DOCUMENT Guvernul schimbă Codul de Procedură Fiscală - Notificare înainte de inspecția fiscală, întărirea accesului la dosar în cadrul inspecției

Guvernul a aprobat astăzi un proiect de modificare a Codului de Procedură Fiscală, printre schimbările introduse fiind prevederi în sensul întăririi accesului la dosar în cadrul inspecției, introducerea unei notificări de conformare care urmează să fie transmisă înainte de selectarea firmei sau persoanei pentru efectuarea inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale, informarea contribuabilului prin avizul de inspecție că poate corecta, doar până la data începerii inspecției, declarația de impunere aferentă perioadei și creanțelor care vor face obiectul inspecției.

O serie de modificări au fost eliminate dintr-un proiect inițial, prezentat la momentul respectiv de Profit.ro. Printre acestea, se numără reducerea perioadei în care contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, precum și creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, de la 180 de zile la 90 de zile. De asemenea, față de varianta inițială a proiectului s-a renunțat și la creșterea plafoanelor aferente obligațiilor fiscale sub care nu se acordă eșalonare la plată, atât pentru firme, cât și pentru persoane fizice.

Proiectul introdus în ședința Guvernului

Nota de fundamentare a proiectului

În vederea implementării jalonului „Intrarea în vigoare a cadrului legal incident domeniului de activitate al structurilor de control fiscal” din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), asumat de ANAF, cu termen de implementare trimestrul IV al anului 2022, prin acest act normativ se stabilesc următoarele măsuri:

• transmiterea de către organul de inspecție fiscală a notificărilor de conformare către contribuabilii/plătitorii prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale, în scopul reanalizării situației fiscale personale și, eventual, de a declara și a corecta declarațiile fiscale, ca o metodă alternativă de management a riscului. Această măsură are în vedere încurajarea conformării voluntare la declararea veniturilor de către contribuabili, pe de o parte, iar pe de altă parte este o aliniere a legislației fiscale la bunele practice existente la nivel internațional;
• transmiterea de către organul competent cu efectuarea verificării situației fiscale personale, a unor notificări de conformare voluntară persoanelor fizice identificate cu risc fiscal, similar cu notificarea de conformare în procedura de inspecție fiscală;
• instituirea unui alt mecanism de conformare voluntară a contribuabililor/plătitorilor, prin comunicarea de către organul fiscal, la cererea contribuabilului/plătitorului, a clasei/subclasei de risc în care a fost încadrat contribuabilul/plătitorul respectiv (Această măsură se va aplica din 1 ianuarie 2026);
• în cazul verificării situației fiscale personale a unei persoane fizice, analiza de risc urmează să fie făcută de către structura de la nivelul aparatului central al Agenției Naționale de Administrare Fiscală;
• stabilirea elementelor definitorii ale controalelor specifice activității de control antifraudă efectuate de organele de control antifraudă fiscală, astfel încât să nu existe confuzii între diferitele tipuri de controale și să existe o terminologie unitară la nivelul legislației conexe;
• centralizarea, la nivel național a activității de analiză de risc, precum și a activității de inspecție fiscală, organele de inspecție fiscală urmând să aibă competență de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal din cadrul ANAF.
• introducerea posibilității contribuabilului/plătitorului de a solicita emiterea deciziei de impunere provizorie după împlinirea a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale (de ex. după 90 de zile în cazul marilor contribuabili ori 45 de zile în cazul contribuabililor mijlocii) în situația în care acesta nu a fost informat de către organul de inspecție fiscală cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală.
• menționarea expresă a posibilității organelor de control antifraudă de a efectua verificarea documentară pe întreg teritoriul țării, pentru simetrie cu competența de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării;
• clarificarea modalității de desfășurare a verificării documentare, prin introducerea unor reguli care să prevadă perioadele ce pot fi supuse verificării documentare în funcție de riscul fiscal identificat, modalitatea de comunicare în cadrul procedurii care se va realiza de regulă, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, dar și obligațiile fiscale ce pot face obiectul acestei proceduri.

