În jurul datei de 24 ianuarie, în fiecare an, societatea civilă, arhitecții, istoricii, jurnaliștii, iubitorii de patrimoiu își ascut creioanele, își potrivesc cuvintele și pornesc să deplângă o clădire - Hotel Concordia - aflată în “paragină”, cuvânt folosit în exces, care mai degrabă nu mai “există” în București și demult a fost ștearsă de la capitolul “consolidare” sau “renovare” din programele edililor acestui oraș. Încă din “epoca” Oprescu se promitea “salvarea” ei. Din 2013, o petiție, semnată de istorici, profesori universitari și academicieni, a fost lansată întru resuscitarea imobilului istoric, acolo unde, așa cum scriu toți cronicarii vremurilor apuse, dar și mai noi, s-a “hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntașii partidei naționale, ca domn al Țării Românești”. S-a întâmplat în apartamentul 5 al clădirii, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859.
„Rușine!” s-a intitulat manifestul arhitectului Șerban Sturdza, președintele filialei București a OAR, care a protestat, marți, în fața clădirii de la numărul 39, față de nepăsarea autorităților pentru ceea ce ne reprezintă, arată news.ro.
Ar însemna ceva - să fie reabilitată - pentru români, și pentru Ministerul Culturii și Identității Naționale. Pentru că în Anul Centenarului i s-a pus un titlu pe măsură, MCIN nu a anunțat nimic în această privință. “Identitatea națională”, care mai mult ca oriunde este la Hotel Concordia, mai poate aștepta în 2018. În fiecare început de an, jurnaliștii amintesc de decăderea Hotelului. “Ce altă treabă au?”, ar spune Nenea Iancu. În van. Și anul acesta plângem la poarta decăzută a “Concordiei”.
Și pentru că povestea străzii și a edificiului în care s-a înfăptuit un act de importanță națională este mai frumoasă decât priveliștea care ni se înfățișează azi, vom spune că tot ce mai amintește de istorie și de însemnătate națională este placa de marmură de la intrarea în gang: “În această clădire se afla în anii Unirii Țărilor Române Hotelul Concordia…”.
Pe atunci, clădirea se afla în centrul vechi al orașului (așa a rămas și astăzi), pe Ulița Nemțească, mai apoi strada Germană, datorită prezenței negustorilor nemți și austrieci care-și vindeau mărfurile aduse din Germania și Austria. Astăzi, se află pe strada Smârdan. La începutul secolului al XIX-lea, a fost deschis aici primul hotel din București: Hotel d’Europe. Proprietar era Brenner, originar din Viena.
Hotelul, construit la 1852, avea 90 de camere. „Prețul unei camere era de 3-8 franci pe zi. În interior se afla un restaurant cu bucătărie germană, o cafenea și o sală de biliard”, așa cum nota Constantin Bacalbașa în „Bucureștii de altădată (vol. I)”.
Scriitorul povestește când a ajuns prima dată în București: „Am tras la Hotelul Concordia-veche, de pe strada Germană, astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restaurantul hotelului iar a doua zi dimineață am dejunat la birtul lui Hristodor, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă orientală”.
Clienții obișnuiți erau străinii care doreau condiții diferite de cele oferite de hanurile bucureștene din zonă.
Sursa foto: arhitect Șerban Sturdza/facebook
Clădirea din strada Smârdan 39 a fost cuprinsă de flăcări în 1884, pe atunci proprietatea maiorului Fănuță, și a ars în mare parte. A fost refăcută și a ars din nou prin 1901-1902.
„La cafeneaua Brenner, la 1854, Tolstoi era un client obișnuit. La vremea aceea, Hotel Concordia era cel mai european hotel din București, înainte de Hotel de Bulevard. Veneau aici cei occidentalizați, pașoptiștii, cei care regăseau aici serviciile de lux de la Viena. În curtea interioară erau mese, un restaurant. Constantin Dobrogeanu Gherea s-a ascuns aici de ruși și a vrut să facă o spălătorie”, spunea, într-o discuție publică din 2013, scriitorul Stelian Tănase.
Potrivit Ordinului Arhitecților din România (OAR), „cel mai european hotel din București" era frecventat de elita politică a vremii, fiind considerat unul dintre cele mai selecte localuri din Capitală, datorită restaurantului cu specialități franțuzești, italiene sau germane și cafenelei Brenner de la parter. Hotelul a funcționat până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul comunismului, imobilul a fost administrat de ICRAL și repartizat oamenilor muncii.
Clădirea, încadrată pe lista monumentelor istorice a municipiului București 2010 cu nr. crt. 2025, cod LMI B-II-m-B-19708, astăzi proprietate privată, se află într-o stare avansată de ruină, în ciuda numeroaselor demersuri din ultimii ani ale societății civile, intelectualilor, artiștilor, gazetarilor și arhitecților.
„Suntem în cazul tipic al unei clădiri din zonă protejată istoric, dar care nu este protejată", declara public încă de acum cinci ani Șerban Sturdza.
Șerban Sturdza avertiza în urmă cu cinci ani că „Hotel Concordia este nimic pentru toată lumea și nimic pentru administrație și proprietar. Însă 2.500 de metri pătrați sunt o valoare. Avem de-a face cu o administrație de barbari. A rămas acolo doar un perete în dosul căruia se petrece un proiect imobiliar despre care nu știm nimic. Pe strada Smârdan cred că această clădire va dispărea și mai sunt încă alte terenuri despre care nu știm nimic și care vor dispărea, cu toate că orașul ne aparține. Centrul vechi e o zonă protejată istoric, dar nicio casă nu se protejează. Mi se pare absurdă situația”.
În 2016, Colegiul Director al Filialei București a OAR solicita Primăriei Generale a Capitalei punerea corectă în valoare a clădirii de patrimoniu din str. Smârdan nr. 39 ca loc cu caracter public, păstrător al memoriei unui moment de istorie națională.
