Confederația Națională a Patronatului Român (CNPR) cere amendarea în Parlament a proiectelor privind holdingurile, arătând că, în forma actuală, asociații sau acționarii minoritari care dețin sub 10% din capitalul social nu au drept de veto împotriva unei decizii de dizolvare a firmei, la cererea holdingului care deține 90%, putând fi ușor excluși din filiale.
Proiectele sunt în dezbaterea Parlamentului încă din 2010 și pot fi citite aici și aici.
Confederația patronală, care reprezintă 22 de federații, uniuni și asociații cu circa 18.300 firme cu capital privat, însumând peste 335.000 de salariați, arată că o lege privind holdingurile este necesară, dar atenționează că textele conțin deficiențe a căror ignorare poate conduce la aplicarea abuzivă a anumitor principii economice generale.
Una dintre problemele identificate este legată de drepturile asociaților minoritari în cadrul filialelor, care, în opinia patronatului, sunt expuși unui nivel ridicat de vulnerabilitate în raport cu controlul exercitat de către acționarul majoritar, holdingul.
Ambele proiecte prevăd că Adunarea Generală Extraordinară a unei societăți membre a grupului societar poate hotărî dizolvarea societății fără lichidare și preluarea patrimoniului său de către un asociat, dacă respectivul asociat este holdingul, care deține, singur sau împreună cu alte societăți din cadrul grupului, o participație reprezentând minimum 90% din capitalul social al respectivei filiale.
Organizația consideră că, prin această operațiune, asociații/acționarii minoritari ai filialei nu dețin drept de veto împotriva unei astfel de decizii, devenind vulnerabili în fața strategiei adoptată la nivel de holding și putând fi excluși din filiale, ceea ce încalcă principiul OECD referitor la tratamentul echitabil al acționarilor, în condițiile în care acționarii minoritari, care dețin sub 10% din capitalul social, vor fi afectați în mod direct de o eventuală dizolvare a societății, chiar dacă legiuitorul a prevăzut despăgubirea acestora printr-o "compensație".
O altă solicitare este poziționarea conceptului de holding în raport cu legislația europeană ce definește noțiunile de întreprindere unică, întreprinderi legate și întreprinderi partenere, fapt ce poate ridica probleme semnificative din punct de vedere al accesării de fonduri europene nerambursabile. Astfel, societățile aflate în perioada postimplementare a proiectelor finanțate din fonduri structurale își vor pierde condițiile de eligibilitate și vor fi nevoite să returneze sumele de bani primite sub formă de ajutor nerambursabil, în situația în care își pierd statutul de întreprinderi unice, autonome.
Patronatul mai cere ca proiectele să nu intervină asupra Codului Fiscal și a Codului Muncii, precum aplicarea unei clauze de neconcurență a angajaților unei filiale în raport cu toate filialele cu același domeniu de activitate, în condițiile în care această clauză este valabilă legal numai dacă angajatorul oferă o compensație salariaților pentru acceptare, să detalieze modul de armonizare a sistemelor fiscale din statele implicate și să reglementeze mai clar procedura distribuirii dividendelor anticipat, pentru a evita precedente periculoase de decapitalizare a patrimoniului și de intrare în cadrul holdingului tocmai pentru a putea beneficia de această facilitate, cu retragere ulterioară.
"O deficiență de natură tehnică este că în interiorul unui holding este permisă compensarea pierderilor unor filiale cu profiturile înregistrate de alte filiale. Astfel, se ridică două probleme principale și anume posibilitatea ca anumite entități cu rezultat financiar negativ să adere la holding pentru echilibrarea situației financiare, iar ulterior să părăsească structura astfel creată sau prejudicierea pe termen scurt a bugetului de stat, în sensul că, dacă fiecare entitate a holdingului și-ar fi desfășurat activitatea în mod independent, entitățile care ar fi încheiat anul fiscal cu profit ar fi fost obligate să achite impozitul pe venit/profit imediat, în timp entitățile care au încheiat anul fiscal pe pierdere ar fi fost îndreptățite să recupereze pierderea în termen de 5 ani, dacă ulterior nu se compensează cu profituri din activitatea curentă a anilor următori", mai arată CNPR.
Un alt aspect considerat insuficient reglementat și cu risc ridicat este legal defacilitățile de care ar trebui să beneficieze membrii holdingului în domeniul TVA. Presupunând că, în cadrul unui holding, vor exista atât filiale plătitoare de TVA, cât și filiale neplătitoare de TVA și că acestea sunt conectate în lanțuri verticale ale valorii, vor avea loc creșteri artificiale ale valorii bunurilor și serviciilor furnizate de către holding, cauzate de faptul că entitățile neplătitoare de TVA trebuie să își recupereze cheltuiala nedeductibilă prin includerea sa în costurile produsului/serviciului, crescând astfel valoarea acestuia în mod nereal. Astfel, în pofida umbrelei de holding sub care își derulează activitatea companiile membre, acestea nu vor putea acționa ca o singură persoană juridică, întrucât au atribute de TVA, adrese distincte și statut de persoane juridice distincte.
CNPR mai avertizează că definiția conceptului de holding este insuficient reglementată, ca și principiul limitării formei de organizare a holdingului la statutul de societate pe acțiuni, considerându-se că un holding poate fi constituit și sub forma unei societăți cu răspundere limitată, fără ca sensul definiției și principiilor de funcționare să fie afectat în vreun fel. De asemenea, noțiunea de holding este legată de cea de control, exercitat în mod formal asupra filialelor prin deținerea pachetului majoritar de acțiuni, în în contextul în care legislația europeană extinde noțiunea de control și la situația în care o entitate are dreptul de a numi și/sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare/conducere ale unei societăți sau la situația în care o entitate manifestă o influență dominantă asupra unei societăți, în temeiul unui contract încheiat cu societatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau din statutul acesteia.
Totodată, conceptul de holding limitează afilierea companiilor cu o vechime mai mică de doi ani, în mod aparent nejustificat, nu impune o durată minimă de apartenență la holding, și nu oferă informații suplimentare cu privire la statutul juridic al filialelor (formă de organizare, alte condiții de aderare etc.).
"O altă situație ce poate genera interpretări abuzive, la limita legii, este evidențiată de prevederea din care se deduce că acționarii/asociații unei filiale sau ai holdingului pot avea interese economice care nu sunt comune cu cele ale holdingului, caz în care va exista tentația ca interesele economice cu grad ridicat de risc să fie declarate ca interese comune cu cele ale holdingului (în ideea în care TVA-ul și eventualele pierderi vor fi compensate de celelalte firme din cadrul holdingului), în timp ce interesele economice cu profitabilitate certă și ridicată vor fi declarate în afara intereselor holdingului. O astfel de segregare, dincolo de faptul că nu este echitabilă, este și imposibilă de aplicat din punct de vedere fiscal, în condițiile în care societatea este o entitate unică, iar regimul fiscal al acesteia trebuie aplicat după aceeași regulă pentru toate activitățile societății. De asemenea, holdingul poate asigura finanțarea filialelor, printre altele, prin acordarea de împrumuturi, cu sau fără dobândă, din fonduri proprii sau atrase filialelor, pentru sprijinirea operațiunilor sau a dezvoltării acestora. În aceste condiții, există riscul de transformare a unor entități din cadrul grupului în SPV-uri în scopul ascunderii bazei impozabile", mai arată CNPR, cerând amendarea în consecință a proiectelor.