Schimbări preconizate

Codul de procedură fiscală

• Se propune completarea art. 1 din Codul de procedură fiscală cu definiția dosarului administrativ al acțiunii de control fiscal, precum și cu definiția dosarului fiscal în vederea conformării cu cerințele de precizie și previzibilitate prevăzute de lege. În plus, aceste definiții prezintă importanță și din perspectiva îndeplinirii unor obligații instituite de lege în sarcina organului fiscal, respectiv de punere la dispoziția contribuabilului a dosarului administrativ al acțiunii de control fiscal.
• Se propune modificarea art. 7 din Codul de procedură fiscală după cum urmează:
  • reglementarea expresă a obligației organului fiscal ca, la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului supus unei acțiuni de control fiscal, să îi pună la dispoziție documentele și informațiile care stau la baza emiterii actului de control cuprinse în dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal. Subliniem că, punerea la dispoziție a dosarului administrativ al acțiunii de control fiscal se poate realiza înainte de emiterea actelor de control ce se încheie la finalizarea controlului fiscal, după încheierea constatărilor (înainte sau în cadrul discuției finale dacă dosarul vizează inspecția fiscală). De asemenea, norma propusă permite contribuabilului/plătitorului să solicite dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal și după finalizarea controlului și emiterea actelor de control în vederea pregătirii apărării.
  • Atunci când este cazul, documentele/informațiile vor fi anonimizate pentru a se asigura confidențialitatea și secretul fiscal. Anonimizarea documentelor/informațiilor are loc atunci când acestea cuprind date careau caracter personal, în cazul persoanelor fizice sau care intră sub incidența secretului fiscal, în conformitate cu art. 11 din Codul de procedură fiscală, precum și acele informații care nu au legătură cu contribuabilul/plătitorul respectiv.
  • Crearea posibilității ca în cadrul criteriilor generale în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc fiscal să fie avute în vedere și criterii de natură economică, astfel încât acestea să corespundă realităților economice actuale.
    Deși Codul de procedură fiscală nu definește care sunt criteriile de natură economică, acestea trebuie raportate atât cu privire la evoluția pieței în care își desfășoară activitatea contribuabilul, cât și cu privire la indicatorii economici ai contribuabilului cum ar fi: pierderile contabile repetate, acordarea sau luarea unor împrumuturi, etc.
  • introducerea unei norme care vizează instituirea unui mecanism de conformare voluntară a contribuabililor prin comunicarea către aceștia, la cerere, a clasei/subclasei de risc, prin orice mcomunicare care asigură dovada primirii informației, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la această informație.
    Astfel, creșterea conformării voluntare se poate realiza și prin furnizarea informațiilor care au condus la încadrarea contribuabilului în clasa/sublcasa de risc fiscal, astfel încât acesta să remedieze/corecteze neconformitățile.
    Având în vedere că operaționalizarea aplicației informatice pentru analiza de risc este programatã a fi realizată în trimestrul IV a anului 2025, în prezent derulându-se etapele de achiziție/dezvoltare/implementare, încadrarea în clase/subclase de risc a contribuabililor este condiționată de operaționalizarea acestui sistem care va permite efectuarea automatizată a analizei de risc. Termenul stabilit pentru implementarea acestui sistem este 31.12.2025 iar posibilitatea încadrării contribuabililor în clase/subclase de risc se va putea realiza după această dată.
• La art. 55 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură fiscală se propune armonizarea terminologiei în sensul înlocuirii sintagmei controale curente, operative și tematice, cu cele de control antifraudă. Totodată, pentru corelarea cu alte forme de control fiscal în cadrul cărora se pot administra mijloace de probă, se menționează distinct și controlul inopinat.

CITEȘTE ȘI USR publică un OUG "secret" care ar urma să fie adoptat mâine în domeniul fondurilor UE. Ghinea: Opriți-l pe Boloș, că ne omoară cu ”simplificarea”!

• Se propune modificarea art. 56 alin. (1) și art. 58 alin. (2) din Codul de procedură fiscală în vederea stabilirii obligației organului fiscal de a analiza cu prioritate informațiile și documentele deja disponibile cu privire la activitatea contribuabilului (de exemplu: SAF-T, RO-eTransport, Ro-eFactura, Situații financiare), iar eventualele solicitări de documente/informații suplimentare să vizeze doar cele care nu sunt deținute de organul fiscal.
• Pentru o mai bună claritate a textului și în scopul dezvoltării digitalizării relației dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal, se propune modificarea art. 64 alin. (2) din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii modalităților de punere la dispoziție înscrisurilor respectiv prin poștă cu confirmare de primire, prin depunerea la registratura organului fiscal sau prin mijloace electronice de transmitere la distanță, în condițiile art. 79 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul persoană fizică alegând modalitatea facilă. Precizăm că, în cazul contribuabililor/plătitorilor persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică, precum și persoane fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent în una dintre formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, punerea la dispoziție a documentelor solicitate de organul fiscal se poate realiza doar prin mijloacele electronice de transmitere la distanță potrivit art. 79 din Codul de procedură fiscală.
• Se propune modificarea art. 68 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în sensul reglementării faptului că, pentru a avea acces la sursele de venit ale persoanelor fizice, organele fiscale locale și organul fiscal central vor încheia protocolul denumit „Protocol de aderare la serviciile sistemului informatic PatrimVen”, în conformitate cu art. 701 alin. (1) lit. a) și alin. (2), urmând ca acesta să se transmită prin PatrimVen către organele fiscale locale.
• Având în vedere că au fost semnalate anumite probleme, inclusiv de natură tehnică (de ex. capacitate limitată a sistemului informatic de încărcare/transmitere a documentelor), privind comunicarea exclusiv prin Spațiul privat virtual, se propune crearea posibilității ca în procedura de control fiscal ori de soluționare a contestației, cererile, înscrisurile sau orice alte documente să fie transmise de contribuabili/plătitori, inclusiv de cei prevăzuți la alin. (11) al art. 79 prin Spațiul privat virtual, prin poștă cu confirmare de primire sau prin poșta electronică la adresa de e-mail indicată de organul de control sau de soluționare a contestației ori depuse la registratura organului fiscal competent. De asemenea, organul de control sau de soluționare a contestației poate transmite solicitări, înscrisuri sau orice alte documente prin Spațiul privat virtual ori prin poștă cu confirmare de primire sau poșta electronică la adresa de e-mail indicată de contribuabil/plătitor.
• Se propune modificarea art. 113 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală, în sensul de a se elimina sintagma „stabilirea corectă” urmând ca, stabilirea baze de impozitare, a diferențelor de impozite sau taxe să se realizeze conform prevederilor legale în funcție de metoda de inspecție stabilită.

