Experiența personală a unui sistem în care telefoanele erau interceptate și opiniile puteau avea consecințe reale a influențat direct modul în care a fost conceput WhatsApp.
Un ucrainean sărac, cu sechele sovietice și un băiat cu Stanford
Jan Koum și Brian Acton, oamenii care au creat Whatsapp, nu proveneau din tiparul clasic al fondatorilor de startup-uri tip Silicon Valley.
Koum era imigrant ucrainean, crescut într-un sat de lângă Kiev, într-un mediu marcat de supravegherea specifică perioadei sovietice.
Experiența personală a unui sistem în care telefoanele erau interceptate și opiniile puteau avea consecințe reale a influențat direct modul în care a fost conceput WhatsApp. În interviuri ulterioare, Koum a explicat că a crescut într-o societate în care conversațiile erau ascultate și înregistrate, iar ideea că cineva ar putea monitoriza comunicarea oamenilor i se părea incompatibilă cu libertatea pe care o asociase cu viața în Statele Unite.
Din acest motiv, produsul a fost construit încă de la început în jurul ideii de comunicare directă și fără intermediere publicitară.
Koum ajunsese în California în 1992, împreună cu mama și bunica sa. Familia trăise din ajutoare sociale.
Parcursul personal a fost departe de imaginea clasică a antreprenorului tech: Koum a studiat matematică și informatică, dar a abandonat universitatea, spunând ulterior că nu fusese deosebit de bun la niciuna dintre ele.
Brian Acton venea dintr-un mediu opus. Absolvent de informatică la Stanford, cu o carieră stabilă, avea un profil mult mai convențional.
Diferența de personalitate dintre cei doi a fost descrisă chiar de Acton drept o relație „yin și yang”. El s-a ocupat de partea practică — finanțe, taxe și organizare — în timp ce Koum a rămas concentrat aproape exclusiv pe produs.
Acton se descria drept optimistul, iar pe Koum drept partea mai suspicioasă, atentă la riscuri și la modul în care produsul putea afecta viața utilizatorilor.
Obosiți de Yahoo, refuzați de Facebook
În 2007 erau doi tineri IT-iști care plecau de la gigantul Yahoo, unde lucraseră aproape zece ani. Nu plecau avuți și nu aveau vreun plan de startup, ci pur și simplu obosiți. După plecarea din Yahoo, nu au avut un plan clar.
În 2008 au încercat să se angajeze la Facebook, dar au fost respinși. Motivul scapă, pentru că nu era unul însemnat. Acton a spus într-un interviu că respingerea a fost pur și simplu parte din procesul normal de recrutare, nu o decizie dramatică.
Acton a reacționat atunci pentru prieteni pe Twitter: „Facebook m-a respins… aștept cu interes următoarea aventură din viață.”
Koum a ajuns după să trăiască din ajutor de șomaj, din care și-a cumpărat un iPhone second-hand și a învățat singur să programeze aplicații iOS.
Ideea inițială a WhatsApp nu a fost să fie un messenger, de tipul celui folosit de Yahoo, care la acea dată era una dintre cele mai folosite aplicații de mesaje. A fost gândit ca o aplicație ultra-simplă, în care oamenii își puneau un status: „sunt ocupat”, „sunt în avion”, „sunt la sală”.
Era un panou de stare pentru prieteni. Abia când Apple a introdus notificările push, Koum și-a dat seama că aceste notificări puteau fi folosite ca sistem de mesagerie în timp real. Practic, aplicația de status a fost transformată accidental într-un sistem de chat.
În 2009, au mers cu aplicația la Sequoia Capital, unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din Silicon Valley, de la care au cerut o sumă mică și au primit 250.000 de dolari, suficient cât să supraviețuiască și să țină serverele în viață. Fondul nu a avut mari cerințe - să crească agresiv sau să monetizeze - și nici o „strategie de exit”. Li s-a spus doar să construiască produsul cât mai simplu și stabil.
Investitorul i-a dat astfel șansa lui Koum să impună o filosofie atipică: fără reclame, fără urmărirea utilizatorilor, fără exploatarea datelor personale. Modelul de business pica în secundar în atare condiții și însemna un dolar pe an de la utilizator, și chiar fără insistență reală pentru plată.
Ideea lui a fost că, dacă produsul era bun, oamenii îl foloseau oricum, iar banii urmau să apară natural.
Whatsapp kills SMS
WhatsApp a început să se răspândească rapid exact acolo unde SMS-ul era scump: Europa, India și America Latină. Fără marketing, fără campanii și fără reclame. Oamenii îl recomandau unii altora pentru că funcționa și era gratuit.
În 2013, WhatsApp avea deja peste 200 de milioane de utilizatori, dar dimensiunea echipei a rămas neobișnuit de mică. Compania avea sub 40 de angajați.
Marele moment, semnat în clădirea de unde familia Khoum ridica bonurile de masă
Facebook, care le refuzase angajarea creatorilor Whatsapp, avea să plătească în 2014 pentru produsul lor circa 19 miliarde de dolari. Suma venea pentru o firmă cu doar aproximativ 50 de angajați, dar cu aproape jumătate de miliard de utilizatori.
Ca fapt divers, acordul pentru vânzarea WhatsApp a fost semnat simbolic într-o clădire unde familia lui Koum ridicase cândva bonuri de masă. Foștii candidați respinși pentru un job în marea rețea deveneau acum membri în board-ul Facebook, cu averi de miliarde de dolari.
După anunțarea tranzacției, Koum a scris pe blogul WhatsApp că echipa nu și-a schimbat obiectivul inițial: convingerea că nici costul, nici distanța nu ar trebui să împiedice oamenii să rămână conectați cu familia și prietenii lor. Ideea nu a fost prezentată ca o viziune grandioasă, ci ca o continuare logică a motivului pentru care aplicația fusese construită de la început.
Cei doi au părăsit ulterior compania Facebook, fără explicații. Au preferat să rămână departe de atenția publicului. Cu o singură excepție, în dreptul lui Koum.
În noiembrie 2023, el a cumpărat Château de la Garoupe, situat în Cap d’Antibes, pe Riviera Franceză, proprietate deținută anterior de oligarhul rus Boris Berezovski - adversar al lui Vladimir Putin, mort în condiții suspecte în 2013 la Londra - pentru aproximativ 65 de milioane de euro.
