Senatorul PSD Daniel Zamfir, alături de mai mulți parlamentari social-democrați, a depus un proiect pentru o nouă modificare a Legii 77/2016 privind darea în plată. Cea mai importantă prevedere ar permite și debitorilor cu credite ”Prim casă”/”Noua casă” să fie încadrați în situația de impreviziune ca urmare a creșterii dobânzilor și să poate cere astfel instanțelor reechilibrarea contractelor.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Creditele cu garanții de stat au fost excluse de la prevederile Legii privind darea în plată la dezbaterile din 2015 și 2016, la insistențele Băncii Naționale a României, care considera că altfel ar fi invalidate garanțiile statului acordate băncilor în programele guvernamentale.
Zamfir susține că acum este nevoie ca și debitorii care au luat împrumuturi ”Prima casă”/”Noua casă” să intre sub incidența legii, având în vedere că dobânzile au crescut în ultimul an și aceștia nu ar beneficia de nicio protecție. Senatorul PSD a mai încercat și în 2018, fără succes, să treacă o astfel de modificare.
”Creditele cu rată variabilă, indiferent că sunt raportate la ROBOR sau la IRCC, au devenit din ce în ce mai greu de accesat, urmare a evoluției din ultimele 12 luni a celor doi indici”, arată senatorul PSD în expunerea de motive.
ROBOR la 3 luni, care este rata de referință pentru creditele ”Prima Casă” acordate înainte de mai 2019, a crescut de la o medie de 2,51% în trimestrul al patrulea din 2021 la 7,93% în trimestrul al patrulea din 2022. Până la jumătatea primului trimestru din 2023 a scăzut la 7,26%.
Indicatorul de referință pentru creditele acordate consumatorilor (IRCC), care a înlocuit ROBOR, se calculează pe baza dobânzilor medii trimestriale la depozitele interbancare, însă se aplică cu o întârziere de două trimestre de la începutul culegerii datele și cu o întârziere de un trimestru de la sfârșitul culegerii acestora. IRCC avea o valoare aplicată de 1,08% în T4 2021, calculată pe baza datelor din T2 2021, care a crescut la 5,71% la începutul acestui an și urmează să crească la 5,98% de la 1 aprilie – de la 1 iulie se prefigurează o ușoară scădere la 5,88%, pe baza datelor parțiale.
”În ipoteza nefericită (însă din ce în ce mai probabilă statistic) în care un debitor care a accesat acest program nu poate achita ratele, situația lui financiară devine greu de gestionat, în pofida faptului că împrumutul este garantat”, arată Zamfir.
Peste 330.000 de credite Prima și Noua casă au fost acordate de bănci începând cu 2009, în valoare totală de 50 de miliarde de lei.
Judecătorul trebuie să intervină în contracte dacă au crescut puternic ratele
Modificările aduse Legii dării în plată în mai 2020 au introdus definiții privind starea de impreviziune care trebuie constatată automat de judecători cu privire la situația debitorilor și a fost introdusă mențiunea că principala prioritatea a unui litigiu pe darea în plată trebuie să fie reechilibrarea contratelor și nu închiderea acestora prin transferul proprietăților ipotecate către creditor, așa cum ar în concepția originală a textului de lege.
Astfel, este automat impreviziune creșterea cursului de schimb cu mai mult de 52,6% față de momentul semnării contractelor, respectiv creșterea ratelor lunare cu mai mult de 50% ca urmare a creșterii ratei de dobândă variabilă – ambele situații trebuie să se mențină cel puțin 6 luni anterioare cererii de dare în plată.
Mențiunea privind creșterea cursului se referea în principal la debitorii care au luat credite în franci elvețieni. Au apărut ulterior modificărilor litigii în instanță în care judecătorii au decis să reducă povara clienților prin aplicarea unui curs de schimb mai redus pentru franc la plata ratelor – fie o medie istorică, fie un curs de la data acordării + 50% -, precum și reduceri de sold, deciziile diferind de la instanță la instanță.
O creștere a ratei lunare cu mai mult de 50% față de momentul acordării din cauza majorării dobânzilor la lei ar putea fi întâlnită doar în cazul împrumuturilor luate în momentul în care referințele erau la minime istorice, adică de la jumătatea la finele lui 2021, în cazul împrumuturilor legate de IRCC. În cazul celor legate de ROBOR, astfel de situații ar putea fi întâlnite în cazul unor împrumuturi luate între 2014 și 2019, când cotațiile interbancare au fost la minime istorice.
Cererea de dare în plată suspendă plata ratelor lunare și cade în sarcina creditorului sarcina probei că debitorul nu se află într-o situație de impreviziune contractuală. Când este vorba despre una dintre situațiile descrise mai sus, însă, atunci băncile nu au ce obiecții concrete să aducă, afară de altele legate de respectarea procedurii.
Zamfir mai aduce o propunere de modificare prin care cheltuielile de executare ar urma să fie plătite de debitor după admiterea contestației creditorului doar dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credință.
Totodată, alte amendament arată că debitorii care depun notificări de dare în plată dar nu urmează procedura la termenele indicate vor fi decăzuți din dreptul de a depune o nouă notificare.