CITEȘTE ȘI Ministerul Dezvoltării, prin POR: 7 milioane lei pentru infrastructura rutieră și socială și dezvoltarea activității unor firme

• Se propune modificarea/completarea art. 118 din Codul de procedură fiscală, respectiv a regulilor privind inspecția fiscală în vederea alinierii la tendințele internaționale în materie fiscală cu privire la activitatea de administrare fiscală, astfel:
  • prin înlocuirea principiului teritorialității cu principiul deconcentrării în activitatea de inspecție fiscală efectuată de către organul fiscal central, programele de inspecție fiscală (anuale, trimestriale, lunare) se vor realiza la nivel central întrucât și analiza de risc se va realiza la nivel central, urmând a fi aplicate pentru toate organele de inspecție fiscală;
    Prin urmare, alocarea resurselor de inspecție fiscală se efectuează de la nivel central în funcție de riscurile identificate și de resursa umană disponibilă în cadrul întregului aparat de inspecție fiscală. Astfel, în cazul organului fiscal central se va realiza o centralizare la nivel național atât în ceea ce privește analiza de risc, cât și în ceea ce privește activitatea de inspecție fiscală, eliminându-se în acest mod eventualele riscuri care ar putea influența realizarea activității de inspecție fiscală la nivel local;
  • adaptarea principiilor pe baza cărora se efectuează inspecția fiscală de către organul fiscal central, la noile concepte de desfășurare a inspecției fiscale;
  • în contextul digitalizării ANAF, se propune crearea posibilității prezentării legitimației de inspecție și ordinului de serviciu și prin mijloace video de comunicare la distanță.
  • revizuirea modului de completare a registrului unic de control ca urmare a schimbării locului de desfășurare a inspecției fiscale, în sensul că acesta se completează de organul de control doar în cazul în care inspecția fiscală se desfășoară în spațiile de lucru ale contribuabilului, deoarece Legea nr. 252/2003 prevede că registrul unic de control se ține la sediul social și la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizații și/sau acorduri de funcționare.
    Prin urmare, completarea registrului unic de control de către organul fiscal se va realiza în cazul în care inspecția fiscală se va desfășura la sediul social al contribuabilului ori la unul din sediile secundare ale acestuia pentru care au fost eliberate avize/autorizații și/sau acorduri de funcționare. Cu toate acestea, organele de inspecție fiscală au dreptul, conform art. 125 din Codul de procedură fiscală, să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, sau unde se află bunurile impozabile, în prezența contribuabilului/plătitorului ori a unei persoane desemnate de acesta.
  • Se propune la art. 119 din Codul de procedură fiscală modificarea alin. (1) și introducerea unui nou alineat, alin. (3), în sensul eliminării dispozițiilor referitoare la stabilirea competenței de efectuare a inspecției fiscale în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central și în sarcina altor organe fiscale și reglementarea faptului că, în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central, organele de inspecție fiscală urmează să aibă competență de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării, eliminându-se astfel principiul teritorialității în efectuarea inspecției fiscale, context în care, implicit se impune abrogarea alin. (2).
  • Urmare noilor propuneri de stabilire la nivelul aparatului central al ANAF a competenței de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării, delegarea de competență rămâne fără obiect, context în care se impune abrogarea art. 120 din Codul de procedură fiscală.
