Un fost angajat al retailerului german Kaufland din România a obținut în instanță, în urma unei hotărâri definitive, anularea deciziei de concediere, reangajarea pe post, plata tuturor drepturilor salariale, a cheltuielilor de judecată și despăgubiri morale de 10.000 lei pentru "reala suferință fizică" invocată ca fiind generată de către fostul angajator în ultimele 12 luni ale contractului de muncă, relevă date analizate de Profit.ro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Într-o primă fază, Tribunalul București a admis, în iulie 2021, cererea fostului angajat Kaufland. Instanța a motivat hotărârea prin faptul că retailerul nu a respectat termenului de preaviz în privința deciziei de concediere.
Kaufland România a făcut apel, dar magistrații au respins acum cererea, hotărârea fiind definitivă.
"Având în vedere că modalitatea în care s-au desfășurat raporturile de muncă dintre părți a produs o reală suferință psihică reclamantului, acesta stând într-o stare de incertitudine cu privire la existența locului de muncă aproximativ un an, Tribunalul apreciază că este întemeiat în parte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, motiv pentru care va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, sumă considerată ca fiind proporționala cu prejudiciul moral cauzat acestuia", se arată în motivarea Tribunalului București.
Fostul angajat Kaufland a cerut daune morale de 100.000 lei.
Prin cererea înaintată instanței, reclamantul, care conducea un departament, a afirmat că a fost anunțat de către doi directori superiori, în februarie 2020, că "a fost ales să părăsească echipa ca urmare a deciziei companiei de a modifica structura departamentului".
Angajatorul i-a oferit poziția de șef adjunct magazin, dar reclamantul a refuzat propunerea pe motiv că "nu corespunde experienței și expertizei dobândite, presupune un nivel salarial considerabil redus față de poziția deținută în prezent și condiții de lucru mult diferite, inferioare condițiilor și drepturilor câștigate prin anii de muncă de până atunci, plus că activitatea specifică respectivei poziții nu se potrivește profilului său".
"Discuția i-a produs la acel moment o evidentă stare de rău în contextul în care nu înțelegea nici cum și nici de ce ar fi putut lua o decizie în sensul indicat și, în special, în contextul în care chiar dumnealor au confirmat rezultatele sale profesionale. Toată situația creată, insistențele de a accepta o retrogradare și maniera în care au fost conduse discuțiile de către reprezentanții societății pârâte i-au provocat o evidentă stare de tensiune și de rău, s-a simțit dezamăgit și umilit în contextul anilor pe care l-a dedicat companiei la nivelul întregului său potențial și efort.
În contextul expus, aparenta propunere a fost o evidentă formă de a pune presiune pentru ca, eventual, să părăsească compania de bunăvoie sau să accepte o variantă care să se încadreze în calculele făcute de companie, care însă ignora complet obligațiile asumate față de propriii angajați. Situația era cu atât mai mult de neînțeles în contextul în care, în paralel, compania se recomandă a fi unul dintre cei mai mari angajatori din România și, de asemenea, anunța în presă creșteri de salarii începând cu 1 martie 2020 și noi deschideri de magazine.
Reiterează că, în cadrul discuției, nu a fost exprimat un orizont clar de timp sau cum se va pune efectiv în practică o altfel de măsură. Așadar, cei doi directori, personal, l-au lăsat într-o completă stare de incertitudine, fără niciun orizont de timp și fără a exista un document pe care să aibă posibilitatea măcar să îl conteste pentru a-și putea apăra drepturile, situație care a trenat mai bine de un an", se susține în cerere.
Reclamantul a mai susținut că, la câteva zile după ce a fost anunțat că a fost ales să părăsească compania, a avut loc o ședință cu asistenții de departament și unul dintre directori a anunțat că reclamantul și alte trei persoane vor fi disponibilizate.
