România se află la jumătatea clasamentului european în ceea ce privește burnout-ul, dar înregistrează o tendință de creștere, mai ales la persoanele tinere, a afirmat prof. univ. Dragoș Iliescu, cadru didactic al Universității din București.
"România nu este nici prea-prea, nici foarte-foarte. Văd titluri alarmante de multe ori: 'România în topul țărilor cu burnout', 'Românii lucrează mult', ba nu, că 'Românii lucrează puțin'. Fel de fel de studii de genul acesta. Studiile de principiu, în care se măsoară acest fenomen în mai multe culturi, arată însă că suntem undeva la jumătatea clasamentului Europei. Nu suntem nici una din țările protejate, nici una din țările extrem de vulnerabile la acest capitol", a spus profesorul Iliescu, citat de Agerpres.
Pornind de la definirea stresului cotidian, adesea neglijat, dar care acumulat contribuie decisiv la starea generală de epuizare, Dragoș Iliescu a analizat sindromul de burnout, considerat de mulți specialiști drept o "epidemie" a societății moderne. El a remarcat că stresul ocupațional devine un factor constant, prezent în diverse domenii profesionale și tipuri de organizații, de la corporații la sectorul public, cu efecte semnificative asupra sănătății fizice și psihice.
El a susținut că în țara noastră există diferențe între public și privat în privința stresului.
"Nu doar că ai salarii mai mici în zona privată, dar ai și stres mai mult în această zonă, se pare ore mai multe de lucru. Ai, în același timp, o diferență intergenerațională, cu rate mai mari de stres autoraportat în generația mai tânără, rate mai mari în urban decât în rural. Deși, în mod obiectiv, ai mult mai mult de muncă în zona rurală. Oameni diferiți privesc în mod diferit fenomenele prin care trec, stimulii pe care îi primesc din mediu, motiv pentru care percepția lor privind toxicitatea unui anumit fenomen diferă chiar în condițiile în care fenomenele sunt obiectiv similare", a arătat Iliescu.
Dragoș Iliescu a afirmat însă că este evidentă legătura dintre burnout și adicția de muncă, aflată în tendință de creștere în România.
"În același timp, fenomenul este în creștere, în general după pandemie. Se pare că s-a produs un declic, mai degrabă în așteptările pe care le au angajații și în lucrurile pe care sunt dispuși să le tolereze. Ce știm despre cauze este că acestea sunt preponderent contextuale, stereotipul cu care trăim fiind că stresul este o chestiune care ține de om, deci vine din om. Nimic mai fals, vine întotdeauna din context, este o reacție la un stimul, este o reacție pe care poate că anumite persoane o 'metabolizează' mai ușor decât altele", a explicat profesorul.
Efectele nefaste ale burnout-ului, inclusiv scăderea productivității, afectarea relațiilor personale și problemele de sănătate pe termen lung, impun, a susținut psihologul, o atenție sporită din partea angajatorilor și folosirea unor metode prin care reziliența poate fi cultivată pentru a gestiona mai bine presiunile zilnice.
"Soluțiile sunt multiple, dar majoritatea sunt în mâna angajatorului întotdeauna, pentru că de acolo pleacă și cauza, când există o problemă. Țări diferite au luat rute diferite, dar în țările care știu că au o legislație bună și rate mai scăzute (ale burnout-ului n.r.), fiindcă acest tip de legislație are efecte pozitive până la urmă, domeniul toxicității psihologice la locul de muncă e reglementat cumva. Există obligații, care revin angajatorului. De pildă, Austria, Belgia, Marea Britanie, Țările Nordice imprimă cumva o obligativitate angajatorilor care au mai mult de 50 de angajați să se ocupe explicit de stresul la locul de muncă, să facă audituri anuale de stres și să ia măsurile care se impun", a mai spus Dragoș Iliescu.