  • În vederea eficientizării activității de inspecție fiscală, se propune completarea art. 121 din Codul de procedură fiscală, în sensul că, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor/plătitorilor ce vor fi supuși inspecției fiscale să fie efectuată doar de către aparatul central al ANAF. Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru efectuarea inspecției fiscale se propune a fi realizată în baza a două criterii, respectiv:
    • (i) în urma analizei de risc ca urmare a analizei asupra datelor/informațiilor deținute de organul fiscal despre contribuabili/plătitori și
    • (ii) selecția aleatorie a contribuabililor/plătitorilor care are, printre altele, rolul de colectare de informații cu privire la comportamentul contribuabililor/plătitorilor.
      ​​Segmentarea contribuabililor/plătitorilor este importantă în etapa de identificare de riscuri. Segmentarea împarte baza de contribuabili/plătitori în subcategorii cu caracteristici si riscuri fiscale similare care, din perspectiva administrației fiscale, ar conduce la o înțelegere mai bună a comportamentului acestora vis-avis de riscurile fiscale specifice acelei subcategorii. Astfel, odată identificate riscurile fiscale, trebuie asigurate și mecanisme prin care acestea să poată fi urmărite și actualizate. În acest sens, se propune, suplimentar controalelor efectuate în urma rezultatelor obținute ca urmare a analizei de risc, un mecanism de controale aleatorii pentru obținerea de date robuste, neprelucrate, despre comportamentul contribuabililor/plătitorilor și conformarea lor fiscală. Aceste date robuste ar putea contribui la perfecționarea algoritmilor deja utilizați în cadrul analizei de risc.
• În vederea armonizării legislației fiscale cu tendințele internaționale potrivit cărora, activitatea de control fiscal desfășurată de organul fiscal central ar trebui să fie ultima pârghie a administrației fiscale pentru realizarea conformării, realizându-se astfel o eficientizare a utilizării acestor resurse prin îndreptarea către contribuabilii ce refuză să se conformeze voluntar, se propune un nou mecanism în vederea încurajării conformării voluntare a contribuabililor/plătitorilor.
  În acest sens, se propune completarea Codului de procedură fiscală cu un nou articol – articolul 121¹ – prin care se introduce notificarea de conformare emisă în cazul organului fiscal central, care urmează să fie transmisă de organul de inspecție fiscală tuturor contribuabililor/plătitorilor prezumtivi a fi selectați pentru efectuarea inspecției fiscale, în scopul reanalizării situației fiscale de către contribuabil/plătitor și eventual de a depune sau corecta declarațiile fiscale, cu mențiunea că această măsură va conduce și la o eficientizare a utilizării resurselor prin îndreptarea acestora către contribuabilii/plătitorii care nu remediază riscurile fiscale pentru care a fost notificat.
  Notificarea de conformare emisă în cazul organului fiscal central va conține și mențiuni privind riscurile identificate de organul fiscal, iar contribuabilii/plătitorii vor avea posibilitatea reanalizării situației fiscale și corectării declarațiilor fiscale într-un termen de 30 de zile dacă se confirmă riscurile identificate de organul fiscal.
  În acest interval de timp, organul de inspecție fiscală nu va întreprinde nicio acțiune în vederea selectării contribuabililor/plătitorilor pentru efectuarea inspecției.
  Totuși, corectarea declarațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor nu împiedică selectarea acestora pentru efectuarea inspecției fiscale, dacă organul de inspecție apreciază că riscurile identificate inițial sau o parte dintre acestea se mențin.
  De subliniat că sunt supuși obligatoriu unei inspecții fiscale sau unei verificări documentare contribuabilii/plătitorii cu risc fiscal ridicat.

