Retailerii de haine și accesorii din SUA au început să amâne comenzile și să înghețe angajările înainte de majorarea tarifelor, care va intra în vigoare miercuri, pentru produsele importate din Vietnam și China, transmite Reuters.
Aceste companii se confruntă cu o alegere imposibilă: să acopere costul tarifelor prin majorarea prețurilor cu aproape 40%, ceea ce riscă să afecteze vânzările, sau să absoarbă ele costurile suplimentare și să reducă și mai mult marjele de profit și așa diminuate, scrie Agerpres.
Spre deosebire de marii rivali, mici vânzători de haine și încălțăminte nu au lanțuri de aprovizionare extinse, fiind puternic dependenți de Vietnam și China.
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Ian Rosenberger, director general la Day Owl, o companie cu sediul la New Yok care produce rucsacuri în Vietnam, a decis să pună pe pauză noile comenzi. Exceptând situația în care se va ajunge la un acord pentru a reduce, în mod semnificativ, tarifele impuse produselor din Vietnam, Rosenberger estimează că Day Owl are 30 de zile până când va trage oblonul.
Însă, în condițiile în care un ciclu de producție durează aproximativ 100 de zile, o perioadă de așteptare mai mare riscă să ducă la ratarea sezonului crucial al cumpărăturilor anterioare începerii școlii. „Pagubele sunt deja semnificative pentru a fi o amenințare existențială”, spune Ian Rosenberger, adăugând că cei șapte angajați ai săi au început să îl întrebe dacă ar trebui să își caute un nou loc de muncă.
Rosenberger a precizat că tarifele i-au majorat costurile până la 22 de dolari, de la 5 dolari anterior, ceea ce l-a obligat să majoreze prețurile pentru cele mai scumpe rucsacuri ale sale până la 212 dolari, de la 155 de dolari.
Asociația Footwear Distributors and Retailers of America, care numără printre membri companii precum Nike, Walmart, Skechers și Deckers, a calculat că un pantof sport de 155 de dolari produs în Vietnam va trebui să fie vândut cu 220 de dolari în SUA, pentru a contracara tarifele de 46%.
Vietnamul a pus la punct uzine specializate în producția a diferite articole, de la pantofi sport și până la treninguri. Este al doilea furnizor de haine și încălțăminte importate de SUA, după China, și un hub important de producție pentru firme precum Nike, Adidas și alții.
Autoritățile vietnameze au cerut un răgaz de 45 de zile de la impunerea tarifelor americane și au promis că vor cumpăra mai multe produse americane, după ce Trump și liderul vietnamez To Lam au convenit vineri să discute un acord pentru eliminarea tarifelor.
Companii mari precum Nike sau Adidas lucrează cu uzine din întreaga lume, ceea ce le oferă puterea de negociere pentru a împărți, cu furnizorii, costurile cu tarifele.
Însă micile companii precum Oiselle, o firmă cu sediul la Seattle, au o capacitate mai scăzută pentru a absorbi costurile și resurse mai mici pentru a pune la punct alternative. Directorul general Arielle Knutson a cerut celor 14 angajați ai Oiselle să lucreze la două-trei planuri de rezervă, pe lângă sarcinile lor obișnuite.
Oiselle, care cumpără îmbrăcămintea sportivă destinată femeilor din Vietnam, a amânat comenzile pentru primăvara lui 2026, pe care în mod normal ar fi trebuit să le facă în această perioadă. „Comandarea unei cantități corecte de produse și să nu ajungi în situația în care o mare parte din lichiditățile tale sunt blocate în stocuri, este o condiție crucială pentru micile firme. A devenit o sarcină aproape imposibilă”, spune Knutson.
O situație similară este la Ketchum, producătorul jacketelor de ski și al pantalonilor de biking marca Wild Rye, pe care le achiziționează de la furnizorii din China, care începând de miercuri vor fi vizați de tarife suplimentare de 34%. „Asta va crea o presiune uriașă asupra afacerilor”, spune fondatoarea Cassie Abel. Aceasta a înghețat angajările și orice majorări de salarii pentru cei 11 angajați ai săi și spune că afacerea va trebui să absoarbă o parte din tarife pentru a evita o majorare a prețurilor cu 40%.
Day Owl, Oiselle și Wild Rye au precizat că anterior au încercat să producă în SUA dar calitatea a fost slabă astfel că mutarea producției în SUA nu este o variantă practică.
