Confederația Națională a Patronatului Român (CNPR) anunță că a aflat cu oarecare îngrijorare de propunerile de amendare a Legii insolvenței, anunțate de Profit.ro, pe care le consideră inoportune și inconsistent argumentate, arătând că situațiile de fraudare a creditorilor sunt sporadice, iar statul nu își poate recupera datoriile nu din cauza legii, ci a incapacității de a dovedi presupuse fapte de inginerie financiară, evaziune fiscală și spălare de bani.
Reacția CNPR, organizație care cuprinde 22 de federații, uniuni și asociații cu circa 18.300 firme cu capital privat, însumând peste 335.000 de salariați, este transmisă după ce Profit.ro a prezentat în exclusivitate un document care prezintă o serie întreagă de măsuri pregătite la nivelul Guvernului și care vor împiedica multe firme să mai intre în insolvență.
Confederația arată că sprijină fără rezerve eforturile autorităților de a combate evaziunea fiscală și spălarea de bani și își manifestă disponibilitatea permanentă de a propune soluții operative și coerente orientate spre stoparea acestor fenomene ilicite la nivelul mediului de afaceri românesc, dar precizează că nu poate fi de acord cu modul în care se încearcă realizarea pârghiilor pentru recuperarea creanțelor datorate bugetului, ignorând acte normative aflate în vigoare în toate statele membre ale Uniunii Europene și utilizând drept argument cazuri izolate.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Procedura de insolvență este prezentată de către patronat drept o procedură comună în toate statele moderne având ca scop crearea unor mecanisme de salvare a contribuabililor aflați în dificultate, fiind, deci, menită să protejeze firmele aflate în dificultate și în absența căreia inițiativele antreprenoriale se restrâng semnificativ, iar aversiunea față de risc a agenților economici tinde să devină foarte puternică, descurajând orice formă de inițiativă antreprenorială.
Argumentul autorităților, inclus în documentul prezentat, conform cărora procedura de insolvență se dovedește un instrument util în fraudarea creditorilor, nu se susține, potrivit CNPR, chiar prin datele statistice ale cazurilor de insolvență la nivel național, deoarece cazurile de fraudă sunt relativ sporadice, dovadă și numărul dosarelor instrumentate în România având ca obiect fraudarea creditorilor.
"Putem fi de acord cu faptul că declanșarea unei proceduri de insolvență constituie un inconvenient major pentru creditori, însă cazurile de fraudă, așa cum sunt acestea evidențiate, sunt relativ sporadice, dovadă și numărul dosarelor instrumentate în România având ca obiect fraudarea creditorilor. Subliniem faptul că, într-o economie de piață funcțională, orice agent economic este liber să își stabilească propriile relații comerciale cu clienți și furnizori agreați, motiv pentru care, în momentul în care adoptă decizia de a lucra cu un anumit client, agentul economic acceptă și riscul ca respectivul client să intre sub incidența procedurii de insolvență la un moment dat. Legislația comercială și civilă este suficient de permisivă pentru a le favoriza creditorilor posibilitatea de a negocia termenii relațiilor comerciale cu debitorii lor, motiv pentru care fraudarea creditorilor nu ar trebui să constituie o prioritate pentru instituțiile statului, decât eventual pentru cele cu atribuții în domeniul justiției. Dacă prin sintagma fraudarea creditorilor se face referire la statul român, în calitate de creditor, atunci opinăm că problema principală pentru care statul nu poate recupera debitele de la societățile aflate în insolvență derivă mai degrabă din incapacitatea de a dovedi presupuse fapte de inginerie financiară, evaziune fiscală și spălare de bani, decât din prevederile legislative în domeniul insolvenței", arată CNPR.
Argumentul că un număr nesemnificativ de debitori derulează cu succes un plan de reorganizare, finalul inevitabil fiind falimentul și radierea debitoarelor, este considerat drept unul relativ chiar prin termenul "nesemnificativ", ceea ce nu înseamnă însă că trebuie făcută caducă o lege funcțională și abrogată pentru că nu are efectele scontate.
CITEȘTE ȘI CNPR cere modificarea legii pentru ca angajatorii să concedieze ușor angajații neperformanți Incapacitatea de a finaliza un plan de reorganizare are la bază aspecte precum lipsa de pregătire a antreprenorilor și a practicienilor în insolvență, reticența pieței față de societățile aflate în insolvență, conjunctura economică deloc favorabilă, faptul că procedura insolvenței nu este declanșată la momentul optim, ci, de regulă, foarte tardiv, când mecanismele de protecție nu mai sunt eficiente etc.
Este susținut demersul de armonizare a legislației cu normele de drept penal, dar cu propunerea ca procedura insolvenței să fie modificată exclusiv pentru societățile care intră în insolvență după declanșarea unor procese de natură penală în care acestea sunt implicate, astfel încât să fie permisă luarea măsurilor asigurătorii față de persoana juridică cercetată.
