Băncile centrale erau deja angajate în aplicarea unor politici monetare neconvenționale în momentul apariției actualei crize pandemice și au ajuns la concluzia că trebuie să pluseze, spune, într-un interviu pentru Profit.ro, artizanul “terapiei de șoc” responsabilă pentru transformarea rapidă a Poloniei într-o economie de piață funcțională, Leszek Balcerowicz.
Fost guvernator al Băncii Centrale a Poloniei în perioada 2001-2007 și în două rânduri ministru de Finanțe, Balcerowicz s-a confruntat, la începutul primului său mandat (1989-1991) de șef al finanțelor, cu problemele caracteristice unui stat ieșit din socialism: hiperinflație (până la un nivel de 639,6%), arierate ale companiilor de stat ineficiente, care duceau la explozia deficitului bugetar, și penurie de bunuri, al căror preț era în continuare controlat de stat. Beneficiind de susținerea unor economiști precum Jeffrey Sachs, în numai 2 ani (spre deosebire de celelalte state foste comuniste, unde, chiar dacă a fost importat de la polonezi, procesul a fost unul mult mai îndelungat) a fost aplicat Planul Balcerowicz, care a vizat liberalizarea prețurilor, introducerea posibilității intrării în faliment a companiilor de stat și interzicerea acordării de către sistemul bancar a unor credite preferențiale acestora, care a condus la eficientizare și/sau privatizare.
A fost introdusă convertibilitatea zlot-ului, au fost plafonate creșterile salariale ale bugetarilor și a fost interzisă finanțarea deficitului bugetar direct de banca centrală prin tipărire de monedă.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În prezent, Balzerowicz nu este un susținător al implicării băncilor centrale în finanțarea noului Pact Ecologic European și afirmă că responsabilitatea băncilor centrale este aceea de a reveni la rolul lor tradițional, de stabilizare a prețurilor.
Economistul polonez este de acord cu premierul Florin Cîțu, care consideră că antreprenorii sunt adevărații eroi ai economiei, însă crede, totodată, că succesul acestora depinde de politicile publice elaborate de politicieni, care sunt supuși unor presiuni exercitate de societate. De aceea, este în interesul tuturor ca, în interiorul opiniei publice, să existe un impact reprezentativ, puternic și crescând al acelora care știu și cred că socialismul întotdeauna eșuează și că economia de piață bazată pe libertatea economică și statul de drept este cheia succesului.
Profit.ro: Domnule Balcerowicz, în opinia dumneavoastră, este diferită actuala criză pandemică de alte crize?
Leszek Balcerowicz: Desigur, dacă realizați un studiu asupra unor țări diferite în criză veți constata similitudini și diferențe. Dacă vom compara această criză Covid cu recenta criză financiară (din 2007-2008 - n.r.), precizez că respectiva criză financiară majoră a fost cauzată de erorile de politici adoptate de oficialii Fed (Federal Reserve Board), în special în Statele Unite, ea fiind rezultatul unei politici monetare extrem de relaxate, care a stimulat crearea unei bule. În ceea ce privește criza Covid, constatăm existența unei cauze naturale, care este virusul. Desigur că sunt și semne de întrebare referitoare la apariția virusului, dacă acesta nu a fost cumva creat în laboratorul Wuhan. Dacă aceasta ipoteză s-ar confirma, atunci am avea o criză care a fost creată de un guvern, guvernul chinez, și apoi răspândită prin căi naturale.
Peste tot în lume, băncile centrale au fost nevoite să joace un rol activ în această criză pandemică. Cum vedeți rolul lor de acum înainte? Mai pot reveni băncile centrale la rolul lor tradițional, de asigurare și menținere a stabilității prețurilor?
L.B.: Fac parte din tabăra criticilor politici monetare neconvenționale, începute în 2008 de Fed, și apoi continuate de Banca Centrală Europeană, de Banca Centrală a Angliei și aproape de toate băncile din lumea dezvoltată. Aceste politici monetare neconvenționale au două componente. Prima, scăderea ratei dobânzii oficiale a băncilor centrale până la niveluri incredibil de reduse, apropiate de zero. Apoi, într-o bună zi, acestea au ajuns la concluzia că nu este suficient și au început să tipărească foarte mulți bani, bază monetară. Nu cred că (băncile centrale - n.r.) intenționau să continue această politică pentru multă vreme, dar, în practică, au făcut acest lucru până la declanșarea actualei crize. La momentul izbucnirii acestei crize, mă refer la pandemie, erau deja angajate în aceste politici monetare neconvenționale și au ajuns la concluzia că trebuie să pluseze. Procesul de ieșire din aceste politici neconvenționale este, aș spune, plin de incertitudini.
