Ultima promoție de manageri români a absolvit Master-ul Universității din Viena, după 14 luni de studii. 6% dintre absolvenții de MBA ai universității sunt români, depășiți ca număr doar de austriecii locali și de ruși.
În urmă cu un sfert de veac, vienezii erau cutremurați când niște persoane din România au venit și le-au mâncat lebedele. Era imaginea României vândută în capitala Austriei, de primitivi care se reped la păsări cu funcție de agrement ca sursă de mâncare.
Acum, la Universitatea de la Viena – unde anul trecut erau înregistrați 262 de studenți români, cea de-a 6-a comunitate din campus – conaționalii sunt bine văzuți de profesori, colegii lor de alte naționalități și partenerii programelor academice.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Este o prezență substanțială mai ales pe segmentul pregătirii post-universitare în business, unde 6% dintre absolvenții de MBA sunt români. Doar austriecii (28%) și rușii (19%) sunt mai numeroși, România fiind la egalitate cu Bulgaria (6%) și mai bine reprezentată decât Croația (5%), Slovacia și Ucraina, cu câte 4%, Slovenia, Belarus, Polonia, Serbia, Ungaria, cu câte 2%.
Interesul a determinat Universitatea din Viena (WU) să constituie un program MBA special dedicat cursanților români, ultima promoție absolvind Master-ul săptămâna trecută, la capătul a 14 luni de studii. Intensitatea este principala caracteristică a programului indicată de 5 dintre acești absolvenți în interviurile realizate de Profit.ro.
„A fost ca o mică furtună”, descrie Ana-Maria Butucaru, Director Financial Services la PricewaterhouseCoopers, participarea sa la Executive MBA Bucharest, despre care spune că a cerut timp și dedicare.
Marius Moldovan, vicepreședinte la SIF Transilvania (SIF3), spune că va încerca, după încheierea studiilor de la Viena, un sentiment de ușurare că termină programul, dar, pe de altă parte, va avea senzația că are multe weekend-uri libere, ceea ce, până acum, nu se întâmpla. „Intens, util, divers, inspirațional, motivant”, rezumă el programul parcurs.
MBA-ul de la WU a fost structurat într-un așa fel încât cursanții să-și poată continua munca la companiile unde lucrează și unde, deja, ocupă poziții importante, explică profesorul Barbara Stöttinger, de un an de zile noul decan al WU Executive Academy.
Programele sunt concepute pe 15-18 luni și compuse dintr-un pre-modul în care tinerii selecționați au muncă pentru acasă, lecturi, tutoriale online, un modul cu ore de clasă în care participă la Viena la cursuri, prezentări de grup, lucru individual și simulări de business pe diverse studii de caz, în timp ce un post-modul vizează fixarea informațiilor și aptitudinilor dobândite.
„A fost un program intens, mult peste ce m-am așteptat, câteodată cu un grad de dificultate ridicat”, spune unul dintre absolvenți, Radu Zuz, director general la Maceplast România. Afirmă că deja folosește în munca sa lucruri învățate la curs, mai ales cele legate de munca cu oamenii, tehnicile de negociere, cu impact în activitatea curentă. Cunoștințele de contabilitate îi vor fi de ajutor în viitor; nu este vorba că s-ar băga peste activitatea contabilului, dar va știi să citească mai bine bilanțul.
Antreprenorii au trecere importantă, ca și cei care lucrează pentru corporații cu nume
Școlarizarea la Viena în business a tinerilor români a fost inițiată în urmă cu aproximativ 10 ani în urmă de grupurile OMV și Erste după ce aceastea au cumpărat Petrom și, respectiv, Banca Comercială Română. Colaborarea directă între cele 2 corporații și WU a încetat, dar societățile continuă să-și trimită angajații, iar Universitatea a preluat inițiativa observând că piața românească oferă potențial.
Recenta promoție a Executive MBA România a avut 20 de absolvenți, dintre care 18 români, un austriac și un turc. Costul este de 35.000 de euro, uneori fiind suportat în parte de Universitate prin plătirea unei burse, iar de multe ori angajatorii fiind cei care plătesc respectivele studii măcar parțial.
Accesul se face în funcție de calitățile candidaților, care sunt atent analizate și care precumpănesc în fața unui angajator cu renume. „Nu trebuie să facă parte dintr-o mare corporație; poate să fie antreprenor sau să lucreze la o companie locală”, spune decanul Stöttinger, subliniind că o condiție este aceea ca persoana să ofere ceva.
Adrian Mărgărit, proprietar cu o deținere de 25% a companiei Prețuri pentru Tine, este unul dintre cazurile de antreprenori care au și beneficiat de burse din partea WU. Este conștient că a reprezentat un câștig și pentru Universitate pentru că nu este foarte ușor să atragi în calitate de cursant pe cineva care să pună bazele unui business care să ajungă la o cifră de afaceri de 50 milioane euro. Compania specializată în retail a ajuns deja la 170 de magazine (126 de puncte de desfacere în România, 26 de magazine în Republica Moldova și alte 8 locații în Bulgaria).
