Comunitatea bancară a transmis Senatului, prima Cameră a Parlamentului care va dezbate OUG 114, prin care Guvernul a decis, printre altele, impozitarea activelor financiare ale băncilor, că, deși impactul introducerii taxei pare a fi doar asupra instituțiilor bancare, costul final va fi plătit de societate în general.
Băncile avertizează totodată că noua taxă va conduce la situația în care unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital, în condițiile în care nivelul de taxare este triplu față de rentabilitatea activelor înregistrată de bănci în ultimii 10 ani. Prin urmare, băncile solicită respingerea dispozițiilor din OUG 114 privind taxarea activelor financiare.
La finele anului trecut, Guvernul de la București a decis, prin Ordonanța de Urgență nr. 114/2018, și impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al ROBOR mai mare de 2%, contribuție numită inițial de autorități "taxă pe lăcomie".
Senatul este prima Cameră a Parlamentului care va discuta prevederile OUG 114, iar Asociația Română a Băncilor și Consiliul Patronatelor Bancare din România au transmis senatorilor o serie de argumente privind respingerea prevederilor din ordonanță privind taxarea băncilor.
Băncile arată că prin astfel de măsuri, în fapt, economia României devine mai vulnerabilă la eventuale șocuri externe de natura crizelor internaționale
”Modul în care a fost concepută această taxă nu are fundament economic, respectiv condiționarea acesteia de ROBOR, o dobândă care este stabilită de piață. ROBOR este rezultatul cererii și ofertei de pe piața interbancară, depinzând de o serie de factori macroeconomici, inflația fiind principalul factor determinant al evoluției nivelului ROBOR. Comunitatea bancară semnalează că, deși impactul introducerii taxei pe activele financiare pare a fi doar asupra instituțiilor bancare, acestea urmând să plătească taxă din capital, costul final va fi plătit de societate în general, prin restrângerea creditării cu un puternic impact negativ asupra consumului producției și investițiilor și, implicit, cu efecte asupra bugetului de stat pe viitor”, este poziția comunității bancare.
Potrivit acesteia, sistemul bancar a contribuit în ultimii ani pe plan local cu fonduri de miliarde de euro, care au susținut economia românească. Astfel, din această perspectivă, instituirea noii taxe pe active nu are susținere, având în vedere că alte state ale Uniunii Europene au impus taxarea activelor financiare doar în perioada crizei 2009 - 2010, pentru a compensa finanțarea cu bani publici a băncilor, ceea ce nu a fost cazul și nu este cazul acum în România.
Mai mult decât atât, nivelul de taxare propus în România este mult mai mare decât nivelurile observate în aceste state (nivelul maxim al taxei, respectiv 0,53%/an, fiind întâlnit în Ungaria, aceasta fiind redusă în foarte scurt timp la o cotă situată între 0,15%-0,2%), în condițiile în care vorbim de economii și sectoare mai dezvoltate. De asemenea, statele care au aplicat astfel de taxe în anii anteriori au ajuns în final să reducă nivelul inițial stabilit tocmai din cauza efectelor negative produse.
În contextul creat de introducerea taxei pe active, acționarii băncilor, indiferent că este vorba de bănci românești sau străine, vor avea în vedere măsuri de restabilire a profitabilității.
În plus, mai arată băncile, în România, măsurile sunt propuse într-o perioadă în care există riscul deteriorării rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente, în contextul normalizării politicii monetare în economiile avansate și al înăspririi condițiilor de finanțare la nivel global.
”Dorim să subliniem și faptul că, în condițiile nivelului actual de taxare (1,2%/an, ținând cont de nivelul curent al ROBOR), unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințelor de capital generate de introducerea taxei, astfel cum este aceasta structurată în prezent. În mod similar, trebuie menționat că acest nivel de taxare este triplu față de rentabilitatea activelor înregistrată de bănci în ultimii 10 ani, de 0,44%”, se arată în scrisoarea transmisă senatorilor.
În acest context, băncile apreciază ca fiind oportună realizarea unei analize detaliate a beneficiilor aduse prin introducerea taxei asupra activelor financiare bancare, prin raportare la efectele negative pe care se apreciază că introducerea acesteia le va produce.
Băncile aduc drept argument și estimarea preliminară a Băncii Naționale a României pe proiectul inițial al ordonanței
Estimarea preliminară a BNR privind impactul asupra sectorului bancar a luat în calcul media ratelor medii trimestriale/semestriale de referință ROBOR 3M și 6M la decembrie 2018 de 3,31% (date până la 19 decembrie 2018), în condițiile unei cote de taxare anuală de 0,9% anunțată inițial de către ministrul Finanțelor (deci mai mică decât cea curentă).