CITEȘTE ȘI Guvernul a împrumutat de la bănci și populație 133 miliarde de lei în 2022. Cu tot cu împrumuturile din PNRR, statul ajunge la împrumuturi de 146,5 miliarde lei

• Se propune completarea art. 122 alin. (7) din Codul de procedură fiscală care reglementează informațiile pe care trebuie să le cuprindă avizul de inspecție fiscală, în sensul că acesta să conțină și informații cu privire la posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a depune sau de a corecta, până la data începerii inspecției fiscale, declarația de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce vor face obiectul inspecției fiscale, pentru a evita datorarea de eventuale penalități de nedeclarare.
• În contextul în care se schimbă conceptul privind efectuarea inspecției fiscale, aceasta realizânduse, de regulă, la sediul organului fiscal, se impune modificarea dispozițiilor art.123 din Codul de procedură fiscală în scopul corelării dispozițiilor acestui act normativ cu prevederile Legii nr. 252/2003.
  Astfel, se modifică alin. (2) și (3) ale art. 123 în sensul că data începerii inspecției fiscale este data menționată în registrul unic de control, ori de câte ori există obligația ținerii acestuia și inspecția se desfășoară în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului.
  În plus, sunt completate dispozițiile art. 123 cu un nou alineat, alin. (4), cu norme care să reglementeze data începerii inspecției fiscale în cazul în care aceasta se desfășoară la sediul organului fiscal. În acest caz, data începerii inspecției fiscale este data prevăzută în aviz. Dacă inspecția fiscală nu poate începe la data prevăzută în aviz, cel târziu la data împlinirii acesteia, contribuabilul/plătitorul este înștiințat, în scris, asupra noii date de începere a inspecției fiscale.
• Se propune modificarea art. 125 din Codul de procedură fiscală, în sensul schimbării locului de efectuare a inspecției fiscale. Astfel, aceasta urmează să se desfășoare, de regulă, la sediul organului de inspecție fiscală, cu scopul de a stimula digitalizarea acțiunilor de control.
  Cu toate acestea, din inițiativa organului de inspecție fiscală sau la solicitarea motivată a contribuabilului/plătitorului, inspecția fiscală se poate desfășura și în spațiile de lucru ale persoanei controlate. Cererea contribuabilului/plătitorului de schimbare a locului de efectuare a inspecției fiscale trebuie soluționată în maximum 3 zile de la data depuneri, în caz contrar aceasta se consideră acceptată tacit. Schimbarea locului de efectuare a inspecției fiscale (indiferent de locul unde a început inspecția) se poate realiza și pe parcursul inspecției fiscale.
  Totodată, se menține obligația persoanei controlate de a pune la dispoziția organului de inspecție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
  De asemenea, au fost revizuite normele privind programul de efectuare a inspecției fiscale în funcție delocul de desfășurare a acesteia.
• Se propune modificarea și completarea art. 133 din Codul de procedură fiscală în scopul creșterii gradului de colectare a creanțelor fiscale și să devină eficiente normele privind emiterea deciziei de impunere provizorie. În acest sens modificările vizează:
  • posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a solicita emiterea deciziei de impunere provizorie după împlinirea a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale (de ex. după 90 de zile în cazul marilor contribuabili ori 45 de zile în cazul contribuabililor mijlocii) în situația în care acesta nu a fost informat de către organul de inspecție fiscală cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală.
    Menționăm că, în situația în care organul de inspecție fiscală finalizează verificarea unei perioade fiscale și a unui tip de impozit și informează contribuabilul cu privire la acest fapt, anterior împlinirii a jumătate din durata legală de efectuare a inspecției fiscale, se menține posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a solicita emiterea deciziei de impunere provizorie, oricând, după informarea efectuată de organul fiscal.
  • stabilirea unui termen de emitere și comunicare a deciziei de impunere provizorie, respectiv 10 zile lucrătoare în cazul marilor contribuabili sau 5 zile lucrătoare în cazul celorlalți contribuabili (mici și mijlocii), de la data solicitării;
  • în mod corelativ, pentru nerespectarea de către organul fiscal a termenului de emitere și comunicare a deciziei de impunere provizorie se prevede exonerarea contribuabilului/plătitorului de plata dobânzilor și penalităților de nedeclarare începând din ziua următoare împlinirii termenului de emitere și comunicare și până la data la care decizia a fost comunicată contribuabilului/plătitorului;
  • crearea posibilității punerii în executare a deciziei de impunere provizorie după împlinirea termenului de plată prevăzut la art. 156 din Codul de procedură fiscală în situația în care contribuabilul/plătitorul a solicitat emiterea deciziei de impunere provizorie și obligațiile fiscale stabilite suplimentar nu au fost stinse.
• Se propune completarea art. 135 din Codul de procedură fiscală, în sensul stabilirii faptului că, pentru efectuarea controlul inopinat sunt competente organele de inspecție fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale. Organele competente să exercite verificarea situației fiscale personale sunt stabilite prin ordinul președintelui ANAF prevăzut la art. 138 alin. (3) din Codul de proedură fiscală. Propunerea are în vedere clarificarea regulilor de competență care guvernează exercitarea controlului inopinat cu regulile de competența națională pentru organele de inspecție fiscală și organele care efectuează verificarea situației fiscale personale.

CITEȘTE ȘI EXCLUSIV DOCUMENT ANAF colindă contribuabilii între 27 și 30 decembrie. A fost emis un ordin intern pe final de an pentru a strânge mai mulți bani - administrațiile județene, Antifrauda și DGAMC trebuie să impulsioneze colectarea

