Un anunț care indică faptul că scriitorul și filosoful Mihai Șora, născut la 7 noiembrie 1916, a decedat astăzi a fost postat în urmă cu puține minute pe pagina sa de socializare.
VEZI AICI ȘI FOTO Filosoful Mihai Șora a împlinit 106 ani: „Anul viitor intru la școală”
În spațiul public este deja anunțat, prin agențiile de presă, că Mihai Șora a decedat, la vârsta de 106 ani, iar postarea de mai jos este făcută de soția sa, Luiza Palanciuc - Șora.
Mihai Șora, așa cum l-au cunoscut și admirat prietenii, a făcut parte din promoția moraliștilor de renume printre care s-au numărat Albert Camus, N. Steinhardt, Jan Patočka, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, a fost un ”spirit nobil și model vivace”.
Mihai Șora a fost căsătorit, timp de 72 de ani, cu scriitoarea Mariana Șora. Aceasta a murit în 2011, la vârsta de 94 de ani. Din prima căsnicie, filosoful Mihai Șora are trei copii: Sanda, Andrei și Tom. Din 2014, Mihai Șora a fost căsătorit cu poeta, eseista și traducătoarea Luiza Palanciuc.
Filosoful a fost unul dintre întemeietorii Grupului pentru Dialog Social, lui i se datorează colecția celebră ”Biblioteca pentru toți”, a luptat pentru deschidere intelectuală, a fost ”un om calm, modest, intransigent”.
A fost unul dintre cei mai activi intelectuali, atât în mediul online cât și în stradă, participând la protestele de la începutul anului 2017, față de ordonanțele de urgență privind grațierea și modificarea Codurilor penale, celebra OUG 13.
La vârsta de 100 de ani, Mihai Șora a fost prezent în piețe, cu propria pancartă: ”Biblioteca pentru toți nu îi publică pe hoți”, iar la începutul lunii februarie, Mihai Șora publica și o înregistrare de la manifestația din Piața Victoriei, în care spunea: "Să te folosești de întunericul nopții ca să strecori o lege așa, e o ticăloșie. Lumea a ieșit în stradă ca să protesteze. Locul hoțului e la pușcărie. Nu în fruntea mesei și nu în capul țării".
Unul dintre cele mai puternice mesaje ale filosofului față de modificarea codurilor penale a fost un avertisment care ar fi atentat la independența Justiției. ”Ceea ce au făcut guvernanții în această noapte pot face oricând, în orice moment, cu orice lege, nu doar în Justiție. Dacă acum pui lacăt pe independența Justiției, mâine poți interzice circulația persoanelor, poți suprima internetul, presa liberă; poți închide granițele, poți trimite oamenii în lagăre, la munca silnică ori îi poți, pur și simplu, extermina”, a scris Mihai Șora pe 1 februarie, precizând că societatea s-a întors nu în 1990, ci în 1947.
Pe parcursul săptămânilor care au urmat, Mihai Șora a susținut protestele față de OUG 13 prin mesaje și desene pe Facebook, fiind prezent în stradă. ”Rezist” a fost lozinca filosofului.
Înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani, în septembrie 2016, Mihai Șora a fost decorat de președintele Klaus Iohannis, alături de Neagu Djuvara, cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler. "Sunt foarte mișcat și mulțumesc din tot sufletul pentru această decorație pe care o primesc ca pe o mare onoare ce mi se acordă. Nu știu în ce măsură o merit, dar oricum sunt recunoscător", a afirmat atunci filosoful.
La gala Romanian PR Award, în noiembrie 2016, Mihai Șora a primit premiul ”Comunicator of the Year”, diplomă despre care spunea că l-a surprins, el considerându-se ”Tăcerea însăși”.
Foarte activ în mediul online, Mihai Șora împărtășea experiențele și întâmplările cotidiene, dar și versuri și cugetări. Pagina sa de Facebook era urmărită de peste peste 60.500 de fani.