În acest proces, cred că băncile centrale și guvernele au neglijat cel mai important aspect al economiei care este componenta ofertei, cu reformele structurale implicite. Cred că aceste politici monetare neconvenționale sunt periculoase și riscante, chiar și pentru cele mai dezvoltate țări, ca Statele Unite, dar chiar și mai riscante pentru țările mai puțin dezvoltate cum ar fi Polonia sau România, pentru că încă nu am câștigat, până în prezent, încrederea piețelor financiare. Investitori se pot retrage cu ușurință de pe piețele noastre. Dacă există, să zicem, un dubiu în privința titlurilor de stat americane, investitorii nu au unde să se ducă. Dar pot scăpa cu ușurință de titlurile de valoare și de obligațiunile din România și Polonia, deci nu recomand emularea politicilor monetare bazate pe cerere din țările civilizate.
După cum putem constata, situația s-a înrăutățit. Credeți că băncile centrale ar trebui să joace un rol activ și în combaterea riscurilor climatice, așa cum doresc politicienii, în special cei europeni?
L.B: Băncile Centrale ar face „orice”, ceea ce înseamnă că nu ar face nimic – dar vor fi suprasolicitate. Ar trebui să se întoarcă la rolul lor tradițional și să se concentreze pe ceea ce este suficient de important, și anume pe stabilitatea prețurilor. Pentru că, odată ce s-au angajat în aceste politici monetare neconvenționale, politicienii au simțit că nu mai au nicio responsabilitate reală în economie, că depinde de băncile centrale să tipărească bani. Această situație poartă numele de hazard moral. Consider că este o politică foarte proastă.
Cum credeți că Pactul verde european va afecta prețurile din UE și competitivitatea țărilor și companiilor europene?
L.B.: Rămâne de văzut și de calculat. Aș avea două remarci suplimentare. Uniunea Europeană se comportă ca un salvator global. Dar Uniunea Europeană nu este mapamondul întreg. Cum rămâne cu China? China se dezvoltă rapid și produce multe emisii, investește în centrale electrice bazate pe cărbune, iar numărul de astfel de centrale aflate în construcție în China egalează numărul total de centrale electrice bazate pe cărbune din Statele Unite. Ce va face Uniunea Europeană în acest context?
Uniunea Europeană nu este suficientă pentru a salva lumea, și cred că aceasta este întrebarea de bază al cărei răspuns trebuie elucidat. În al doilea rând, dacă Uniunea Europeană introduce bariere comerciale în numele bunăstării ecologice, va apărea riscul unui război comercial, spre dezavantajul tuturor. Nu mă lansez acum într-o critică a obiectivelor (asumate de oficialii europeni - n.r.), dar o discuție rațională nu este despre obiective în sine, ci despre cum pot fi atinse aceste obiective. Este vorba despre instrumentele folosite. Consider că aceste întrebări de bază nu au fost discutate suficient în Uniunea Europeană.
Care credeți că vor fi efectele implementării diferitelor PNRR-uri (National Recovery and Resilience Plans) asupra disciplinei fiscal-bugetare dar și monetare a statelor membre UE?
L.B.: Ei bine, deja am menționat politica monetară, precum și responsabilitatea morală și politică a băncilor centrale de a reintroduce stabilitatea monetară și de a nu ceda diverselor presiuni. În ceea ce privește alte componente, întrebarea care se impune este în ce măsură publicul, economiștii din statele respective sunt dispuși să supravegheze utilitatea acestor fonduri nou create. Și, desigur, este treaba Comisiei Europene să fie un paznic al disciplinei.
Credeți că birocrații europeni s-au consultat cu economiștii când au propus un asemenea plan uriaș pentru Europa?
L.B.: Nu știu asta, dar cu siguranță presupun că a existat o interacțiune între economiști, experții Uniunii Europene și politicieni.Nu am idee care a fost contribuția fiecăruia, pentru că nu am participat la acest proces.