"Abordarea acestuia a fost una de evidentă ignorare, desconsiderare față de acesta, exprimată inclusiv prin modul în care s-a poziționat în respectiva ședință. Pentru a reda fidel momentul, menționează că era singurul area manager (dintre cel trei aleși pentru a părăsi echipa) ce avea biroul în București și care era, în consecință, prezent la întrunire. Superiorul său s-a poziționat în centrul biroului, cu spatele la acesta, și a anunțat faptul că urmează să plece, fără a ține cont vreun moment de faptul ca este prezent, de faptul că are o activitate îndelungată în departament, a avut până la acel moment o relație de bună colaborare cu toți colegii, s-a bucurat de aprecierea tuturor foștilor șefi și, inclusiv procedural, avea încă un contract în derulare și atribuții de îndeplinit împreună cu cei prezenți. Momentul a fost deosebit de umilitor, i-a subminat considerabil autoritatea și poziția în calitate de coleg și manager de activitate pe zona sa de responsabilitate, i-a afectat demnitatea și a avut ca efect scăderea considerabilă a încrederii în forțele proprii și a stimei de sine", se mai susține în cerere.
Fostul angajat a afirmat în fața instanței că, după ședința respectivă, pe fondul conștientizării comportamentului nepotrivit pe care șeful ierarhic îl manifesta față de el, au debutat mai multe probleme medicale, cu stări de panică, insomnii și anxietate, probleme pe care le-a gestionat cu greu și cu eforturi considerabile din partea familiei și a celor apropiați.
"Ulterior acestor momente, comunicarea cu șeful ierarhic superior a fost extrem de dificilă atât cu privire la aspectele legate de activitate, care necesitau o reacție din partea dumnealui, cât și cu privire la situația sa. Multe dintre întrebările adresate în scurtele momente de interacțiune, mesajele e-mail sau sms-urile au rămas fără răspuns sau au primit răspunsuri expeditive și evazive de tipul „nu știu" la întrebări importante, relative la ce se va întâmpla mai departe cu acesta din perspectiva raportului de muncă și când", se mai arată în cerere.
"Ca o confirmare și mai puternică a caracterului șicanatoriu și premeditat al acțiunilor reprezentanților pârâtei, în preajma Crăciunului, respectiv în data de 22.12.2020, șeful ierarhic superior i-a comunicat prin e-mail o evaluare în care i-a acordat un calificativ nesatisfăcător, cu scopul evident de a justifica, în caz de nevoie, o eventuală măsură de încetare a raportului său de muncă (...) Acest moment a fost punctul culminant întregului tratament șicanatoriu la care a fost supus preț de un an, a fost limita peste care nu a mai reușit să gestioneze lucrurile din punct de vedere emoțional. Starea de deznădejde, dezamăgire, neîncredere în acesta, starea de teamă cu privire la viața sa profesională, dar și personală s-au amplificat într-un mod rapid și necontrolat astfel încât a făcut atac de panică și a avut nevoie de asistența medicală a unui psiholog. Ulterior, a avut nevoie de consiliere psihologică constantă, în acest sens prezentând ca dovadă evidența ședințelor de psihoterapie urmate în 2021, imediat după ce starea fizică i-a permis (fiind infectat cu virului COVID la începutul lunii ianuarie). În luna ianuarie 2021, în contextul în care s-a infectat cu virusul COVID-19, a fost necesar să anunț șeful ierarhic despre situația sa. În acest context, în condițiile în care până atunci nu a dat curs unei discuții cu acesta și fiind îngrijorat de modul în care se petreceau lucrurile în ceea ce îl privea, i-a adresat telefonic rugămintea de a-i explica și motivele calificativului slab pe care l-a acordat în evaluare. Acesta, din nou, a preferat să răspundă evaziv, respectiv să nu ofere niște explicații concrete și, câteva zile mai târziu, a închis procedural evaluarea cu același punctaj, fără nicio justificare și niciun element obiectiv suplimentar", se mai susține în document.
În replică, Kaufland România a susținut că decizia de concediere a fost luată pentru motive ce nu țin de persoana acestuia, în conformitate cu prevederile articolelor 65 și 66 din Codul Muncii, respectiv ca urmare a desființării locului de muncă.
Avocatul societății a afirmat că retailerul a respectat obligația acordării termenului legal de preaviz prevăzut atât de Codul Muncii, cât și de reglementările interne.
