Statele din Balcani, chiar dacă o parte din acestea nu sunt membre UE, ar putea fi principalele victime ale embargo-ului impus importului de țiței rusesc. Spre deosebire de celelalte state europene, care nu au de rezolvat decât problema identificării unor alte surse și rute de alimentare cu țiței, statele balcanice se confruntă și cu altă problemă: identificarea de cumpărători sau naționalizarea principalelor rafinării și a rețelelor de distribuție a carburanților, aproximativ 50% din capacitatea de rafinare din regiune fiind controlată de companii rusești. Un lucru pare însă sigur: presiunea pe prețurile combustibililor va crește considerabil în perioada următoare în regiune.
Dată fiind situația geopolitică, nu este exclus ca în perioada următoare, penuria de carburanți să se instaureze în Balcani sau, în cel mai fericit caz, prețurile acestora să explodeze.
Din totalul capacității anuale de rafinare de 42,7 milioane tone din Balcani (cu excepția Greciei), nu mai puțin de 21,1 milioane tone sunt procesate în rafinării al căror principal acționar este o companie rusească, relevă date analiate de Profit.ro.
Lukoil deține rafinăriile Petrotel, cu o capacitate anuală de 2,4 milioane tone, în România, și Burgas, cu o capacitate anuală de 9,8 milioane tone, în Bulgaria.
Gazprom Neft, prin NIS Petrol, operează rafinăriile din Serbia de la Novi Sad, cu o capacitate anuală de 2,6 milioane tone, și Pancevo, cu capacitate de 4,8 milioane tone.
Aproape 50% din capacitatea de rafinare din Balcani este controlată de companii din Rusia
O altă companie rusească, Zarubezhneft, prin Neftegazinkor, deține 2 rafinări în Bosnia, din care cea mai importantă, Brod, are o capacitate totală anuală de 1,5 milioane.
Pe lângă acestea, companiile rusești dețin și o mare parte din rețelele de distribuție din respectivele state, cu excepția României.
Cum Serbia și Bosnia nu sunt membre UE, chiar dacă prima are statut de candidat, iar cea de-a doua de potențial candidat, s-ar putea crede că embargo-ul nu li se aplică. Numai că rafinăriile din ambele state importă petrolul rusesc rafinat prin Croația, stat membru, căruia sigur îi vor fi impuse sancțiuni la importul de țiței.
Chiar dacă pare nerealistic, date fiind companiile rusești producătoare de petrol care le dețin, rafinăriile respective ar putea avea opțiunea de a cumpăra materie primă non-rusă pentru a-și continua activitatea.
Numai că și acest lucru este imposibil, fapt explicat de Claudio Geraci, directorul general al celeilalte rafinării Lukoil din Europa, ISAB din Italia, care va fi foarte probabil naționalizată de statul italian.
ISAB, cea mai mare rafinărie din Italia, obișnuia să cumpere 30-40% din materia primă din Rusia, restul provenind de pe piețele internaționale. Însă unul din efectele sancțiunilor impuse de statele occidentale este că ISAB este nevoită să cumpere aproape tot țițeiul brut de la proprietarul rus Lukoil, din cauză că băncile internaționale nu îi mai acordă credite.
“Deoarece nu primim credite de la nivel internațional nu putem cumpăra țiței din altă parte”, a declarat Claudio Geraci. Potrivit acestuia, din cauza lipsei creditelor bancare, și companiile care lucrează cu ISAB nu vor mai fi plătite.
Situația este similară și în cazul celorlalte rafinării deținute de ruși în Balcani.
Capacitatate de rafinare din statele care ar putea exporta produse petroliere în Balcani
Profit.ro a anunțat că, potrivit publicației sârbești Demostat.rs, guvernul de la Belgrad, acționar la rândul său cu aproape 30% la compania controlată de Gazprom Neft, caută soluții pentru a evita naționalizarea acesteia încă de dinaintea impunerii embargo-ului la importul de țiței rusesc de către UE. Compania Petrolieră de Stat din Azerbaidjan (SOCAR) ar fi interesată să cumpere pachetul majoritar al NIS și a luat legătura cu proprietarul majoritar, compania de stat rusă Gazprom Neft, dar și cu guvernul de la Belgrad.
În cazul României, situația s-ar putea agrava ca urmare a faptului că, pe lângă Petrotel, deținută de Lukoil, cea mai mare rafinărie locală, Petromidia, funcționează cu țiței kazah, exportat însă prin terminalul CPC de la Novorosisk, din Rusia. Este puțin probabil ca Kremlinul să nu reacționeze la embargo-ul impus de UE și să permită în continuare exportul de gaz kazah prin terminalul rus.
Deja, așa cum a anunțat Profit.ro, presa rusă a acuzat Rompetrol, fără a prezenta dovezi, că furnizează carburanți Armatei Ucrainene și a propus naționalizarea terminalului CPC de la Novorosisk.
Astfel, România riscă să rămână doar cu o capacitate anuală totală de rafinare de 4,5 milioane tone, cea a rafinăriei Petrobrazi, operată de OMV Petrom, cea de 2,4 milioane tone de la Petrotel (Lukoil) și cea de 6 milioane de la Petromidia (Petromidia) putând fi indisponibilizate în urma embargo-ului impus de UE.
Iar produsele petroliere din România alimentează inclusiv Republica Moldova și Georgia, și chiar și Ucraina, dacă presa rusă ar avea dreptate.
Rafinăriile din Balcani și Turcia
În urma indisponibilizării rafinăriilor respective, statele din zonă ar putea apela la importuri fie din nord-vest, Ungaria și Slovacia, fie din sud, din Grecia.
Numai că Slovacia este dependentă aproape 100% de importul de țiței rusesc, iar Ungaria, în proporție de 65%. În plus, Ungaria a apelat ca soluție de compromis tot la importul de țiței kazah.
Acesta este motivul pentru care cele 2 state, Ungaria și Slovacia, au fost exceptate de la interdicția importului de țiței rusesc până la finalul acestui an, perioada de derogare fiind extinsă în cazul lor până la finalul lui 2023.
În ceea ce privește Grecia, în pofida unei capacități de rafinare impresionante, de 26 milioane tone/an, deja exporturile atât în Balcani, cât și în Turcia, se situează la 40-50% din nivelul producției. Iar Grecia exportă în special combustibili maritimi.
Și importurile din Turcia, care dispune și ea de o capacitate anuală ridicată de rafinare, de aproape 40 milioane tone, par improbabile, ea fiind importator net de carburanți, în special motorină.
Dată fiind situația geopolitică, nu este exclus ca în perioada următoare, penuria de carburanți să se instaureze în Balcani sau, în cel mai fericit caz, prețurile acestora să explodeze.
