Curtea de Conturi a României (CCR) a fost obligată de instanță, în urma unei hotărâri definitive, să repună în post un fost angajat, concediat în iunie 2022 în urma postării pe pagina personală de Facebook, în timpul concediului de odihnă, a unui comentariu-pamflet la o știre apărută în presă despre o măsură fiscală propusă de ministrul de Finanțe cu privire la impozitarea progresivă a proprietății, pe care, în calitate de cetățean și de specialist în fiscalitate, a considerat-o injustă din punct de vedere economic.
Instituția, conform sentinței, va plăti fostului angajat despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective pe postul deținut anterior, relevă datele analizate de Profit.ro.
Pe de altă parte, magistrații au respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, respectiv 250.000 euro.
31 octombrie - Maratonul de Educație Financiară
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
În cererea adresată Tribunalului București, reclamantul, care conduce și Sindicatul Național al Auditorilor Publici Externi din România, a indicat că, în data de 09.02.2022, perioadă în care se afla în concediu de odihnă, a postat pe pagina personală de Facebook un comentariu privind știrea apărută în presă despre o măsură fiscală propusă de ministrul de Finanțe cu privire la impozitarea progresivă a proprietății, într-o manieră ironică, de pamflet, deoarece, în calitate de cetățean și de specialist în fiscalitate, a considerat această măsură ca fiind injustă din punct de vedere economic.
"Precizează faptul că această opinie personală nu a fost publicată în calitate de auditor public extern al Curții de Conturi a României, nici de lider de sindicat, iar informațiile privind locul de muncă și funcția deținută de reclamant nu erau publice pe pagina personală de Facebook a acestuia. La această postare au reacționat și comentat exclusiv persoanele din lista de prieteni a reclamantului, care nu este publică.
În perioada următoare a existat un schimb de e-mail-uri între directorul Direcției I - Departamentul II al CCR și reclamant, prin care au fost clarificate aspectele ridicate de către superiorul acestuia, respectiv calitatea în care reclamantul a făcut această postare tip pamflet - și anume de simplu cetățean și economist, nicidecum în calitate de auditor public extern în cadrul Curții de Conturi a României sau de lider de sindical", se arată în preambulul motivării unei sentințe a Tribunalului București, din 5 aprilie 2023.
Cinci zile mai târziu, reclamantul a fost abordat, printr-un mesaj pe WhatsApp, de către o persoană necunoscută, care s-a prezentat ca fiind redactor la o publicație online și care i-a solicitat reclamantului acordul să preia, în articolul pe care îl avea în lucru, opinia acestuia, în calitate de auditor public extern, despre proiectul de lege privind impozitarea progresivă, arătând că are cunoștință despre aceasta de la o sursă a cărei identitate nu o poate divulga.
"Reclamantul a menționat extrem de clar faptul că această opinie este exprimată în calitate de economist post doctorand și nu are nicio legătură cu instituția în care acesta își desfășoară activitatea. Întrucât doamna respectivă a insistat ca postarea să fie preluată în calitate de auditor public extern al Curții de Conturi a României (CCR) și coroborat cu faptul că aceasta a avut acces la informații ce nu apăreau pe pagina personală de Facebook a reclamantului, cum ar fi calitatea acestuia de auditor public extern și numărul personal de telefon, reclamantul are convingerea că, la nivelul conducerii Curții de Conturi, se dorește discreditarea acestuia, prin mijloace indirecte, în legătură cu această postare", se mai spune în document.
În urma postării, conducerea CCR a dispus, în martie 2022, înființarea unei comisii de cercetare disciplinară a reclamantului, care, în urma anchetei, a propus, într-un raport întocmit la data de 24.05.2022, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, pe motiv că există riscul major de afectare a imaginii și prestigiului instituției.
Reclamantul a apreciat că măsura dispusă de angajator este nelegală și netemeinică, soluția dispusă nefiind aplicată în concordanță cu dispozițiile legale în materie, aceasta fiind în fapt, o acțiune concertată a conducerii instituției de discreditare a reclamantului și de îndepărtare a sa din cadrul Curții de Conturi. Totodată, el a atras atenția că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a fost dispusă în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, fapt care încalcă prevederile legislației muncii.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că cercetarea prealabilă ar fi fost realizată de o comisie din care fac parte două persoane apropiate autorului sesizării împotriva reclamantului, astfel că nu ar fi fost asigurate exigențele de obiectivitate și imparțialitate prevăzute de articolului 31 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi, ceea ce ar conduce la nulitatea ordinului de sancționare.
Reclamantul a arătat în cerere că, în luna octombrie 2021, a fost eliminat din grupul de Whatsapp al Direcției I, constituit în scopul unei comunicări mai rapide a aspectelor legate de activitatea Direcției I, iar acest comportament ar fi avut ca efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor și a demnității reclamantului, prin afectarea sănătății sale fizice, dovedită cu documente medicale. De asemenea, prin această decizie, reclamantul s-a simțit umilit, discriminat, marginalizat.