"Începând cu anul 2018, la nivelul societății au avut loc o serie de modificări, mai precis cu privire la procesul de distribuție, structura acestuia fiind segmentată în două mari secțiuni, și anume: implementare/execuție și coordonare/training procese. Ca urmare a modificărilor implementate, distribuția ziarului Kaufland, precum și a materialelor publicitare a fost externalizată către două companii externe, acestea devenind responsabile pentru partea de Implementare/execuție. Începând cu data de 27.07.2020, au fost contractate alte două companii de distribuție pentru a realiza comenzi punctuale de distribuție ale materialelor publicitare ale societății. În acest context, în sarcina societății a rămas doar serviciul de concepere a conținutului ziarului, rolul șefilor de departament diminuându-se continuu prin preluarea de către societățile către care s-a externalizat distribuția a unei mari părți din sarcinile ce le reveneau șefilor de departament. În urma unei analize a costurilor/sarcinilor departamentului Marketing Media&Distrlbuție, s-a constat faptul că există o duplicare a sarcinilor de coordonare a ariilor de distribuție, precum și a școlarizării și verificării echipelor de implementare din teren între angajații Kaufland din departamentul de distribuție și angajații companiilor de distribuție. Astfel, ca urmare a restructurării activității Departamentului Distribuție și a reorganizării activității societății, s-a luat decizia desființării sub-departamentelor zonale de distribuție si a posturilor care le compun, inclusiv a postului ocupat de reclamant", se arată în întâmpinarea Kaufland România.
Tribunalul București a constatat că susținerea reclamantului referitoare la nerespectarea termenul de preaviz este întemeiată.
"Conform confirmării de primire aflată la dosar, reclamantului i s-a comunicat decizia de concediere nr. 215/09.02.2021 la data de 22.02.2021. Tribunalul reține că termenul de preaviz a fost suspendat ca urmare a suspendării contractului individual de muncă al reclamantului, acesta aflându-se în concediu medical, de mai multe ori, în intervalul februarie - mai 2021, așa cum reiese din certificatele de concediu medical depuse la dosar. De asemenea, Tribunalul mai are în vedere că potrivit articolul 139, aliniatul 1 din Codul muncii, ziua de 01.06.2021 a fost zi de sărbătoare legală. Așadar, termenul de preaviz de 20 zile lucrătoare a început să curgă la data de 17.05.2021 și s-a împlinit la data de 17.06.2021. Or, conform două adeverințe emise de pârâtă, angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 15.06.2021, cu nerespectarea termenului de preaviz. În aceste condiții, nefiind respectat termenul de preaviz, Tribunalul apreciază că decizia de concediere contestată este nelegală și urmează s-o anuleze", se arată în motivarea personalului.
Totodată, Kaufland urmează a fi obligată la plata către reclamant a unei despagubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
"În cazul faptelor de hărțuire morală în raportul de muncă (mobbing), salariatul are obligația de a dovedi faptele ce presupun existența unei discriminări directe sau indirecte, iar angajatorului îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie hărțuire morală. În ceea ce privește prezenta cauză, Tribunalul reține că reclamantul a afirmat că din februarie 2020 și până în februarie 2021 a fost supus unor acte și fapte de natură discriminatorie și care se circumscriu hărțuirii psihologice. Cu privire la acest aspect, se constată că din corespondența electronică purtată între administratorul pârâtei și directorul Departamentului Resurse Umane, reiese că reclamantului i s-a comunicat despre măsura concedierii în urmă cu un an. Cu toate acestea, angajatorul a emis decizia de concediere la data de 09.02.2021, rezultând astfel că o perioadă îndelungată reclamantul s-a aflat într-o stare de incertitudine cu privire la derularea raportului de muncă cu pârâta. (...) având în vedere că modalitatea în care s-au desfășurat raporturile de muncă dintre părții a produs o reală suferință psihică reclamantului, acesta stând într-o stare de incertitudine cu privire la existența locului de muncă aproximativ un an, Tribunalul apreciază că este întemeiat în parte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, motiv pentru care va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, sumă considerată ca fiind proporționala cu prejudiciul moral cauzat acestuia", se mai arată în motivare.
Compania avea peste 13.000 de angajați la finele anului 2020.