Actuala criză medicală, dar și Green Deal-ul, au readus în actualitate ideea că singura formă de finanțare a infrastructurii este deficitul bugetar. Care vor fi efectele acestui tip de politici publice pe termen mediu și lung?
L.B.: Vreau întâi să să remarc că acest lucru nu reprezintă ceva nou, este un vechi populism, care consta în credința că bunăstarea societății sporește proporțional cu nivelul cheltuielilor publice. În practică însă, s-a demonstrat că oamenii suferă neajunsuri din cauza fondurilor și finanțărilor publice excesive și folosite necorespunzător. Această lecție nu trebuie uitată. Nu cred că se poate conta pe creștere economică dacă ne uităm doar la partea de cerere și mai ales la deficitul bugetar. O asemenea strategie pe termen lung nu poate avea un final fericit, mai ales când este aplicată în state care nu au o importanță globală, cum ar fi Polonia sau România.
Doresc să repet faptul că eu cred că cea mai importantă componentă a economiei este cea a ofertei. Ce formă de proprietate au companiile existente, private sau sub controlul statului? Care este nivelul de reglementare? Avem prea multă birocrație? Ar trebui să ne amintim diferența dintre socialism și capitalism, care provenea de pe partea de ofertă. Sub socialiști, după cum ne aducem aminte, totul era politizat, deținut de stat, neexistând antreprenori privați. Într-o economie de piață, proprietatea privată și piețele sunt cele care conduc la o creștere economică mai accentuată decât media creșterii economice din economiile controlate de stat. Și această lecție majoră nu ar trebui uitată. Cred că este foarte periculos impactul actualului curent occidental asupra întregii lumi, de a-și elabora politicile fiscale și monetare ținând cont numai de partea de cerere a economiei.
Actualul premier al României, Florin Cîțu, a declarat recent că antreprenorii sunt adevărații eroi ai economiei, ei fiind „aceia care își asumă riscuri pe banii lor. Ei adesea câștigă, sau pierd, dar au curajul să o ia de la capăt.” Este eroismul antreprenorilor de ajuns, după 30 de ani de socialism cu față umană și 45 de ani de comunism?
L.B.: Sunt de acord că fără antreprenori privați, care să acționeze în condițiile stabilite de contextul competitiv, nu există înflorire economică și economie sănătoasă. Deci, în această privință, ei sunt absolut indispensabili succesului economic. Dar anvergura antreprenorilor, inclusiv a inovatorilor, depinde de politici publice, elaborate de politicieni. În cadrul democrației, acestea depind de diferitele presiuni exercitate de societate, și este în interesul tuturor ca în interiorul opiniei publice să existe un impact reprezentativ, puternic și crescând al acelora care știu și cred că socialismul întotdeauna eșuează și că economia de piață bazată pe libertatea economică și statul de drept este cheia succesului. Și aceasta este o bătălie continuă pentru apărarea acestor valori fundamentale ale unui sistem bun.
Noi am fost ghinioniști până în 1989, pentru că am suferit sub un sistem defectuous și trebuie să recuperăm. Iar această recuperare este posibilă doar în cadrul unui sistem bazat pe libertate – inlcusiv libertate economică – și statul de drept. Prin urmare, îi doresc succes guvernului dumneavoastră!
Credeți deci că aceasta este vechea bătălia veche între “neguțătorii de mâna a doua ai ideilor” (second hand dealers in ideas), cum i-a numit Hayek, și economiștii prieteni ai libertății și statului de drept?
L.B.: Este bătălia ideilor dintre statism, care venerează puterea politicienilor, și cei care cred în libertate și în statul de drept. Știm, din experiență, că statismul eșuează întotdeauna. Cu cât este mai mare puterea politicienilor, cu atât este mai rău pentru oameni. Dar statismul poate avea o influență mare în rândurile opiniei publice. De aceea, este foarte important să fim eficienți în combaterea statismului.
Este ceea ce fac eu în Polonia. Personal, am pe Twitter mai mult de 350 000 de followers, sunt și pe Facebook și am înființat un think-tank (Forumul Dezvoltării Civice - n.r.) extrem de dinamic. Libertatea cere apărători eficace.
