Necesitatea urmăririi circulației covid-19 relevă, în cele patru colțuri ale lumii, contradicția a două problematici aflate la extreme una față de cealaltă, analizează AFP, care se întreabă cum poate fi soluționată această dilemă între sănătate publică și libertățile fundamentale.
Restricții de circulație, limitarea adunărilor, aplicații de urmărire a mișcărilor individuale, drone de supraveghere au devenit norma într-o lume paralizată de nevoia de a controla noul coronavirus, scrie News.ro.
Urmărirea, mai ales, este prezentată ca un pandant inevitabil al circulației oamenilor și mărfurilor. Însă indiferent dacă sunt acceptate fără a clipi sau dacă provoacă polemică, aceste măsuri îi sperie pe cei care se gândesc la noțiunile libertății.
În Asia, unde mai multe țări au revendicat un anumit succes împotriva bolii, ”pandemia a oferit guvernelor care voiau să-și extindă sau să-și consolideze capacitățile autoritariste o narațiune mai practică pentru a-și atinge acest scop”, declară pentru AFP Paul Chambers, un politolog de la Universitatea Naresuan din Thailanda.
Aceste măsuri riscă de-acum să prospere, pentru că ”guvernele pot argumenta că vor avea nevoie de puteri mult mai concentrate în cazul unor viitoare urgențe”.
În Thailanda, o aplicație permite scanarea unui cod de bare la intrarea într-un magazin sau restaurant. Junta a promis că datele nu vor fi divulgate șică vor fi distruse în 60 de zile, însă îndeamnă totodată la denunțarea contravenienților reglementărilor sanitare. Iar promulgarea unei legi cu privire la protecția datelor a fost amânată.
”URMĂRIREA, BAZA EPIDEMIOLOGIEI”
În Ungaria, premierul suveranist Viktor Orban a trecut prin Parlament o lege care-i consolidează în mod considerabil puterile - pe o perioadă nedeterminată. În Qatar, o aplicație cere acces la fotografii și înregistrări video și autorizația de a efectua apeluri. O persoană care refuză să o decarce sau care nu poartă mască riscă trei ani de închisoare.
Peste tot în lume, problema este cu atât mai fierbinte, potrivit unor experți, cu cât o aplicație este necesar să fie adoptată de 60% dintr-o populație pentru a fi eficientă. La fel ca multe alte țări, Singapore, care a lansat o aplicație la 20 martie, a eșuat să atingă acest prag.
Franța s-a entuziasmat foarte devreme la această idee, însă punerea la punct a unui instrument continuă. CNIL, organul însărcinat cu protecția datelor personale, a dat abia marți undă verde lansării acesteia.
În Statele Unite, arată un sondaj realizat de think tank-ul Brookings, peste jumătate din populație se teme să delege puteri excesive actorilor privați din domeniul high-tech.
Neîncrederea se hrănește din diverse abuzuri - de la cele ale agenție americane NSA, denunțate de către avertizorul de integritate Edward Snowden, până la diculgarea datelor de pe Facebook către firma britanică Cambridge Analytica, - apreciază Brookings.
Sănătatea publică nu trebuie ”să plătească prețul greșelilor trecute ale guvernelor și companiilor private”, însă este nevoie ”să se clarifice ce fac aceste instrumente și mai ales ceea ce nu fac”, subliniază think tank-ul.
Benjamin Queyriaux, un medic epidemiolog, un fost consilier medical al NATO la Bruxelles, rezumă dezbaterea într-un concept - secretul medical.
”Să te duci să vezi cazurile, să identifici și să gestionezi contactele, să încerci să rupi lanțul transmiterii unei boli infecțioase, aceasta este baza epidemiologiei”, declară el AFP.
”BIG BROTHER” SUB PIELE
”Se câștigă în privința eficienței prin noile tehnologii? Foarte sigur. Este periculos? Foarte sigur, de asemenea”, în cazul nerespectării secretului medical.
În mod ideal, o aplicație de urmărire ar trebui să dispună de o ”amploare internațională, eventual universală”, insistă cercetătorul.
Însă imaginarea unei protecții a datelor la nivel planetar este o utopie.
Rămân, așadar, ”200 de definiții ale secretului medical în 200 de țări”, conchide el.
Subiectul devine foarte îngrijorător în cazul în care ne imaginăm ceea ce este mai rău.
Istoricul israelian Yuval Noah Harari se teme nici mai mult, nici mai puțin, de o ruptură în ”istoria supravegherii”.
Până în prezent, scrie el în Financial Times (FT), "Guvernul voia să știe pe ce făcea clic degetul nostru (...). De-acum el vrea să cunoască temperatura degetului și presiunea lui sanguină”.
Big Brother vrea să ne intre sub piele...
În domeniul tehnologiei, ”ceea ce părea de domniul science-fictionului acum zece ani ține, azi, de trecut”, adaugă el, exprimându-și temerea că un regim inavziv poate ști, 24 de ore din 24, prin intermediul unei brățări electronice, temperatura și bătăile inimii oricui. Și să identifice, astfel, emoții, furia, frica sau râsul.
”Un asemenea sistem ar putea opri cursa epidemiei în câteva zile. Formidabil, nu? Inconvenientul, evident, este că acest lucru ar legitima un nou sistem de supraveghere terifiant”, estimează istoricul.
Totul ar deveni, astfel, doar o chestiune de priorități. Trebuie să se secrifice o parte a libertății pe altarul sănătății publice? Benjamin Queyriaux se declară ”schizofren” în acest caz.
”Epidemiologul răspunde da, bineînțeles, pentru că trebuie să facă totul pentru a evita ca sistemul sănătății să nu se prăbușească și ca statul să se surpe odată cu el. Însă cetățeanul va spune că nu este pregătit să-și sacrifice libertatea individuală. Împărtășirea datelor mele sociale cu toată lumea nu îmi convine”.
