Proiectul, care va fi transmis acum pentru vot final deputaților, a fost inițiat de AUR, care consideră că legislația actuală din România nu asigură un cadru suficient pentru protecția minorilor în mediul online.
Ca urmare, propunerea legislativă ar introduce următoarele obligații:
1. Blocarea accesului la conținut sexual explicit de către furnizorii de servicii de internet, cu posibilitatea de deblocare doar printr-o cerere explicită și asumată, formulată de titularul contractului - persoană adultă;
2. Accesul permis exclusiv prin conturi personale autorizate, pentru care s-a verificat identitatea și vârsta utilizatorului, și interzicerea accesului persoanelor sub 18 ani;
3. Obligații clare pentru furnizorii de conținut, inclusiv implementarea de sisteme de verificare a vârstei, auditarea periodică a măsurilor de protecție și evidențierea responsabilității legale;
4. Sancționarea progresivă a nerespectării obligațiilor, culminând cu suspendarea activității pentru abateri repetate.
Comisia pentru comnunicații a Senatului îi întocmise raport favorabil, în ciuda observațiilor și avizului nefavorabil al ANCOM.
Autoritatea de reglementare a în domeniu a subliniat că proiectul impune furnizorilor obligații care nu sunt prevăzute în regulamentul european din domeniu, iar pe de altă parte furnizorii de conținut nu sunt de obicei și cei care dețin platforma online, deci nu dispun de mijloace tehnice de blocare a serviciului.
Mai mult, potrivit ANCOM, obligația de a verifica nu numai vârsta utilizatorului, dar și identitatea acestuia depășește sfera de protecție a minorilor și ar putea reprezenta ”o ingerință gravă în viața privată a unei persoane”. Astfel, obligația furnizorilor de comunicații electronice destinate publiului și a fumizorilor de rețele publice de comunicații electronice de a reține datele de trafic și de localizare a persoanelor fizice și a persoanelor juridice, precum și a datelor necesare pentru identificarea unui abonat sau unui utilizator înregistrat este de natură să conducă la concluzii foarte precise privind viața privată a persoanelor ale căror date au fost păstrate.
”Or, o atare limitare a exercitiului dreptului la viață intimă, familială și privată și la secretul corespondenței, precum și a libertății de exprimare trebuie să aibă loc întro manieră clară, previzibilă și lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autorităților în acest domeniu”, arată ANCOM.
Potrivit autorității, la nivel internațional, în cazul statelor membre din Uniunea Europeană care urmăresc să implementeze măsuri de protecție a minorilor în mediul online, se au în vedere mecanisme care să nu permită identificarea persoanei care accesează platforma sau pagina online respectivă (de exemplu, prin folosirea de tehnologii "double-blind", care nu permit entității care realizează procesul de verificare a vârstei să aibă acces la conținutul online accesat de utilizator și nici platformei/paginii online accesate la date care să conducă la identificarea utilizatorului).
În opinia ANCOM, propunerea legislativă nu conține norme suficient de clare și precise cu privire la sfera și condițiile procesării datelor cu caracter personal, astfel încât persoanele ale căror date au fost stocate și prelucrate să beneficieze de garanții suficiente care să asigure o protecție eficientă împotriva abuzurilor și a oricărui acces sau utilizări ilicite.