La împliniera unui secol de viață, Mihai Șora s-a arătat ”copleșit” de mesajele prietenilor. ”Dragi copii, atât sunt în stare să scriu, la această oră, văzând tot ce mi-ați trimis aici și prin alte locuri. Îmi voi rezerva câteva zile de liniște, după ce trece și sărbătoarea de mâine, să pot citi, în tihnă și cu atenție, răvașele dumneavoastră. Sunt, da, copleșit. Vă mulțumesc din suflet, cu toată energia de care dispun în clipa de față. Dacă e luni, începem un secol nou!”, au fost cuvintele scriitorului.
”A fost și rămâne un spirit nobil, un model de vivism democratic. A studiat în Franța, împreună cu regretata Mariana Șora, a scris după război o carte mult pretuită, apărută la Gallimard. În opera sa filosofică se întâlnesc existențialismul cu fenomenologia într-o sinteză creatoare de maximă originalitate (menționez aici excelentele contribuții exegetice ale lui Aurelian Crăiuțu). A participat la Rezistența anti-nazistă din Franța. Soții Șora au revenit în România în plin Război Rece, au traversat cu demnitate glaciațiunea stalinistă. Au luptat pentru deschidere intelectuală, ea prin traduceri, prefețe, cărți, el prin opera de redactor și de animator al sufletelor celor tineri. Îi datorăm, între altele “Biblioteca pentru toți”, una din acelea oaze din pustiul cultural pe care voiau să-l eternizeze politrucii staliniști”, a scris, în noiembrie 2015, Vladimir Tismăneanu pentru contributors.ro.
După Revoluția din 1989, Mihai Șora a fost unul dintre cei care au pus bazele Grupului pentru Dialog Social.
”A fost numit ministru al Educației, l-a avut ca adjunct pe remarcabilul istoric al literaturii românești, profesorul Paul Cornea. L-am întâlnit atunci în biroul său de la minister, același om modest și înțelept, calm și în egală măsură intransigent. Mi-a spus (și l-am citat în articolul meu “Between Revolutions”, apărut în aprilie 1990 în săptămânalul “The New Republic”), că problema României este absența unei viziuni comune despre binele public. Problema nu s-a atenuat, aș zice chiar că s-a agravat”, a mai notat scriitorul în același articol.
”A fost solidar cu Piața Universității, a condamnat, printr-un comunicat memorabil, barbaria declanșată de Ion Iliescu, Petre Roman și complicii lor în ceea ce a fost mineriada din 13-15 iunie. A demisionat în semn de protest. Este un moralist din tradiția căreia i-au aparținut Albert Camus, N. Steinhardt, Jan Patočka, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu. La întrebarea repetată obsesiv de-a lungul anilor, de ce nu avem și noi un Václav Havel, răspund aici cu convingerea că spun adevărul: îl avem și el se numește Mihai Șora (...) Vă mulțumim pentru tot, domnule Șora!”, sunt cuvintele lui Vladimir Tismăneanu.
Mihai Șora, eseist și filosof, s-a născut la 7 noiembrie 1916, la Timișoara, în familia preotului ortodox, Melentie Șora.
”M-am născut în credință, fiind băiat de preot ortodox din Ardeal. În perioada pubertății și a adolescenței, am trecut și eu, ca și alții, printr-o perioadă de bravură și de revizuire completă a valorilor moștenite. Această perioadă s-a făcut simțită mai ales în relațiile mele cu tata, printr-o agresivitate negativistă în raport cu valorile stabilite de el. Dar tata, un om foarte înțelept, m-a lăsat să mă lămuresc singur, nu a încercat să-mi impună ceva”, declara filosoful într-un interviu, în 2008, pentru Formula AS.
A urmat cursurile Liceului ”Constantin Diancovici-Loga” din Timișoara, pe care l-a absolvit în 1934.
A urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea din București (1934-1938), unde i-a avut ca profesori pe Nae lonescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade.
”La cursurile lui (Nae Ionescu, n.r) de logică nu prea vorbea despre Dumnezeu. El discuta problemele teologice în presă. Dar într-un fel, m-a influențat. Eu am venit pentru el la facultate în București; puteam foarte bine să mă duc la Cluj. Sigur, mai erau și alte persoane care îmi suscitau interesul, printre care Mircea Eliade. La diferența de vârstă care era între mine și Eliade, el reprezenta un model, care la rândul său îl avusese drept model pe Nae lonescu, pe care și eu îl voisem cândva model”, a mărturisit Mihai Șora în interviul acordat Formula AS.