Reclamantul a menționat în cerere că persoana care a sesizat instituția cu privire la postare ar fi urmărit să se răzbune pentru faptul că în anul 2021, în timpul misiunii de audit derulată la ANAF, el a identificat și totodată a adus la cunoștința superiorilor faptul că existau indicii rezonabile că respectiva persoană și echipa de audit nu și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea principiilor de profesionalism, integritate și obiectivitate în legătură cu o acțiune similară, derulată tot la ANAF, în anul 2018.
"Mai exact, este vorba despre faptul că, în cadrul misiunii de audit intitulată "Verificarea respectării prevederilor legale privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului general consolidat, administrate de ANAF în anul 2017", echipa de audit formată din persoanele care au adus critici nejustificate la adresa reclamantului, în calitate de martori audiați de către Comisia de Cercetare Disciplinară, împreună cu coordonatorul acțiunii, au instrumentat superficial, tendențios și în avantajul entității verificate obiectivul menționat la punctul 5.3.3 din Raportul de Control și nu au sesizat organele de cercetare penală. Pe durata misiunii de audit din anul 2021 de la ANAF, reclamantul a simțit o permanentă presiune din partea superiorului său pentru a-și schimba opinia de audit (...)", scrie în motivare.
Fostul angajat a mai arătat în cererea adresată instanței că acțiunile de hărțuire, discriminare și victimizare la care a fost supus la locul de muncă au avut ca efect nu doar o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor și a demnității acestuia, ci și prin afectarea sănătății sale fizice și mentale. El a prezentat magistraților documente care arată că fost internat în spital de mai multe ori în anii 2021 și 2022.
În replică, Curtea de Conturi a României a solicitat instanței respingerea contestației fostului angajat și menținerea ordinului de sancționare.
Instituția a arătat că reclamantul avea obligația, conform legii, să informeze instituția în termen de 24 de ore de la data intrării în concediu medical sau în prima zi lucrătoare, în situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zilele declarate nelucrătoare.
"Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la data la care i-a fost eliberat concediul medical reclamantului (17.06.2022) și data la care a adus la cunoștință angajatorului concediul medical (21.06.2022), instituția solicită să se constate că reclamantul nu a procedat la comunicarea concediului medical în termen de 24 de ore de la apariția stării de incapacitate temporară de muncă, așa cum prevede articolul 68 din Normele de aplicare a OUG nr. 158/2005", scrie în motivare.
Un alt argument al instituției a fost că ordinul de sancționare a reclamantului a fost emis în data de 21.06.2022, dar calitatea de angajat a reclamantului a încetat la 1 iulie 2022, așa cum reiese din fișa de prezență și datele REVISAL.
CCR a mai arătat că grupul de Whatsapp este facultativ, dar locul de muncă, respectiv atribuțiile de serviciu sunt obligatorii, iar de la acesta din urmă reclamantul nu a făcut dovada că a fost exclus, pentru a se simți inferior celorlalți colegi ori marginalizat.
"Dimpotrivă, dacă ne raportăm la declarațiile colegilor reclamantului, se poate constata la unison faptul că toți au semnalat un comportament inadecvat al acestuia în relații cu aceștia, principalele probleme invocate fiind lipsa de colaborare colegială și manifestările de superioritate în raport cu colegii", se arată în document.
În privința cererii reclamantului de obligare a CCR la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 euro cu titlu de despăgubiri, argumentele invocate constând în "presiunea resimțită pentru a-și schimba opinia de audit" respectiv "relația veche de colegialitate" constituie simple supoziții, presupuneri nedovedite, cu atât mai mult cu cât, sunt străine de fondul cauzei deduse judecății.
Analizând documentele din dosar, magistrații Tribunalului București au constatat că instituția a emis ordinul de sancționare în data de 21 iunie 2022, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului la data de 21.06.2022 și a produs efecte de la data comunicării, respectiv 24.06.2022, dată la care reclamantul a primit înștiințarea.
"Or, din cuprinsul Certificatului de concediu medical rezultă că, în perioada 07.06.2022 - 30.06.2022, reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. De asemenea, conform articolului 60, aliniatul 1 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, "Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul". Instanța constată că, în speță, reclamantul a transmis Certificatul de concediu medical în termenul legal prevăzut de legislație", se arată în motivare.
Instanța a mai constatat că, într-adevăr, reclamantul a întârziat cu mai mult de 15 ore peste termenul impus de lege, dar, cu toate acestea, din administrarea probatoriului în cauză, instanța a stabilit că, în mod evident, la data de 21.06.2022, CCR avea cunoștință despre faptul că reclamantul se afla în concediu medical.