• Se propune modificarea art. 136 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii la nivelul acestui act normativ a elementelor definitorii ale controalelor efectuate de Direcția generală antifraudă fiscală specifice activității de control antifraudă, astfel încât să nu existe confuzii între diferitele tipuri de controale și să existe o terminologie unitară la nivelul legislației conexe.
  Astfel, se constată că obiectul controlului antifraudă este acela de a preveni și combate evaziunea fiscală, precum și frauda fiscală, iar acest obiectiv poate fi atins prin activități de control operativ, fără informarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului cu privire la efectuarea controlului. În plus, practica a relevat necesitatea unei abordări consecvente a controalelor antifraudă, axată pe analiza de risc.
  Abordarea pe bază de analiză de risc în ceea ce privește planificarea acțiunilor de control este o metodă cu eficiență practică dovedită, contribuind la o alocare a resurselor, astfel încât să fie maximizat rezultatul acțiunilor de control. În acest context, se propune ca acțiunile de control desfășurate de Direcția generală antifraudă fiscală să fie îndreptate îndeosebi asupra cazurilor în care există riscuri crescute de evaziune fiscală, precum și de fraudă fiscală, în vederea evitării situațiilor în care acțiunile de control vizează contribuabili/plătitori cu un risc fiscal scăzut. Având în vedere specificul activităților de control antifraudă este necesar să se prevadă și excepții de la efectuarea controlului în baza analizei de risc, permițând astfel, pe de o parte, creșterea gradului de detecție a fraudelor fiscale și, pe de altă parte, validarea indicatorilor de risc folosiți la întocmirea analizei de risc precum și realizarea unor atribuții specifice date prin lege în competența ANAF. Precizăm că nu se pot face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită pentru efectuarea controlului antifraudă.
  Activitatea Direcției generale antifraudă fiscală este complexă, existând un spectru variat de acțiuni raportat la actele normative a căror respectare se verifică.
  Experiența instituțională a relevat existența unor situații neprevăzute în cadrul controalelor operative, care au făcut necesară o reacție imediată pentru constatarea și sancționarea faptelor ce constituie încălcări ale legislației din sfera de competență a ANAF. Odată cu operaționalizarea sistemului Ro e-Transport și creșterea numărului de controale operative efectuate în trafic asupra autovehiculelor destinate transportului rutier de bunuri, există premisa inexistenței unei analize de risc prealabile, aprofundate, asupra unui contribuabil, iar tipologia acestor acțiuni cu caracter excepțional va fi și mai variată.
  Competențele ANAF, respectiv ale Direcției generale antifraudă fiscală, ating diverse domenii specifice, iar exercitarea atribuțiilor legale presupune efectuarea unor controale fiscale în care obiectivele de control sunt prestabilite, potrivit legii, fără a mai fi necesară efectuarea unei analize de risc. Această categorie de controale este diversă și cuprinde, în principal, pe cele realizate la solicitarea organelor de urmărire penală, potrivit obiectivelor stabilite de solicitant, în temeiul art. 350 din Codul de procedură fiscală precum și pe cele solicitate de Curtea de Conturi a României în temeiul art. 42 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, cu modificările și completările ulterioare.
  Totodată, există situații în care este esențială o reacție rapidă pe linia decoperirii și combaterii unor acțiuni speculative, potrivit legii, ori situații în care implementarea unor acte normative care reglementează obligații fiscale impune realizarea unor evaluări rapide, pe baza unor controale operative, pentru a asigura suportul informațional la nivelul factorilor decizionali.

CITEȘTE ȘI LEGE Bacșișul, fiscalizat din prima zi a anului viitor. Cum vei plăti la restaurant și cum le vei putea "mulțumi" chelnerilor