Între 1939 și 1948, a locuit în Franța și a fost cercetător la "Centre National de la Recherche Scientifîque" din Paris, din 1946 până în august 1948. A debutat cu volumul ”Du dialogue interieur/ Despre dialogul interior”, la Gallimard, în 1947.
După revenirea în țară, din toamna anului 1948, până în decembrie 1950, a fost referent de specialitate III, la Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul Serviciului de presă. În decembrie 1950 a fost ”eliberat din funcție” pentru ”origine socială nesănătoasă”.
În perioada ianuarie 1951- mai 1954 a fost angajat la Editura în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea (IRRCS), la redacția publicațiilor literare.
Din iunie 1954 până în toamna anului 1957 a fost redactor-șef adjunct, apoi redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA).
A fost numit apoi, director al producției editoriale, în cadrul Direcției Generale a Editurilor, funcție pe care a îndeplinit-o până în primăvara anului 1959.
Ca redactor-șef al ESPLA (compartimentul ”Moștenirea literară”), a inițiat multiple proiecte editoriale, între care a regândit din temelii colecția ”Biblioteca pentru toți'”(BPT). Mihai Șora a înființat colecțiile ”Scriitori români” și seria de opere complete a scriitorilor Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu.
În perioada noiembrie 1969-mai 1970 a fost redactor la Editura Enciclopedică, după care, până în vara anului 1977, a îndeplinit, în cadrul Ministerului Învățământului, funcția de director al bibliotecilor de învățământ.
A fost ministru al Învățământului, în primul guvern democratic provizoriu, o lună. A demisionat din guvern după ce a protestat public față de mineriada din 13-15 iunie 1990.
A fost membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), de la înființarea acestuia, din 30 decembrie 1989, dar și membru fondator al ”Solidarității universitare” și al Asociației ”România viitoare” și al ”Alianței Civice”, al cărui președinte a fost între 1990-1991. În mai 1992 a devenit membru al Partidului Alianței Civice (PAC). A fost ales vicepreședinte al Partidului Alianței Civice (1992-1993) și președinte al Curții de onoare și demnități a PAC.
Mihai Șora a publicat ”Sarea pământului” (1978, 2006), ”A fi, a face, a avea” (1985, 2006), ”Eu și tu și el și ea... sau dialogul generalizat” (1990, 2007), ”Despre dialogul interior” (1995), ”Firul ierbii” (1998), ”Filosoficale. Filosofia ca viață” și ”Câteva crochiuri și evocări” (2000), ”Mai avem un viitor? România la început de mileniu” (în dialog cu Sorin Antohi, 2001), ”Locuri comune” (2004), ”Clipa și timpul” (2005), ”Despre toate și ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir” (2005, 2006 - ediție revăzută și adăugită).
Mihai Șora este autorul a numeroase articole și studii publicate în reviste social-culturale. A tradus din Jean-Jacques Rousseau, ”Visările unui hoinar sălbatic”, și din Jean-Paul Sartre - ”Cu ușile închise”.
A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumele ”Sarea pământului” din 1978 și ”Firul ierbii” (1998). În decembrie 2008 a primit Premiul de Excelență al revistei Viața Românească.
În 2008, vorbea despre “marea trecere” și spunea: “Sunt prin preajma ei. N-aș putea spune că o aștept. Știu că va veni, trag nădejde să nu mă îmbolnăvesc grav și să o aștept ca pe o salvare. Dar nu mă gândesc la ea. Am o totală încredere că totul va fi bine”.
Unul dintre mesajele sale, pe Facebook, a fost ”Dragii mei,atât a fost. Mă veți căuta, - și nu voi fi de găsit”.
Ultimele sale postări au fost referitoare la Ucraina.
În urmă cu o zi, Șora scria:
”Am desenat! – în linii cât mai simple și inteligibile.
Pentru că nu se poate altfel și pentru că nu există, în fața barbariei, jumătăți de măsură, ezitări, îngăduință care să absolve criminalii de faptele lor, să le bagatelizeze ori să le pună în surdină.
Curajul ucrainenilor este dătător de speranță, eroismul lor ne însuflețește și pe noi.
Sursum corda!”