Magistrații, din analiza documentelor din dosar, au constatat că reclamantul a fost internat în spital de mai multe ori în anii 2021-2022, perioade în care a primit concediu medical.
"Or, în acest context medical al reclamantului, context ce era foarte bine cunoscut de către CCR, este greu de imaginat cum pârâta nu ar fi avut cunoștință despre situația medicală a reclamantului la data de 21.06.2022 (când a fost emis ordinul de concediere), în condițiile în care acesta se afla internat în spital și lipsind de la serviciu încă din data de 07.06.2022, pârâta nearătând cum și-a explicat lipsa acestuia de la locul de muncă sau dacă a încercat în vreun să contacteze reclamantul în această perioadă pentru a cunoaște situația sa și modalitatea în care îl va ponta pe luna respectivă. Din contră, din probatoriul administrat, instanța reține că pârâta s-a prevalat de situația în care se afla reclamantul și a emis ordinul de concediere, deși reclamantul se afla în concediu medical, pentru că CCR se apropia de finalul perioadei (n.r. - 30 de zile de la data întocmirii raportului comisiei de cercetare disciplinară, respectiv până la data de 23.06.2024) în care se putea emite în mod legal decizia de concediere a reclamantului", scrie în motivare.
Potrivit magistraților, CCR a dat dovadă de rea-credință în desfășurarea relațiilor de muncă, fiind evident că instituția cunoștea situația medicală a salariatului, care se aflase internat în spital în ultimele două săptămâni (și aproape lunar în ultimul an și jumătate).
Instanța a subliniat că ordinul de concediere a reclamantului a fost emis la data de 21.06.2022, chiar la aceeași dată la care reclamantul a transmis în mod oficial CCR certificatul de concediu medical.
"Astfel, deși pârâta susține că certificatul de concediu medical a fost comunicat ulterior emiterii ordinului de concediere, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu reiese ora la care a fost emis ordinul, ci doar ora la care a fost primit certificatul de concediu medical. Or, pârâta nu a făcut în niciun fel dovada că, la momentul comunicării de către reclamant a certificatului de concediu medical, ordinul de concediere a acestuia fusese deja emis, deși potrivit dispozițiilor articolului 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. (...) În consecință, actul unilateral al angajatorului, Ordinul Președintelui Curții de Conturi nr. 580/21.06.2022, intră sub incidența interdicției prevăzute de articolului 60, aliniatul (1), litera a) din Codul muncii și este lovit de militate absolută, deoarece a fost emis și a produs efecte la o dată la care reclamantul se afla în efectuarea concediului medical, instanța urmând să dispună anularea acestuia", mai scrie în motivare.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale în cuantum de 250.000 euro, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii CCR cu privire la daunele morale în sensul solicitat de reclamant, deoarece nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor necesare pentru angajarea răspunderii pârâtei sub acest aspect analizat, reclamantul nefăcând nici dovada situației de discriminare la care a fost supus sau a hărțuirii psihologice la locul de muncă.
"Tribunalul reține că interpretarea pe care reclamantul a dat-o faptelor pârâtei nu este suficientă pentru a demonstra existența hărțuirii psihologice, în condițiile în care scopul acțiunilor pârâtei, în calitate de angajator, nu a fost acela de a aduce atingere personalității, demnității sau integrității psihologice a reclamantului, în sensul invocat de aceasta prin cererea de chemare în judecată. Astfel, doar din efectuarea cercetării disciplinare și constatarea nelegalității ordinului de concediere, nu se poate concluziona că acțiunile angajatorului ar fi fost înfăptuite intenționat cu scopul de a afecta statutul personal sau profesional al reclamantului, ci pentru a se putea discuta de faptul că acele acte ar fi fost de natură să îmbrace forma hărțuirii psihologice era necesar ca respectivele măsuri să fi generat intenționat consecințele specifice formei de hărțuire analizate în prezentul litigiu", mai scrie în motivare.
De asemenea, deși, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat consecințele negative suferite în plan psihologic, prin atingerea adusă stării fizice, stării emoționale, prestigiului profesional și imaginii în fața colegilor, totuși aceste aprecieri ale reclamantului nu pot determina admiterea acestei cereri pentru că, în speță, nu s-a reținut săvârșirea de către pârâtă a vreunor acte care să încalce demnitatea în muncă sau care să reprezinte hărțuire morală, iar percepția reclamantului asupra a ceea ce s-ar putea deduce din cercetarea disciplinară și emiterea ordinului de sancționare nu este suficientă pentru a se dispune în sensul solicitat, câtă vreme nu are corespondent în conținutul măsurilor angajatorului.
Sentința Tribunalului București din 5 aprilie 2023 a fost atacată cu apel de ambele părți, dar Curtea de Apel București a respins cererile la începutul acestei luni, prin decizie definitivă.