• Se propune modificarea art. 137 din Codul de procedură fiscală întrucât se constată necesitatea reglementării într-o manieră exhaustivă, mai transparentă, a activităților care pot fi desfășurate de inspectorii din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală în cadrul acțiunilor de control, conducând astfel la o creștere a gradului de încredere a contribuabilului/plătitorului în imparțialitatea și corectitudinea acțiunii de control, chiar dacă principiile, precum și drepturile și obligațiile contribuabilului/plătitorului statuate în Codul de procedură fiscală sunt direct aplicabile acestei forme de control fiscal.
  În plus, sunt enumerate expres, atât drepturile contribuabilului/plătitorului supus unui control antifraudă, cât și drepturile conferite rudelor contribuabilului/plătitorului de a refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri ori a altor persoane (preoții, avocații, consultanții fiscali, auditorii, experții contabili, medicii și psihoterapeuții) de a refuza furnizarea de informații, drepturi care sunt deja reglementate de Codul de procedură fiscală.
• În vederea asigurării unei terminologii unitare cu privire la controlul antifraudă, se propune înlocuirea sintagmei ”controlului operativ și inopinat” cu sintagma ”controlului antifraudă” la art. 137¹.
• Se propune modificarea art. 138 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în sensul că efectuarea analizei de risc în vederea identificării persoanelor fizice care prezintă risc fiscal de neconformare să se facă de către structura competentă de la nivelul central al ANAF. De asemenea, după alin. (2) al art. 138 din Codul de procedură fiscală se propune introducerea unui nou alineat alin. (2¹) care reglementează posibilitatea selectării aleatorie a persoanelor fizice pentru efectuarea unei verificări a situației fiscale personale. Termenii și condițiile pentru selectarea aleatorie va fi aprobată prin ordin al președintelui ANAF publicat în Monitorul Oficial al României. Efectuarea de controale aleatorii este un instrument benific atât sub aspectul calibrării analizei de risc efectuată pentru stabilirea riscului de neconformare la declararea veniturilor impozabile ale persoanelor fizice, cât și sub aspectul impactului semnificativ în conformarea fiscală generală. Este de menționat că, într-un an calendaristic, procentul maximal de persoane fizice selectate în mod aleatoriu nu poate depăși 10% din totalul persoanelor fizice selectate pentru efectuarea verificării situației fiscale persoanele în anul respectiv.
• De asemenea, se propune introducerea unei activități preliminare noi, respectiv transmiterea unor notificări de conformare emisă în cazul organului fiscal central persoanelor fizice identificate cu risc fiscal potrivit art. 138 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, prin completarea acestui act normativ cu
  un nou articol - articolul 140¹, similar procedurii de efectuare a inspecției fiscale.
  Propunerea vizează încurajarea conformării voluntare a persoanelor fizice la declararea veniturilor realizate. Această abordare este în concordanță cu bunele practici existente la nivel internațional în sensul introducerii în legislație a unor metode alternative de management al riscului. Printr-o astfel de abordare se urmărește alocarea eficientă a resurselor de control fiscal către acele persoane fizice care prezintă risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile și care nu-și reanalizează situația fiscală personală și nu procedează la declararea sau corectarea declarației fiscale pentru perioada vizată.
• Se propune modificarea art. 141 alin. (1) lit e) din Codul de procedură fiscală întrucât trebuie precizat faptul că în situația în care persoanele fizice supuse verificării situației fiscale personale depun înscrisurile care justifică venituri/cheltuieli într-o limbă străină trebuie însoțite de traducerea în limba română, potrivit art. 8 din același act normativ care reglementează condițiile în care se depun astfel de documente.
• Se propune și completarea art. 148 în vederea stabilirii cu claritate a organelor competente pentru efectuarea verificării documentare respectiv:
  • organele de inspecție fiscală,
  • organele de control antifraudă fiscală,
  • organele competente să exercite verificarea situației fiscale personale (Direcția generală control venituri persoane fizice din cadrul aparatului propriu al ANAF și serviciile de verificări fiscale din cadrul aparatului propriu al direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice).
• Totodată, se propune și modificarea alin. (4) al art. 148, în scopul corelării cu dispozițiile propuse la art. 138 alin.(2) din Codul de procedură fiscală.
• În plus, pentru o mai bună clarificare la nivelul legislației primare, se propune completarea art. 148 cu un nou alineat, alin. (5), care să menționeze expres posibilitatea organelor de control antifraudă de a efectua verificarea documentară pe întreg teritoriul țării.

CITEȘTE ȘI LEGE Bacșișul, fiscalizat din prima zi a anului viitor. Cum vei plăti la restaurant și cum le vei putea "mulțumi" chelnerilor

