
ROBOR, înlocuit cu dobânda medie a tranzacțiilor din piața interbancară
Guvernul insistă, în continuare, pe schimbarea modului în care creditele în lei se raportează la ROBOR. Astfel, ar urma să fie modificate OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori și OUG 52/2016 privind credite ipotecare și să fie schimbat modul de calcul al dobânzilor variabile. Referința n-ar mai fi cea de la cotațiile oferite de bănci la fixing (băncile se raportează la ROBOR la 3 și 6 luni, la care adaugă o marjă pentru creditele în lei), ci dobânzile medii efective din piață, calculate ca medie ponderată zilnică de către BNR și apoi ca medie aritmetică lunară.
Profit.ro a explicat ce scădere de dobânzi ar putea aduce recalcularea referinței (dobânzile la care băncile se împrumută efectiv între ele sunt pe termene foarte scurte, deci la rate mai mici), însă condiția esențială pentru ca diferența să fie transmisă consumatorilor este ca marjele contractuale să nu fie modificate.
Finanțele au discutat într-un grup de lucru cu BNR, dar mai ales, în ultima vreme, cu prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, arată sursele noastre, în timp ce cu băncile s-au întâlnit la sfârșitul lunii februarie, unde a cerut sugestii, cu promisiunea că va mai urma o întâlnire. Până joi la ora prânzului, ministerul n-a mai dat bancherilor niciun semn.