Consideră că, parcurgând acest program – foarte axat pe partea practică – va avea un avantaj competitiv față de alți concurenți ai săi și va fi mai pregătit să ia decizii mai bune. Mărgărit, unul dintre cei mai tineri absolvenți la 32 de ani, spune că s-ar putea ca, în anii următori, să deschidă și alte afaceri, în care să aplice cele învățate la MBA încă de la început. Ar fi recompensa la capătul celor 14 luni: „MBA-ul a fost un efort fantastic. Aveam momente când simțeam că mă sufoc.”
Relații legate la Viena care ar urma să fie utile la București
Bodo Schlegelmilch, fostul decan, arată că participanții sunt oameni cu vârste de aproximativ 35 de ani, care au deja o experiență acumulată, astfel încât ei pot împărtăși informații unii altora. Profesorul Schlegelmilch adaugă faptul că el însuși a învățat de la studenți.
Faptul că și-au putut crea noi relații strânse, ca parte a aceluiași program, unde au fost în situația inclusiv de a lucra în echipe comune, este considerat de absolvenți ca unul dintre principalele avantaje ale EMBA România.
„Pe colegii mei îi văd ca parteneri de afaceri deja”, spune Zuz, care amintește că deja a inițiat o legătură de afaceri cu o colegă pe segmentul de avocatură. Ana-Maria Butucaru de la PwC spune că oamenii întâlniți în program reprezintă cel mai important lucru și adaugă faptul că împreună cu colegii din București și-au promis să se vadă măcar o dată pe lună.
Este un avantaj perceput de cursanți că au fost în proporție covârșitoare din România, pentru că, în alte cazuri, absolvenți ai unor școli importante au observat că nu-și pot folosi relațiile, punctează profesorul Stöttinger. Pentru cineva care a terminat, de exemplu, London Business School, este evident după numai câțiva ani că toți colegii săi sunt în Marea Britanie sau în America de Nord și îi este cu aproape de nimic de folos împărtășirea informațiilor cu ei.
Sediul bibliotecii universitare din Viena, opera a arhitectei Zaha Hadid.
Pentru salariile plătite în România, chiar și în managementul corporațiilor, costul de 35.000 de euro al MBA-ului de la Viena este destul de ridicat, dificil de monetizat. Decanul Stöttinger spune că 31.000 de euro este prețul unei mașini și că oamenii nu ezită să dea acești bani deși sunt conștienți că prețul automobilului se va deprecia imediat. Pe de altă parte, randamentul investiției este pozitiv pentru suma investită inițial în cazul programului.
Pentru profesorul Schlegelmilch faptul că în continuare corporațiile alocă sume de bani pentru angajații lor care se califică pentru MBA arată acestea sunt mulțumite de impactul asupra cunoștințelor dobândite. Pe de altă parte, societățile care nu-și susțin oamenii greșesc și într-un târziu vor plăti. Dacă angajatul respectiv este ambițios, el la un moment dat va părăsi compania în favoarea unui angajator care este gata să susțină dezoltarea sa profesională, a spus Schlegelmilch răspunzând la o întrebare a Profit.ro.
Toți absolvenții pe care i-am intervievat au spus că participarea la program a fost de natură să-i stimuleze să facă încă și mai mult la locul lor de muncă și pe întreaga lor carieră viitoare. „Te motivează să faci lucrurile mai bine”, spune Moldovan de la SIF Transilvania. Deși activează într-o piață unde rulajul pe segmentul de acțiuni în puține zile pe an depășește reperul de 10 milioane de euro, încă spune că se vede și în viitor pe bursa românească. „Vreau să pun umărul la dezvoltarea ei. Încă nu e totul pierdut”, ne spune.
Ștefan Buciuc, este parte al echipei inițiativei Let’s Do It, Romania! și ocupă funcția de director Departament Autorități Publice în cadrul BCR. Are doctorat la Academia de Studii Economice București (ASE), dar a dorit mai mult. „Nu am fost mulțumit, sincer”, spunedespre studiile sale din România. Este foarte motivat la terminarea cursurilor de la Viena și spune că a învățat foarte mult în domeniile de management al schimbării, contabilitate, operations management și macroeconomie.
Studenții – care au avut ca parte a programului și o vizită de studii în SUA – s-au arătat foarte încântați de diversitatea programului, prin background-ul diferit al profesorilor, mulți invitați de Universitatea din Viena de la alte instituții academice din exterior. Mărgărit ne indică și proveniența profesorilor ale căror prelegeri l-au marcat cel mai mult: Thunderbird School of Global Management din SUA, Beedie School of Business din Canada, IESE Business School din Spania, University of Bath din Marea Britanie și Carlson School of Management din SUA.
Absolvenții preiau cele învățate și merg încrezători că le vor putea aplica în România. Nu se gândesc numai la viitorul apropiat și la ce vor putea aplica la companiile pentru care lucrează. Buciuc de la BCR se gândește la antreprenoriatul social, iar Butucaru de la PwC vrea să devină „un agent de schimbare în bine” dublând în viitor activitatea din corporație cu cea de pregătire a tinerilor.
Alții vor să fie creatori de valori adăugată din perspectiva de fondatori ai unor afaceri. Zuz este, la 31 de ani, cel mai tânăr dintre absolvenți. Îl întrebăm unde se vede în următorii 7 ani: „Antreprenor mă văd. Acest program este 50% din baza pentru reușită.”