• În vederea clarificării modalității de desfășurare a verificării documentare, pentru a extinde utilizarea acestei proceduri în activitatea curentă a autorității fiscale și eficientizarea acesteia, se propune un nou articol, art. 148¹, prin care se introduc unele reguli care prevăd:
  • perioadele ce pot fi supuse verificării documentare în funcție de riscul fiscal identificat,
  • obligațiile fiscale ce pot face obiectul acestei proceduri, respectiv dacă sunt în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale și dacă nu s-a ridicat rezerva verificării ulterioare. Este de menționat că pot fi supuse verificării documentare inclusiv perioade determinate din cadrul uneia sau mai multor perioade impozabile ( de ex. o perioadă determinată o poate reprezenta un anumit număr de zile dintr-o lună);
  • modalitățile de comunicare în cadrul procedurii de verificare documentară.
• De asemenea, suplimentar față de reglementarea inițială, se prevede și posibilitatea organului fiscal de a supune acestei verificări aspecte punctuale legate de una sau mai multe tranzacții desfășurate de contribuabil/plătitor în perioada supusă verificării.
  Considerăm că acest aspect este de natură să conducă la eficientizarea activității de control întrucât, în cazul existenței unor neclarități cu privire la o tranzacție determinată a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal va avea posibilitatea de a lămuri aceste aspecte într-o perioadă mult mai scurtă și cu resurse mult mai puține decât în cazul demarării unei inspecții fiscale parțiale/verificări a situației fiscale personale.
  De asemenea, se propune și reglementarea expresă a posibilității de utilizare a metodelor indirecte de stabilire a veniturilor, pentru a adapta mai mult acest tip de control și specificului organelor fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale.
• Se propune completarea art. 149 din Codul de procedură fiscală, astfel:
  • în procedura de verificare documentară contribuabilului supus verificării documentare are obligația de a prezenta împreună cu documentele solicitate și explicațiile scrise aferente, în vederea eficientizării procedurii de control;
  • posibilitatea prelungirii la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pentru motive justificate, a termenului de 30 de zile în care contribuabilul/plătitorul are obligația de a prezenta documentele solicitate de organul fiscal;
  • posibilitatea emiterii deciziei urmare procedurii de verificare documentară, fără a fi nulă, în cazul în care contribuabilul/plătitorul renunță, în scris, la audiere și notifică organul fiscal în acest sens, în scopul armonizării cu prevederile generale referitoare la dreptul de a fi ascultat;
  • detalierea modalității de realizare a audierii prin raportare la dispozițiile generale referitoare la dreptul de a fi ascultat;
  • posibilitatea contribuabilului/plătitorului de a prezenta, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului fiscal în termen de 5 zile lucrătoare de la data realizării audierii, termen ce poate fi prelungit, pe acceași durată, pentru motive justificate;
  • termenul de emitere a deciziei de verificare documentară în vederea comunicării acesteia.
• În vederea detalierii cadrului legal pentru desfășurarea acțiunilor de prevenire și conformare în cadrul controlului realizat de ANAF și Autoritatea Vamală Română, se propune stabilirea competențelor ANAF și respectiv, Autorității Vamale Române prin două alineate la art. 151, respectiv alin.(1) și alin.(1¹).
• La articolul 181 se propune completarea alin. (12) al acestui articol în scopul clarificării situațiilor în care se percepe penalitatea de nedeclarare, în sensul că aceasta se va aplica unui contribuabil/plătitor doar în urma unei decizii de impunere emise într-o procedură de inspecție fiscală, verificare documentară sau verificare a situației fiscale personale, respectiv în procedura de impunere din oficiu. De asemenea, se urmărește clarificarea faptului că penalitățile de nedeclarare se pot aplica și în cazul veniturilor persoanelor fizice a căror sursă nu a fost identificată în cadrul unei verificări a situației fiscale personale sau a unei verificări documentare.
• Se propune modificarea art. 336 alin. (1) lit. g) în sensul înlocuirii sintagmei „dispuse de funcționarii publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală” cu sintagma „dispuse de organul de control antifraudă fiscală”, pentru unitatea terminologică cu prevederile art. 136 din Codul de procedură fiscală.

OUG 74/2013 reorganizarea activității ANAF

Se propune modificarea art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 și a părții introductive de la art. 14, în scopul creșteri gradului de transparență în ceea ce privește drepturile și atribuțiile personalului Direcției generale antifraudă fiscală în raport cu contribuabilul/plătitorul supus controlului generează predictibilitate în activitatea entităților controlate, ceea ce poate constitui o premisă pentru creșterea gradului de conformare.

Direcția generală antifraudă fiscală, în calitate de organ fiscal din cadrul ANAF, efectuează controale
fiscale din perspectiva stabilirii unei stări de fapt fiscale și în funcție de împrejurările în care sunt săvârșite faptele ce au implicații fiscale se procedează, după caz, la sesizarea organelor de urmărire penală ori la inițierea demersurilor pentru emiterea unui titlu de creanță fiscală.

Totodată, fiind o structură de control operativ în cadrul ANAF, Direcției generale antifraudă fiscală îi sunt atribuite competențe reglementate în sarcina ANAF, la nivelul unor acte normative cu caracter special, precum cele din domeniile punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, prevenirea si combaterea spălării banilor și finanațării terorismului, combaterii acțiunilor speculative, emiterii de monedă electronică, serviciilor de plată și din alte acte normative în care sunt reglementate atribuții din afara sferei fiscale.

În acest context, se impune ca Direcția generală antifraudă fiscală să dețină atribuțiile necesare defășurării activităților de cercetare, evaluare, investigare și verificare ce concură la realizarea obiectivelor. De asemenea, este necesar ca Direcția generală antifraudă fiscală să poată constata contravenții și să aplice sancțiuni contravenționale în toate domeniile de competență ale ANAF, această atribuție fiind exercitată exclusiv pentru faptele constatate în timpul controlului antifraudă, în raport cu obiectivele specifice ale acțiunii de control.

Oprirea mijoacelor de transport de bunuri și de persoane pentru verificarea documentelor ce atestă îndeplinirea obligațiilor din domeniul fiscal este o activitate ce se regăsește cu precădere în zona de prevenire a evaziunii fiscale. Utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pentru transportul de persoane, monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri ce provin din achiziții intracomunitare și operaționalizarea sistemului Ro e-Transport fac ca această atribuție să fie una esențială pentru activitatea de prevenire și descoperire a evaziunii fiscale.

Urmare înființării Autorității Vamale Române, competența în domeniul prevenirii, descoperirii și combaterii fraudei vamale nu mai parține ANAF ci Autorității Vamale Române, context în care se impune modificarea în acest sens a art. 3, 6 și 8 din acest act normativ.