Astfel, la nivel individual, implementarea taxei ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerințelor globale de capital în cazul a 9 bănci în anul 2019 (din care una de importanță sistemică), respectiv a 14 bănci în anul 2020 (din care una de importanță sistemică) conform scenariului de bază. În cadrul scenariului advers al testelor de stres derulate anul trecut în sistemul bancar local, 20 de bănci în anul 2019 (din care 8 de importanță sistemică), respectiv 23 bănci în anul 2020 (din care 8 de importanță sistemică) nu ar deține fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerințelor globale de capital, necesitând aport de capital.
Totodată, numărul de bănci care ar rămâne profitabile ar fi de 4 până în anul 2019 (toate de importanță sistemică), respectiv 2 până la finele anului 2020. În scenariul advers ajustat cu Includerea taxei, nicio bancă nu ar mai avea capacitate de a genera profit în orizontul de analiză.
Efectele preconizate asupra economiei
Pe baza experienței celorIaIte state care au introdus taxe sectoriale, băncile susțin că introducerea unei asemenea taxe ar urma să producă efecte negative asupra industriei financiare și asupra economiei în general, impactând:
Companiile
- Este de așteptat o revizuire nefavorabilă a planurilor investiționale și disponibilizări în sectorul privat, ceea ce poate determina creșterea ratei șomajului și favorizarea fenomenului emigrației.
- IMM-urile și antreprenorii vor resimți cel mai puternic restrângerea creditării în economie.
- Vor fi afectate companiile care generează exporturi, cu impact nefavorabil asupra competitivității.
- Va fi descurajată creditarea internă și încurajată finanțarea transfrontalieră, ceea ce va determina creșterea datoriei private externe și riscuri suplimentare la adresa stabilității financiare.
- Vor fi stimulate dezvoItarea formelor de finanțare nereglementate și/sau nefiscalizate.
Populația
- Limitarea accesului la creditare pentru populație, mai ales pentru creditele ipotecare, cu impact negativ în principal pentru populația tânără, dar și pentru piața construcțiilor rezidențiale.
Este de așteptat o reducere a soldului resurselor atrase (conturi curente și depozite), ceea ce va determina o diminuare semnificativă a nivelului de economisire, cu impact asupra creșterii economice. Gradul de bancarizare se va reduce față de nivelul actual de 60%.
Statul
- Impact direct asupra încasărilor la bugetul de stat, generat de încetinirea creșterii veniturilor și a consumului.
- Impact negativ asupra absorbției fondurilor europene, prin reducerea componentei de cofinanțare care implică credit bancar.
- Impact negativ asupra programelor guvernamentale.
- Impact negativ asupra posibilităților de finanțare ale statului - sunt afectați negativ cei mai importanți doi finanțatori ai statului român, băncile și fondurile de pensii locale, conducând potențial la creșterea costurilor de finanțare ale statului și la creșterea dependenței de fluxurile de capital străin.
- Riscul pierderii rating-ului investițional.
Sectorul bancar
- Unele bănci nu vor deține fonduri proprii pentru acoperirea integrală a cerințetor de capital generate de introducerea taxei.
- Pot apărea efecte de antrenare periculoase pentru stabilitatea financiară a sistemului bancar.
- Băncile vor fi nevoite să își regândească modelul de afaceri și strategiile investiționale în România.
- Creșterea ratei creditelor neperformante.
Mai mult, taxa pe activele financiare ar putea genera consecințe fiscale nefaste, ridicând o serie de probleme legate de aplicarea principiului neutralității măsurilor fiscale, al echității fiscale și al predictibilității impunerii.
La rândul său, raportarea nivelului taxei asupra activelor financiare ale băncilor în funcție de ROBOR nu este de natură a asigura predictibilitatea impunerii, dat fiind faptul că acest indice este un element exogen, aflat în afara sferei de influență a instituțiilor de credite, fiind stabilit de piață.
În concluzie, băncile afirmă că există un risc ridicat ca taxa pe activele financiare ale acestora să producă efecte negative în lanț în economie, cu impact direct în reducerea creșterii economice sau chiar intrarea într-o perioadă de recesiune, reducerea drastică a pieței imobiliare cu falimentele inerente, pierderea de locuri de muncă, reducerea masei de impozitare, corespunzător cu reducerea bazei de taxare.
Efectele negative ale introducerii taxei, mai arată bancherii, s-au făcut deja simțite pe piețele financiare, manifestându-se prin deprecieri de miliarde de euro pe piețele interne și internaționale, dar și prin cursul valutar.
Băncile reclamă și că OUG 114 este neclară în privința aplicării, fiind nevoie de o detaliere a aplicării prevederilor acesteia.
În scrisoare mai sunt ridicate și probleme de necsontițuționalitate ale OUG 114, precum justificarea urgenței sau așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Având în vedere toate aceste considerente, comunitatea bancară solicită respingerea taxei pe activele bancare, impusă prin OUG 114/2018.