Este însă transmis un total dezacord legat de ipoteza că, de cele mai multe ori, agenții economici urmăresc să păgubească statul, iar relația debitor-practician în insolvență este deja consolidată, fiind urmărită fraudarea creditorilor în baza unei înțelegeri prealabile, CNPR arătând că evocarea unei astfel de generalizări periculoase ridică serioase semne de întrebare cu privire la principiile care guvernează activitățile de control fiscal efectuate.
"A porni de la premisa de vinovăție, și fără a avea dovezi în acest sens, contravine principiului primordial al oricărei societăți democratice. Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) este un corp profesional independent, similar UNNPR, ANEVAR, CECCAR etc. Atât timp cât expertizele contabile nu sunt repartizate aleatoriu, notarii publici nu sunt repartizați aleatoriu, apreciem că propunerea de repartizare aleatorie a practicienilor în insolvență constituie o jignire la adresa acestui corp profesional și o propunere incompatibilă cu un sistem democratic. Urmând raționamentul de mai sus, se pot aduce oricând în discuție relațiile deja consolidate dintre unii agenții economici și inspectorii fiscali sau cazurile de dare și luare de mită de către inspectorii fiscali, care păgubesc în egală măsura statul român", este poziția patronatului.
Sursa citată își continuă ideea arătând că orice înțelegere dovedită între un debitor și un practician în insolvență, precum și orice formă de dare și luare de mită trebuie aspru sancționate de legea penală, dar că, indiferent de frecvența cazurilor de înțelegeri ilicite, aceste situații țin de natura penală a înțelegerii și nu au nicio legătură cu legislația în domeniul insolvenței, știut fiind faptul că trebuie tratată cauza și nu efectul manifestării unei situații.
CITEȘTE ȘI Guvernul a venit cu criterii mai laxe pentru cei care vor supraveghea insolvența persoanelor fizice "Apreciem ca fiind lipsite de logică economică o serie de propuneri de natura celei care prevede interdicția expresă cu privire la stornarea de facturi, odată cu declanșarea unei proceduri de insolvență. Insistăm pe faptul că, dacă stornările de facturi sunt făcute pentru a alimenta un mecanism infracțional, atunci aceste acte trebuie dovedite și pedepsite de legea penală. Nu este acceptabil și nici posibil să se prevadă într-un act normativ interdicția de a aplica o practică contabilă recunoscută la nivel internațional, utilizând ca argument o cazuistică limitată și nerelevantă cu care se confruntă organele fiscale. Reiterăm ideea că trebuie depuse eforturi în direcția demascării mecanismelor infracționale și pedepsirii persoanelor care concep și a celor care aderă la aceste mecanisme, fără însă a interfera în mod abuziv cu alte prevederi legislative, cu atât mai mult cu cât în niciun stat european nu a fost interzisă, în nicio circumstanță și pentru niciun motiv, practica stornării facturilor", mai arată CNPR.
Este precizat de asemenea că situațiile în care firmele debitoare nu funcționează la sediul declarat, nu se regăsesc documente contabile și efectiv acționează ca firme fantomă reprezintă un procent insignifiant în raport cu masa agenților economici care funcționează legal, fiind inacceptabilă o generalizare, iar faptul că acești contribuabili sunt încadrați în categoria firmelor fantomă constituie o afirmație periculoasă, specifică sferei dreptului penal.
"De asemenea, se solicită să nu mai fie permisă declararea unor sedii fictive sau desfășurarea efectivă a activităților în alte sedii decât cele declarate oficial. Facem mențiunea că afirmația este un non-sens prin natura sa, întrucât se prezumă că, în prezent, este permisă declararea unor sedii fictive, precum și desfășurarea efectivă a activităților în alte sedii decât cele declarate oficial. Legislația națională este deosebit de clară în acest sens și este aplicată cu celeritate. Existența sediilor este probată la Oficiul Național al Registrului Comerțului în momentul înregistrării acestora, iar activitățile desfășurate în alte sedii decât cele declarate oficial sunt penalizate prin confiscarea veniturilor obținute în acest mod, evident cu excepția cazului în care contribuabilul este autorizat să desfășoare activitățile respective la terți", arată confederația.
Concluzia susținută de către patronat este că nu există circumstanțe obiective care să justifice modificarea legislației naționale în domeniul insolvenței, organizația făcând apel la obiectivitate, echidistanță și conlucrare cu instituțiile abilitate în direcția prevenirii unor infracțiuni de genul celor invocate ca argument pentru noile reguli de insolvență, în marea lor majoritate infracțiuni prevăzute de legea penală și care sancționabile în cadrul legislativ actual.
